Pretentii civile. Speta. Sentința 14/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14
Ședința publică din 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici Valentin Turcin
ASISTENȚI JUDICIARI:- -
-
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții, G, și (prin reprezentant ), în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA
În deliberare,asupra cauzei de față, constată:
Reclamanții, G, și (prin reprezentant ) au chemat în judecată pârâții: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, Ministerul Finanțelor Publice- B, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 3 septembrie 2007 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților din organele autorității judecătorești.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/19969 republicată,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar" și că ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996.
Reclamanții au apreciat că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuia acordat în continuare procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut. Mai mult, reclamanții au învederat instanței că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care procurorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Condiții asemănătoare de risc și suprasolicitare neuropsihică sunt prevăzute în lege și în ce privește activitatea personalului auxiliar de specialitate, respectiv grefierii.
Au mai arătat reclamanții că prin Decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii și a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/29.03.2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, competența soluționării cererilor acestor categorii socio-profesionale, revine Curții de Apel București.
Totodată, acest pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art. 60-63 din Codul d e procedură civilă, pentru ca în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivând că textul de lege - art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, s-a aflat în vigoare de la data de 01.10.2000, când a fost emisă OG nr.83/2000 care a abrogat în mod expres acest articol, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
A mai arătat pârâta că pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu are nici o bază legală, reprezentând de fapt o problemă de legiferare, aparținând doar legiuitorului.
Prin întâmpinarea formulată, C-S, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, considerând că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu poate fi confundat cu Statul Român și nici cu bugetul acestuia pentru a fi obligat la plata salariilor magistraților. Acesta nu poate fi obligat altor instituții și că nu poate vira și utiliza fonduri pentru finanțarea unui altui ordonator principal de credite.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că acțiunea se întemeiază pe un text de lege abrogat.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei de către Tribunalul, invocată de pârâta C-S, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se va constata că în baza dispozițiilor art. - alin.1 și 2 din OUG75/2008, raportat la dispozițiile art. I alin.1 din același act normativ, Curtea a fost corect investită cu soluționarea cauzei, așa încât excepția invocată este rămasă fără obiect, nemaiputând fi supusă analizei.
În altă ordine de idei, la data promovării acțiunii, tribunalului îi aparținea competența materială de soluționare a pricinii, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, raportat la art.284 alin.1 și 2 din Codul muncii precum și art.70 și 71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât obiectul cauzei nu-l constituie modul de stabilire a unor drepturi salariale la care se referă art.42 din OUG nr.177/2002, pentru a susține competența materială și teritorială excepțională instituită prin actul normativ special. Pe de altă parte, Legea nr.303/2004 modificată, nu prevede reguli speciale de competență și jurisdicție, împrejurare în care, în cazul unui raport litigios privitor la drepturi bănești, cum este cazul de față, rămâneau aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, acest minister fiind chemat în judecată în calitate de chemat în garanție de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești, fiind întrunite cerințele art. 60 - 63 din Codul d e procedură civilă în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care prevede că activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și pentru a se putea asigura pârâtului- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, fondurile necesare pentru plata acestor drepturi, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare.
Concret, atribuția în angajarea și salarizarea reclamanților aparține Ministerului Public, raportul de muncă existând între reclamanți și această instituție, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel, pretenția reclamanților ca acest minister să fie obligat în solidar la plata drepturilor bănești solicitate, alături de ceilalți pârâți, nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul brut de bază lunar, iar abrogarea prin art.42 al.83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, a art.47 din Legea nr.50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
De altfel, în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii iar potrivit acestei decizii,judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001,dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B, cu sediul în B, sector 5, B-dul. - nr. 14, și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul procedural ales în Reșița,-, județul C-
Admite în parte acțiunea reclamanților:, G, și (prin reprezentant ), toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș --, județul C-S, și în consecință:
Obligă în solidar pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B, cu sediul în B, sector 5, B-dul. - nr. 14, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, cu sediul în T,-, județ T și Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, cu sediul în Reșița,--4, județul C-S, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 3 septembrie 2007 și până la data pronunțării hotărârii, precum și pe viitor, pe durata derulării raporturilor de muncă cu unitatea angajatoare.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în sensul obligării acestui minister să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite, conform prezentei hotărâri.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, și (prin reprezentant ), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Definitivă și executorie de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASITENȚI JUDICIARI:- -
-
GREFIER,
Red. /1.10. 2008
Tehnored. /1.10.2008/2 ex.
SE:
RECLAMANȚI:, G, și (prin reprezentant );
-toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș --, județul C-
PÂRÂȚI:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - cu sediul în B, sector 5, B-dul. - nr. 14;
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA cu sediul în T,-, județ T,
Parchetul de pe lângă Tribunalul C- cu sediul în Reșița,--4, județul C-S;
Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul procedural ales în Reșița,-, județul C-S;
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici Valentin Turcin
