Pretentii civile. Speta. Decizia 1355/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1355/
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN C în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și cu intimatul pârât TRIBUNALUL COVASNA, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 651 din 2 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL COVASNA în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 27octombrie 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 3 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 651/2009, TRIBUNALUL COVASNAa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE. A admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR; CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL COVASNA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și pe cale de consecință: a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL COVASNA să plătească reclamanților începând cu luna februarie 2006 și pe viitor sporul de confidențialitate de 15 %, actualizat în raport de indicii pe intervalul dintre data nașterii dreptului și data plății efective. De asemenea se va proceda de pârâți la efectuarea cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților. A obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit Legii nr. 500/2002 și a HG nr. 208/2005 și a HG nr. 386/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art. 1 din OG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pentru considerentele expuse instanța a respins excepția invocată.
Abordând fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit copiilor carnetelor de muncă de pe filele 50-201, reclamanții sunt personal auxiliar și personal conex la TRIBUNALUL COVASNA.
Prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea, contactul cu informații confidențiale, date cu caracter personal ale justițiabililor, a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate, corelativ recunoașterea unui spor (drept de natură salarială) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare în diferite sectoare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația de păstrare a confidențialității datelor și informațiilor specifice de către personalul auxiliar și conex ale instanțelor, reprezintă cauza juridică indiscutabilă a obligației sinalagmatice a angajatorului de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat Decizia nr. 46 din data de 15.XII.2008, prin care s-a admis recursul și, drept efect, a recunoscut personalului auxiliar de specialitate care lucrează în sistemul justiției dreptul la plată a sporului de confidențialitate.
În consecință, față de cele prezentate, tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, fiind admisă.
Instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov să plătească în favoarea reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna februarie 2006, precum și în continuare pentru viitor actualizate în raport de indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data achitării integrale a dreptului.
Pentru considerentele prezentate a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor cuvenite reclamanților.
Actualizarea prejudiciului conform indicelui de inflație, instanța a găsit-o admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, în raport de care debitorul este osândit și la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
În prezenta cauză pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporului aflat în discuție, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Potrivit art. 1082 din Codul civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță pretențiile reclamanților reprezintă sume de bani de natură salarială care sânt supuse devalorizării.
Acordarea drepturilor solicitate și "pentru viitor", instanța a apreciat că și această cerere este întemeiată, deoarece drepturile salariale constituie prin excelență "prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Cum cheltuieli de judecată nu au fost solicitate și cum principiul disponibilității nu poate fi nesocotit, acestea nu se vor acorda.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1-8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a dispus conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Curtea de APEL BRAȘOV, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, din cele trei memorii de recurs este criticată sentința pe considerentul că prin soluția atacată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece prin acordarea sporului de confidențialitate se adaugă la legea de salarizare. În acest sens a fost invocată și decizia Curții Constituționale în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ICCJ, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta, se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, întrucât aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale
Se arată că drepturile salariale ale funcționarilor publici cu statut special care beneficiază de spor de confidențialitate nu pot fi extinse la alte categorii de persoane cât timp actul normativ prevede expres căror persoane se aplică, acestea fiind enumerate limitativ.
Curtea de APEL BRAȘOV critică sentința întrucât s-a acordat acest spor și personalului conex al instanțelor judecătorești
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin motivele de recurs critică sentința, considerând că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesual pasive întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite este și Ministerul Justiției. În situația în acre Ministerul Justiției nu ar dispune de fondurile necesare, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Instanța de fond ar trebui să aibă în vedere ca în speță se solicită plata unor drepturi care nu mai sunt prevăzute în nici o normă legală în vigoare.
De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor consideră că acordarea pe cale judecătorească a unui drept trebuie făcută în temeiul unei norme de drept, fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat.
Recursurile nu sunt fondate.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile pârâților sunt nefondate pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamanților sunt întemeiat, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești curtea reține că acesta este nefondat întrucât cu privire la drepturile salariale supuse judecății s-a pronunțat ICCJ în cadrul recursului în interesul legii.
Prin urmare, admițând acțiunea privind acordarea sporului de confidențialitate de 15%, instanța de judecată de drept comun nu iese din sfera atribuțiilor sale constituționale, nu încalcă atribuțiile unei alte puteri constituționale, ci asigură respectarea prevederilor legale, de procedură civilă, care în prezent guvernează regimul juridic al deciziilor date în recursurile în interesul legii, anume instituirea caracterului obligatoriu al deciziilor de acest fel pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în Monitorul Oficial potrivit cerinței imperative din art.329 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la regimul juridic și efectele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în privința conflictelor juridice de natură constituțională, în concret Decizia nr.838/27 mai 2009 referitoare la conflictul dintre Puterea Judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale pe de altă parte, atât doctrina, cât și jurisprudența constituțională sunt unanime în sensul că, potrivit art.147 alin.ultim din Constituție, efectele se produc numai pentru viitor, iar întinderea efectelor acoperă exclusiv comportamentul criticat de Curtea Constituțională prin decizia respectivă, interpretarea neputând fi extinsă la alte categorii de atribuții ale autorității publice găsită în culpă.
fectele deciziei de constatare a conflictului între puteri (în sensul art.146 lit.e din Constituție) nu pot retroactiva cu privire la deciziile pronunțate în recurs în interesul legii care au născut conflictul în autorități, ci dispozitivul deciziei instanței constituționale impune ÎCCJ- Secțiile Unite să își reconsidere jurisprudența constituită în deciziile de unificare a practicii judiciare în așa fel încât deciziile în recurs în interesul legii să nu mai conducă la încălcarea atribuțiilor exclusive ale altei puteri constituționale, anume la încălcarea atribuțiilor exclusive ale Parlamentului în cazul concret.
Cu atât mai mult, astfel de decizii ale Curții Constituționale nu pot determina prin ele însele modificarea directă a practicii instanțelor de judecată în cauzele obișnuite, în absența unei noi decizii în recurs în interesul legii pe care să o fi pronunțat între timp ÎCCJ - Secțiile Unite, adică după publicarea Deciziei nr.838/2009 în Monitorul Oficial. Dimpotrivă, instanțele ordinare, cum este și cazul Tribunalului Brașov în litigiul de față, au obligația legală de a respecta dispozițiile cuprinse în deciziile pronunțate de ÎCCJ- secțiile Unite în recurs în interesul legii, așa cum impune art.329 alin.3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă.
Chiar dacă prin decizie, Curtea Constituțională, în ședința din 27 mai 2009 s- pronunțat asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție - pe de o parte - și puterea legislativă prin Parlamentul României, Guvernul României, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, se constată că judecătorul cauzei este ținut în temeiul art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă de dezlegarea dată problemelor de drept judecate, fiind obligat să aplice deciziile de recurs în interesul legii.
Doar instanța supremă care a pronunțat Recursurile în Interesul Legii în cauză și a fost parte în litigiul derulat la Curtea Constituțională, care privea conflictul dintre autoritatea judecătorească și puterea legislativă, poate reveni asupra deciziilor în cauză și până la înlăturarea expresă a efectelor acestora, acestea nu pot fi private de consecințele juridice produse conform art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă.
Astfel, prin dispozițiile deciziei nr. 46, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 15.12.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr.46/2008 a,astfel încât în mod corect a fost admisă acțiunea reclamanților.
Tocmai această decizie a ICCJ a fost avută în vedere de prima instanță la admiterea acțiunii iar constatarea ulterioară a unui conflict între puterile statului nu poate avea consecință asupra deciziilor pronunțate în cadrul acestei căi de atac extraordinare, putând constitui cel mult un reper ce urmează a fi avut în vedere de instanța supremă în pronunțarea pe viitor a unor soluții de unificare a practicii judiciare.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și " pentru viitor", curtea reține că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art. 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare " " scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor ( contractul sau legea ) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta
Conform art.60 alin.3 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Ulterior abrogării art.47 din Legea nr.50/1996 care statua asupra dreptului magistraților și personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, instanța supremă, prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii a constatat că dreptul supraviețuiește și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. Aceste ultime acte normative sunt anterioare Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, încât dreptul în discuție este inclus în sintagma "alte drepturi salariale" din art.60 alin.3 amintit mai sus.
Până în prezent, pentru personalul conex nu există o lege specială de salarizare cum se preconizează în art.60 alin.4 din Legea nr.567/2004, astfel că dispozițiile acestui act normativ îi sunt pe deplin aplicabile, cum se arată în alineatul 5 al aceluiași articol.
Nu există nici o rațiune pentru o distincție netă între agentul procedural și aprodul instanței și celelalte categorii incluse în personalul auxiliar de specialitate, din moment ce primii fac parte din personalul grefei instanței și îndeplinesc unele atribuții similare cu ale grefierului arhivar, după cum spune art. 65 și 66 incluse în paragraful 2 - Grefa - din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Or, executarea unor obligații profesionale similare impune același tratament și pentru drepturi, astfel sporul de risc și suprasolicitare nu poate fi negat.
Concluzia are natură legală, rezultând fără echivoc din prevederile art.901din Legea nr.567/2004, care dispune că prevederile acestui act normativ se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu excepția dispozițiilor art.68, 682, 683și 684. Cum excepțiile sunt de strictă interpretare, rezultă că în afara situațiilor arătate în art.901, personalul conex beneficiază de drepturile stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate, inclusiv de sporul în discuție, inclus, cum am arătat, în art.60 alin.3, astfel că apărările din întâmpinările pârâților referitoare la excluderea funcțiilor deținute de reclamante sunt înlăturate.
Textele au fost eronat interpretate și aplicate de prima instanță, ceea ce constituie motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, înlăturându-se pe aceleași considerente, apărările intimaților din întâmpinări.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 cod procedură civilă, curtea va admite în parte recursurile reclamanților conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 651/2 iunie 2009 Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. - - / 10.11.2009
Dact. /16.11.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
