Pretentii civile. Speta. Decizia 1341/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1341/
Ședința public din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judector:
Judector:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGU -M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, Parchetul de pe lâng Tribunalul Mure ș, cu sediul în Târgu-M,-, județul M și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice H, cu sediul în C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 499 din 12 martie 2009, pronunțat de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, constatându-se c recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar reclamanta intimat a depus la dosar prin registratura instanței la data de 8 mai 2099, întâmpinare.
Se constat c s-au depus la dosar prin registratura instanței la data de 9 iunie 2009, concluzii scrise din partea pârâtului recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGU -M și Parchetul de pe lâng Tribunalul Harghita.
Vzând lipsa prților la termenul de astzi și faț de împrejurarea c s-a solicitat judecarea cauzei în lips, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civil nr. 499/12 martie 2009, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calitții procesuale pasive, invocat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice H, a admis acțiunea civil formulat de reclamanta și de intervenienta - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGUM, Parchetul de pe lâng Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii și, drept consecinț:
- a obligat pârâții s plteasc pe seama reclamantei sumele, reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15%, calculate începând cu 21.07.2008 și pân la data rmânerii definitive a sentinței, precum și în continuare, cât timp reclamanta va îndeplini calitatea de salariat a Parchetului de pe lâng Judec toria Odorheiu Secuiesc;
- a obligat pârâții s plteasc aceste sume, actualizate cu indicele de inflație, calculate pân la data plții efective;
- a obligat pârâtul Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGUMs efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de munc al reclamantei;
- a obligat chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor s aloce fondurile necesare achitrii sumelor menționate;
- a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGUMs plteasc pe seama intervenientei - sumele, reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15%, calculate începând cu 01.04.2008 și pân la data rmânerii definitive a sentinței, precum și în continuare;
- a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGUM în solidar, s plteasc aceste sume, actualizate cu indicele de inflație, calculate pân la data plții efective;
- a obligat pârâtul Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGUMs efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de munc al intervenientei;
- a obligat chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor s aloce fondurile necesare achitrii sumelor menționate;
- a respins acțiunea intervenientei, formulat împotriva Tribunalului Harghita.
În adoptarea acestei soluții, prima instanț a reținut, cu referire la excepția invocat în cauz, urmtoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, ale nr.HG 208/2005 și ale nr.HG 386/2007, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesual a Ministerului Economiei și Finanțelor se justific și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobat prin Legea nr. 288/2002, potrivit crora executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadreaz obligația de plat respectiv.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut c aceasta este admisibil întrucât în lipsa aprobrii rectificrii bugetului cu sumele necesare, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, se afl în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți, aceasta putându-se realiza numai dup deschiderea de credite și dup alimentarea cu fonduri a conturilor Ministerului Public de ctre Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a relevat, în esenț, urmtoarele considerente:
Reclamantele fac parte din categoria personalului unitților din justiție, unitți bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat, iar prin legislația specific raporturilor de munc ( art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic) le-a fost impus o obligație profesional imperativ de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul raporturilor de munc.
În unitțile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate le-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial, în acest sens dispunând prevederile art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din G nr. 137/2000, art. 3 din G nr. 38/2003, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 3 din G nr. 19/2006, art. 15 alin.1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007.
Prin urmare, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitțile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plat a acestui spor salarial.
Deși reclamantele își execut obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acesteia în mod similar cu restul personalului din unitțile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li s-a recunoscut sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumit categorie socio - profesional. Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de dou principii fundamentale: cel al egalitții de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de munc.
Ca atare, principiul egalitții de tratament în salarizare implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil. Deci, toate persoanele care se afl în aceeași situație a depunerii unei activitți în munc cu efectul juridic al executrii obligației de confidențialitate, trebuie s li se recunoasc, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: sporul de confidențialitate. Din moment ce reclamantele sunt într-o situație identic (nu doar comparabil) cu restul personalului din unitțile bugetare sub aspectul prestrii unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executrii în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca și restul personalului, rezult c reclamantele nu pot fi tratate diferit, în mod discriminatoriu faț de restul personalului, prin refuzul acordrii sporului de confidențialitate.
Prin urmare, s-a constatat c reclamantele sunt discriminate în sensul art. 2 alin. 1 - 3, art. 6 din nr.OG 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorit faptului c nu ar îndeplini condiția normativ de acordare a acestui spor (condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate), ci sub pretextul c aparțin la o anumit categorie socio-profesional, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000).
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despgubirilor cuvenite reclamantelor, prima instanț a aplicat, prin analogie, procentul sporului de confidențialitate prevzut de art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despgubiri, iar pe de alt parte, art. 3 din Codul civil oprește instanța s invoce lacuna legislativ.
Având în vedere considerentele relevate, cererea reclamantelor a fost admis, iar pârâții au fost obligați în solidar la plata drepturilor pretinse, sub acest aspect reținându-se prevederile art. 295 din Codul muncii, raportat la art. 1039 din Codul civil, precum și dispozițiile art. 44, 35 și 36 din Legea nr. 304/2004, raportat la cele ale nr.OUG 177/2002 și 27/2006.
De asemenea, ținându-se cont de prevederile art. 1082 din Codul civil și ale art. 161 alin. 4 din Codul muncii, s-a dispus actualizarea prejudiciului conform indicelui de inflație.
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGU -M, Parchetul de pe lâng Tribunalul Mure ș și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția General a Finanțelor Publice H, solicitându-se modificarea ei integral, cu consecința respingerii acțiunii și a cererii de intervenție.
Prin memoriul de recurs, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGU -M și Parchetul de pe lâng Tribunalul Mure ș au invocat motivele prevzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedur civil.
În motivarea recursului s-a artat c reclamantele și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile nr.OUG 137/2000, îns prin Decizia nr. 821/3 iulie 2008 Curții Constituționale s-a constatat c dispozițiile art. 2 alin. 1 și 11, precum și cele ale art. 27 din actul normativ menționat sunt neconstituționale, astfel c în cauz se impune a se face aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992, cu privire la caracterul obligatoriu al deciziei de neconstituționalitate.
Recurenții au mai susținut c, prin admiterea acțiunii, instanța de fond a depșit atribuțiile puterii judectorești, adugând la legea special de salarizare care le vizeaz pe reclamante, deoarece acestea nu se încadreaz în categoriile de personal în privința crora legiuitorul a stabilit acordarea sporului de confidențialitate.
De asemenea, s-a dispus în mod nelegal plata drepturilor bnești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public, ca instituție bugetar, nu poate s înscrie în bugetul propriu nicio plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial.
La rândul su, Direcția General a Finanțelor Publice Has olicitat, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, casarea sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calitții procesuale pasive a ministerului și respingerea acțiunii și a cererii de intervenție.
În motivarea recursului, s-a artat c o cerere de chemare în judecat formulat împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de munc este inadmisibil, întrucât între prțile în litigiu și acest minister nu exist raporturi juridice de munc.
Astfel, reclamantele solicit acordarea unor drepturi salariale, și trebuie s se îndrepte doar faț de unitatea angajatoare, întrucât plata salariului și a altor drepturi salariale este în sarcina angajatorului și orice culp poate fi reținut doar în sarcina acestuia.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut c legiuitorul, prin instituirea dreptului la un spor de confidențialitate, a urmrit protejarea acelor informații clasificate a cror divulgare ar avea consecințe grave, motiv pentru care a și enumerat, în mod expres și limitativ, care sunt domeniile în care anumite informații sunt considerate ca fiind clasificate și care sunt categoriile de personal crora li se acord acest spor.
Prin urmare, s-a apreciat c în cazul de faț nu se poate pune în discuție o eventual discriminare, în sensul nr.OG 137/2000.
Examinând recursurile deduse judecții, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedur civil, Curtea constat c acestea sunt nefondate, astfel c vor fi respinse ca atare, pentru urmtoarele considerente:
Prin demersul juridic inițiat, reclamanta și intervenienta au solicitat obligarea pârâților la plata unei despgubiri echivalente diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % din indemnizația de încadrare brut lunar.
În susținerea acțiunii, au invocat apartenența la categoria profesional a personalului din unitțile de justiție ( grefier și consilier juridic) și situația de discriminare salarial în care se afl faț de angajații altor instituții bugetare, crora dreptul la sporul de confidențialitate le-a fost recunoscut prin diverse acte normative.
Prin dispozițiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și ale art. 87 alin.1 din Legea nr. 303/2004, reclamantei și intervenientei le-a fost impus o obligație profesional imperativ, special și specific - de confidențialitate, astfel c acestea se afl într-o situație identic, iar nu doar comparabil, cu personalul din celelalte unitți bugetare, care beneficiaz de adaosul salarial menționat.
Or, fiind debitori ai obligației de confidențialitate, este firesc s li se recunoasc reclamantei și intervenientei și calitatea de creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, astfel cum s-a instituit prin art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin.1 din nr.OUG 123/2003, art. 3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007.
Prin urmare, Curtea observ c în mod corect s-a reținut de ctre prima instanț existența unei fapte de discriminare, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 - 3 și ale art. 6 din nr.OG 137/2000, deoarece dreptul la sporul de confidențialitate le-a fost refuzat reclamantei și intervenientei nu datorit neîndeplinirii condiției normative pentru acordarea acestuia (constând în îndeplinirea obligației de confidențialitate), ci sub pretextul c aparțin unei anumite categorii socio-profesionale. Cum îns, acest criteriu este definit ca discriminatoriu de chiar prevederile art. 2 alin.1 din nr.OG 137/2000, existența strii de discriminare în care se afl reclamanta și intervenienta nu poate fi contestat.
Pe de alt parte, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetțenii sunt egali în fața legii și a autoritților, fr privilegii și discriminri, iar în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru munc egal este obligatorie o remunerație egal, aceste principii fiind înclcate în situația de fapt dedus judecții.
În plus, abordarea juridic a fondului cauzei de ctre prima instanț rspunde și exigențelor legislative în materie, din dreptul internațional, consacrate de art. 7 și 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului - care garanteaz dreptul tuturor persoanelor la protecție legal împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfctoare, art. 14 din Convenția european pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceast convenție - care interzic discriminrile și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale - care garanteaz egalitatea de tratament în salarizare, fr nicio distincție.
De asemenea, instanța de recurs apreciaz c acțiunea reclamantei și intervenientei este admisibil și prin prisma deciziilor Curții Constituționale nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 și nr. 821/2008, deoarece prin aceasta s-a solicitat acordarea unor despgubiri echivalente cu prejudiciul material suferit prin discriminare. Deci, nu s-a solicitat instanței s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici s le înlocuiasc cu alte norme. Prin acțiune s-au solicitat despgubiri potrivit dreptului comun al muncii ( art. 269 raportat la art. 295 alin. 2 și art. 1 din Codul muncii ), conform art. 1 alin. 5 raportat la art. 21 alin. 1-3 din Constituție. Deci, dreptul reclamantei și intervenientei la acțiunea în despgubiri nu poate fi îngrdit. În ceea ce privește aspectul secundar, al stabilirii cuantumului despgubirilor cuvenite, instanța apreciaz c, doar prin analogie, ca simplu reper, este aplicabil cuantumul de 15% din indemnizația lunar recunoscut altor persoane aflate în situație comparabil cu reclamanta și intervenienta (dar refuzat în mod discriminatoriu acestora ), întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despgubiri, în condițiile în care art. 3 din Codul civil oprește instanța s invoce lacuna legislativ.
Pe de alt parte, dreptul pretins de reclamant și intervenient a fost recunoscut și de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 46/15 decembrie 2008, admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat c - în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judectorilor și procurorilor, republicat cu modificrile și completrile ulterioare, raportat la art. 16 alin.1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea, modificat și completat, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora - judectorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar.
Referitor la dispoziția primei instanțe, vizând actualizarea cu indicii de inflație, la data plții, a sumelor acordate prin hotrârea pronunțat, Curtea de apel relev, de asemenea, justețea unei astfel de soluții, dat fiind lipsirea reclamantei și intervenientei de beneficiul utilizrii respectivelor drepturi bnești la momentul la care acestea ar fi trebuit s le fie acordate și având în vedere efectele devalorizrii în timp a monedei naționale.
Temeiul legal al acordrii acestor sume îl constituie prevederile art. 1082, 1084 cod civil și ale art. 161 alin. 4 Codul muncii.
Fiind întrunite cerințele prevzute de aceste texte de lege, rezult c respectiva cheltuial are o baz legal, dup cum are baz legal, potrivit celor artate mai sus și acordarea drepturilor bnești solicitate, dreptul reclamantei și intervenientei neputând fi condiționat de sumele alocate Ministerului Public prin Legea bugetului de stat.
În ceea ce privește calitatea procesual pasiv a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constat c și acest aspect a fost în mod corect soluționat de ctre prima instanț, deoarece în virtutea prevederilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobat prin Legea nr. 288/2002, ministerul rspunde de executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadreaz obligația de plat respectiv. Acest minister a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamant și intervenient nu în considerarea unui raport de munc, ci în baza atribuțiilor ce le revin, decurgând din legea sa de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul -, sursele financiare necesare pentru desfșurarea corespunztoare a activitții, surse prevzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificrile bugetare.
De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția european pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, care consacr dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotrârilor judectorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecat a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plat stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Pentru considerentele expuse, constatând c în privința hotrârii primei instanțe nu se regsesc motivele de nelegalitate prevzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedur civil, invocate de ctre pârâții-recurenți și c niciun motiv de ordine public nu a putut fi identificat din oficiu, Curtea va respinge ca nefondate recursurile deduse judecții, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TÂRGU -M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, Parchetul de pe lâng Tribunalul Mure ș, cu sediul în Târgu-M,-, județul M și Direcția General a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 499 din 12 martie 2009, pronunțat de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat azi, 10 Iunie 2009, în ședinț public.
Președinte, Pt. fiind în concediu de odihn, semneaz Președintele instanței | Judector, | Judector, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./21.07.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
