Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " " din F,-, bloc 15,. 2, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 721/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta SC SA B, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimata pârâtă SC SA B avocat, lipsă fiind recurenții reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; în cadrul motivelor de recurs reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă; s-au depus concluzii scrise din partea recurenților reclamanți, după care:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul intimatei pentru motivele descrise în concluziile scrise solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică. Apreciază că, în baza probatoriilor administrate, în mod just instanța de fond a constatat că au fost efectuate plățile compensatorii față de reclamanți. Nu solicită cheltuieli de judecată acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 721/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul -, reclamanții și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, au formulat cerere de chemare în judecată a, cu sediul în B, înmatriculată la din B sub nr. J- CUI - și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la acordarea drepturilor salariale.
Reclamanții au arătat în motivarea acțiunii că au fost salariați ai B, punctul de lucru V având o vechime în muncă de peste 3 ani, respectiv 15 ani.
În anii 2005 respectiv 2007 au fost disponibilizați și li s-au aplicat Planul social anexa la Contractul Colectiv de Muncă, plan aprobat de Consiliul de Administrație al societății din anul 2005.
Conform punctului 4 din planul social, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate pentru o vechime în muncă 0-5 ani, 12 salarii pentru o vechime de 5-15 ani și 15 salarii medii brute pe societate pentru o vechime în muncă de peste 15 ani.
Sumele calculate prin Deciziile de încetare a Contractului Individual de Muncă, nu sunt corecte pentru ca în anii 2005 și 2006, salariile medii brute pe societate au fost 1400 lei respectiv 1850 lei, iar reclamanții nu au beneficiat de plăți compensatorii calculate cu respectarea clauzelor contractuale.
În Contractele Colective de Muncă pe anii 2005 si 2007, art. 50 prevede ca în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere, astfel conform 2005 de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 la 10 ani doua salarii medii nete, de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete, peste 15 ani patru salarii medii nete, respectiv conform 2007, de la 0 la 3 ani 1,5 salarii medii nete, de la 3 la 10 ani 3 salarii medii nete, peste 15 ani 5 salarii medii nete.
Din interpretarea Contractului Colectiv de munca și a Planului Social rezultă, au arătat reclamanții, că pârâta ar avea de achitat o diferență de sumă la plățile compensatorii efectuate.
Au precizat că plățile compensatorii trebuiau să fie acordate la nivelul salariului mediu brut, așa cum prevede Planul Social anexa la.
Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, în condițiile dispozițiilor art. 54 pct. 4 lit. J din Codul Fiscal.
Reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu acte pe care le-a depus la dosarul cauzei și a depus concluzii scrise.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare în data de 21.10.2008 și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență, că sumele acordate în baza Planului Social nu se cumulează cu cele prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Aceasta împrejurare rezultă din ul încheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct. 4 din Planul social - voința comună a părților - a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 din contractul colectiv de muncă, și nu de a cumula indemnizațiile de concediere -.
A mai arătat că toate aceste acte reprezintă voința părților și această voință nu poate fi modificată pe cale judiciară.
O dovada în plus pentru cele susținute este faptul că în pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede că acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții și au fost salariați ai pârâtei, iar prin deciziile aflate la dosar aceștia au fost disponibilizați, cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilite în baza art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului social, ținând cont de vechimea în cadrul a salariatului.
Reclamanții au susținut că aceste sume acordate cu titlu de indemnizație de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute în art. 50 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani și câte 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 50 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani - 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani - 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani - 3 salarii medii nete, peste 15 ani - 4 salarii medii nete.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2007 art. 50 prevede că în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Din ul încheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct. 4 din Planul social - voința comună a părților - a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 din contractul colectiv de muncă, și nu de a cumula indemnizațiile de concediere - rezultă că voința comuna a părților contractante a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de muncă și nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit disp. art 31 alin. 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru.
Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, așa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din același act normativ.
Reclamanții au recunoscut ca modificările aduse la contractul colectiv de munca au fost înregistrate în condițiile legii.
Potrivit disp. art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiași articol aceste convenții se pot revoca doar cu consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Este evident că părțile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de muncă cuprinse în art. 50 cu privire la indemnizațiile de concediere, astfel că acțiunea formulata apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
O dovada în plus este faptul că în pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizație de concediere, din avizele depuse de către pârâtă, precum și din disp. art. 54 pct. 4 lit. J din Codul Fiscal rezultă că acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către pârâtă.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1. Stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată, neconformă cu realitatea.
În susținerea motivelor de recurs au invocat faptul că Planul social în forma sa finală din 21.04.2005 completează prevederile art. 50 din Contractul colectiv de muncă și nu reprezintă o variantă opțională a acestuia.
Formula de calcul folosită de reclamanții - recurenți conduce la un rezultat diferit, rezultând diferențe care nu se justifică (a dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat în luna ianuarie 2007).
Drepturile minimale prevăzute în art. 50 din contractul colectiv de muncă nu au fost completate cu drepturile din Planul social iar amendamentul invocat de pârâtă este nul și neopozabil.
2. Caracterul formal al ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B, nerespectarea procedurii impuse de lege, pentru a indice în eroare instanța asupra situației de fapt.
3. Încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 30, 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta să fie înregistrat sau recunoscut legalitatea sa de către salariați.
În speță operează dispozițiile Legii nr. 130/1996 și, prin urmare, amendamentul este lovit de nulitate și nu poate fi opozabil.
Instanța nu s-ar fi pronunțat asupra formulei de calcul a indemnizației de concediere folosită de pârâta SC SA, calcul efectuat în afara dispozițiilor punctului 4 din Planul social.
Au solicitat admiterea recursului iar în rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acțiunii introductive, ca fiind întemeiată.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, art. 3041și art. 3121.pr.civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă SC SA Baa preciat acțiunea ca fiind nefondată față de prevederile convenite de părți prin Planul social prin ul din 13.09.2006 care reprezintă o clauză interpretativă a planului social.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor astfel invocate de reclamanți potrivit celor de mai sus, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civilă, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile formulate în cauză vizează întinderea plăților compensatorii avându-și izvorul în pct.4 din Planul social intervenit la data de 21.04.2005 și art. 50 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate încheiate pentru perioada 2005-2008.
Planul-social Anexă la contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA, încheiat la data de 21.04.2005 între patronat și salariați reprezentați de, a fost determinat de reorganizarea activității societății conducând la întocmirea proiectului de concediere colectivă.
Cât privește compensațiile acordate salariaților, conform prevederilor art. 4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul aferente anului anterior celei în care are loc disponibilizarea, funcție de vechimea în cadrul unității.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 50 din Contractele colective de muncă la nivel de, pe anii 2005-2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, acordarea de către societate a unei indemnizații minime de concediere, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu.
La data de 09.01.2006 părțile au convenit asupra încheierii unui privind punctul 4 din Planul social sub aspectul întinderii și modalității de calcul a indemnizațiilor de concediere, funcție de salariul mediu brut pe ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
De asemenea, prin ul la Planul social din 13.09.2006 aceleași părți au convenit asupra completării punctului 4 din Planul social, în sensul explicitării voinței comune a acestora de a nu cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art. 50 al. 1 din Contractul colectiv de muncă.
De altfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art. 50 al. 5 că acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la al. 1 al aceluiași articol.
Drept urmare în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că părțile au modificat prin planul social prevederile art. 50 din contractul colectiv de muncă, cu privire la indemnizațiile în caz de concediere, potrivit voinței comune a acestora.
Interpretând dispozițiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanța constată că sumele invocate se referă strict la situația concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu, plecând de la formula utilizată în situația precedentă, care stabilește indemnizația minimă ce va fi acordată de societate.
În consecință, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabilește doar niște valori minime de la care se începe negocierea. În speță, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Nu pot fi primite astfel criticile recurenților - reclamanți privind stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată, neconformă cu realitatea.
Nu se poate reține că amendamentele încheiate ar avea un caracter formal atâta timp cât reprezintă rezultatul negocierii între reprezentanții societății și ai salariaților, fiind încheiate și însușite în forma depusă la dosar.
Sub aspectul cuantumului acestor indemnizații acordate recurenților-reclamanți, din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizațiilor de concediere corespunzătoare vechimii fiecăruia în cadrul.
Potrivit precizărilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior (1400 lei în 2005) cu aplicarea pentru anii 2005-2008 coeficienților de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, așa cum a fost acesta calculat în anul anterior (1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 și 2074 lei în 2008).
Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit, conform amendamentului încheiat de părți, depășindu-se indemnizația de concediere în sumă netă menționată în decizia de concediere și primită de către salariat.
Fiind vorba despre sume brute, în mod corect pentru acestea au fost reținute toate contribuțiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, în mod normal sumele primite fiind mai mici decât cele calculate de reclamanți.
În lipsa altor dovezi rezultă că indemnizațiile de concediere astfel acordate recurenților-reclamanți au fost în mod corespunzător calculate și achitate.
Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispozițiile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 30/1996 vizează situația modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În speță, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriu-zisă a contractului colectiv de muncă rolul acestuia fiind acela de a asigura o interpretare clauzelor cuprinse în Planul social în referire la acordarea indemnizațiilor intervenite pentru același motiv, al concedierii, ca urmare nu era necesară înregistrarea sa la ITM, așa cum invocă recurenții.
Potrivit acestuia, voința comună a părților a fost aceea de a modifica încadrarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 al. 1 din Contractul colectiv de muncă și nu de a anula indemnizațiile de concediere în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 al. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Mai mult, în deciziile de încetare a contractului individual de muncă ale reclamanților sunt prevăzute sumele care urmează a fi plătite cu titlu de indemnizație de concediere, iar reclamanții nu au contestat aceste decizii în termenul legal.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1.pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 721/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " " din F,-, bloc 15,. 2, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 721/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: -
: 2 ex.// 06 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
