Pretentii civile. Speta. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 139/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, bloc 24,. 4,. 70, jud. B și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " " din B,-, etaj 3, 3, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 249/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta SC SA B, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns pentru intimata pârâtă SC SA B avocat, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul a fost suspendat la data de 10.11.2008 și acestea este primul termen de judecată stabilit după repunerea pe rol a cauzei, după care:
Apărătorul intimatei apreciază că nu au fost îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă solicitând suspendarea cauzei.
Curtea, dispune reluarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată urmând a aprecia cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, au răspuns: pentru recurenta reclamantă avocat și pentru intimata pârâtă avocat.
Apărătorul recurentei reclamante apreciază că în cauză este o eroare de redactare a sumelor solicitate de reclamantă în pretenții susținând că suma de 4230 lei estre defalcată pe ani. De asemenea, învederează instanței că nu solicită prin recurs o sumă în pretenții mai mare decât obiectul acțiunii principale. Nu înțelege să-și majoreze pretențiile.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului față de precizările făcute astăzi în instanță în sensul că solicită obligarea societății pârâte la plata sumelor datorate solicitate prin acțiunea principală, nu cea prin care și-a modificat pretențiile. Apreciază că instanța de fond nu a luat în considerare probatoriile administrate în cauză, respectiv expertiza contabilă și concluziile acesteia. Pentru motivele arătate în cererea de recurs solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei apreciază nefondat recursul declarat de reclamantă solicitând respingerea lui ca atare, urmându-se a se avea în vedere și practica Curții de APEL GALAȚI în spețe similare.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 249/09.04.2008 a Tribunalului Brăila, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub numărul - reclamanta cheamă în judecată pe pârâta SC SA pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale, constând în primele de Paști și de C neacordate în perioada 2004-2007 actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost salariatul societății pârâte din anul 1998. În baza prevederilor contractului individual de muncă, în afara drepturilor stipulate în mod expres, pârâta îi datora și prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, așa cum este prevăzut în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, text preluat și de contractul individual de muncă al reclamantului. Potrivit textului citat, de Paște și de C reclamantul susține că trebuia să încaseze o suplimentare a drepturilor cu un salariu de bază mediu pe. Pentru neplata la timp a drepturilor, prin acțiune se cere și actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății, așa cum s-a arătat anterior.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 283 alin. 1 lit.e din Codul muncii (termenul de 6 luni). De asemenea a invocat și excepția prematurității acțiunii, dată de lipsa negocierilor privind valoarea concretă a primelor.
Pe fond, pârâta a cerut respingerea acțiunii, întrucât drepturile pretinse au fost incluse și acordate reclamantului odată cu salariul.
În cauză s-au administrat probe cu acte și cu expertiză contabilă. S-au depus mai multe hotărâri judecătorești cu soluții diferite în aceiași problemă.
Tribunalul, coroborând actele și lucrările de la dosar cu susținerile și apărările formulate, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare:
Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul a constatat că nu sunt fondate. Prescripția dreptului la acțiune, astfel cum este prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii operează în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia. În cauză, se solicită executarea unor clauze din contractul individual de muncă, dreptul la prima de concediu făcând parte dintre acele clauze din contractul colectiv care sunt incluse și fac parte din contractul individual de muncă al reclamantului.
Nici a doua excepție nu este fondată, întrucât cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada existenței negocierilor și stabilirii cuantumului premiilor cerute prin acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă la societatea pârâtă, punctul de lucru B în perioada 16 octombrie 1998 și până la data de 22.09.2006. În baza prevederilor din contractul individual de muncă (art. III alin. 3), coroborate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, reclamantul trebuia să încaseze și o suplimentare a acestor drepturi, constând în prima de C și prima de Paște, fiecare din ele egală cu un salariu de bază mediu pe unitate (). Aceleași drepturi sunt stipulate și în art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe."
Din încheiat la nivel de unitate - art. 168 alin. 2, adresa nr. 3793/18.06.2007 eliberată de Comisia Paritară din cadrul rezultă că, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Verificând statele de plată depuse la dosar, tribunalul a constatat că suplimentarea de mai sus nu se regăsește în nici una din rubrici, motiv pentru care, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă. Expertiza a avut drept obiectiv stabilirea, pe bază de acte, dacă în perioada în litigiu, au fost incluse și plătite o dată cu salariul reclamantului și primele de Paști și de Raportul de expertiză a fost întocmit de expert.
Acesta, având în vedere actele prin care s-a dispus reașezarea salariilor, pornind de la salariile de bază din anul 2002, precum și adresa Comisiei Paritare prin care s-a convenit includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a primelor de Paști și de C, a constatat că într-adevăr, începând cu anul 2003 primele pretinse prin acțiunea de față au fost incluse în salariul de bază al reclamantului și plătite odată cu salariul. Expertul a calculat și a precizat suma de bani care reprezintă primele în litigiu. Astfel, pentru anul 2004 suma a fost de 997,58 lei; în anul 2005 de 1.499,26 lei; în anul 2006 de 1.645,07 lei, având în vedere că reclamanta a încetat raporturile de muncă cu pârâta la data de 22.09.2006.
Expertiza a fost comunicată părților.
Reclamanta a contestat expertiza efectuată și concluziile expertizei, dar nu a formulat obiecțiuni și nici nu a cerut alte probe în cauză.
Având în vedere aceste probe, tribunalul a constatat că acțiunea nu este fondată, urmând să o respingă ca atare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a reținut că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că salariații aveau dreptul să încaseze, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C câte un salariu de bază mediu pe unitate, numai până în anul 2003 iar începând cu anul 2003, aceste suplimentări au fost introduse în salariile de bază ale angajaților, fiind încasate lunar de aceștia.
Expertul desemnat în cauză s-a substituit instanței cu privire la interpretarea unui act juridic, în speță, a deciziei comisiei paritare.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 pr. civilă, și Legea nr. 130/1996.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente.
Evoluția modificărilor textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2007 arată faptul că alineatele 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților începând cu anul 2003 și deci inexistența unui drept al acestora de a le fi acordate sumele respective separat.
Părțile au intervenit asupra conținutului alineatul 2 al art. 168 în sensul clarificării acestuia în anul 2005, cu mult timp înainte de apariția prezentului litigiu.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră intimata că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Reprezentanții sindicatului au avut mandat pentru a semna respectiva deciziei acest mandat rezultând din actul adițional nr. 2 la CCM și din prevederile Legii nr. 54/2003.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este legală și temeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
Raportul de expertiză contabilă instrumentat în cadrul dosarului - al Tribunalului Vrancea, într-un litigiu identic, a stabilit că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații reclamanți au beneficiat efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paști și C ar aceste drepturi au fost primite lunar, împreună cu drepturile salariale lunare.
A depus la dosar practică judiciară și extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008.
La solicitarea instanței de recurs, recurenta reclamantă a precizat că suma solicitată este în cuantum de 4230 lei și nu și-a majorat pretențiile.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor intimatei, se apreciază că evoluția modificărilor textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2006 este astfel și anume:
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că intimata nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea intimatei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere, așa cum susține intimata, atât timp cât reclamanta s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către intimată, Curtea arată că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Față de cele arătate mai sus, nu prezintă relevanță faptul că reprezentanții sindicatului au avut mandat sau nu la emiterea Notei Comisiei Paritare.
Cu privire la susținerea intimatei că salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, se apreciază că, din probele administrate la instanța de fond, respectiv statele de plată, nu rezultă că reclamanta ar fi beneficiat de Prima de Paște și de C în anii respectivi. Este adevărat că în fiecare an a operat o majorare salarială dar nu se precizează din ce se compune această majorare, deși intimata avea sarcina probei.
Intimata nu a depus la dosar procesul-verbal de negociere a majorării salariale acordate pentru fiecare an în parte iar raportul de expertiză contabilă nu este o probă concludentă.
Referitor la raportul de expertiză contabilă instrumentat în altă cauză, se reține că are forța probantă a unui înscris. Atât timp cât intimata nu a prezentat dovezi din care să rezulte concret, în ce au constat majorările salariale acordate anual, nu prezintă relevanță o expertiză contabilă extrajudiciară care nu se sprijină pe probe, ci se bazează doar pe Nota Comisiei Paritare. Și din raportul de expertiză efectuat în cauza de față se poate reține că, de fapt, expertiza a avut în vedere nu voința reală a părților care a existat la data încheierii CCM din anii respectiv, ci modificările aduse art. 168 prin Nota Comisiei Paritare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp. art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004-2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Față de toate considerentele mai sus expuse, se apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind incidente motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr. civilă și de art. 304 indice 1.pr. civilă motiv pentru care, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă, se va admite recursul declarat de reclamantă.
Se va modifica sentința civilă nr. 249/09.04.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, se va admite acțiunea formulată de reclamantă.
Se va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 4230 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și de C pentru anii 2004-2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274.pr. civilă, se va obliga intimata către recurentă la plata cheltuielilor de judecată la fond și recurs reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU OPINIE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, bloc 24,. 4,. 70, jud. B și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură ". " din B,-, etaj 3, 3, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 249/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în t o sentința civilă nr. 249/09.04.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
ADMITE acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în nr. 239, sector 1.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 4.230 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2004 - 2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pe intimată să plătească recurentei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//05.03.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
CU OPINIA SEPARATĂ A D- JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
În sensul respingerii recursului ca nefondat.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător,
opinie separată: - -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
