Pretentii civile. Speta. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1406
Ședința publică de la 14 2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr.896R/5.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- formulată de revizuienții, G, G, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -moștenitori ai lui, intimata-moștenitoare a lui G -, intimații-pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimați, după care:
Curtea, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cereri de revizuire.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1590/44/5.11.2009 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuienții, G, -, G și, au solicitat în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României și chematul în garanție a Ministerul Finanțelor Publice B, revizuirea sentinței civile nr.304/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.322 pct.5 și art.324 pr.civilă.
Au depus la dosar concluzii scrise.
La termenul de judecată din data de 14.12.2009, curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire astfel formulată.
Asupra excepției:
Potrivit dispozițiilor art.323 al.1 pr.civilă cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
În speță, prin sentința civilă nr.304/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamanții, G, -, G, - și -, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtă, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vrancea sub nr. 851/91/25.03.2009, în urma admiterii cererii de strămutare, reclamanții:, G, -, G, - și -, au chemat în judecată civilă pe pârâta Curtea de Conturi a României pentru ca aceasta să fie obligată la calcularea și plata către reclamanți a unor despăgubiri în echivalentul sporului de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.03.2005 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar sumele să fie actualizate cu rata inflației la data plății efective.
In motivarea acțiunii au arătat că sunt angajați cu contract de muncă pe funcții de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi a Județului B, iar în această calitate utilizează și gestionează informații clasificate, deținând și certificat ORNIS conform art.28 din Legea nr. 182/2002.
Au arătat reclamanții că deși trebuie să respecte interdicțiile și rigorile impuse pentru utilizarea și gestionarea informațiilor clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru alte categorii de persoane și față de care sunt discriminați.
Astfel, reclamanții au arătat că sporul de confidențialitate a fost prevăzut prin art.3 alin.1) din OG 19/2006 pentru cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personal civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Având în vedere că unitățile militare sunt supuse anual controlului camerelor de conturi județene, rezultă că reclamanții au acces la aceleași informații clasificate și trebuie să beneficieze de același spor.
Au mai arătat că acest spor este prevăzut și în art.30 alin.3) din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea oricăror forme de discriminare și că pârâta nu a întreprins nici un demers pentru acordarea lui.
Reclamanții au învederat că se încalcă și prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dispoziții din Constituția României și din Codul Muncii.
.-și cererea în drept, reclamanții au invocat disp.art.269 alin.1 Codul Muncii și art.27 din OG 137/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată și a invocat și excepția privind prescrierea dreptului la acțiune.
In motivarea excepției pârâta a arătat că potrivit art.27 alin.2) din OG 137/2000 termenul pentru introducerea acțiunii este de 3 ani de la data producerii faptei de discriminare, iar în cazul reclamanților termenul curge de la data intrării în vigoare a OUG nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului bugetar și s-a împlinit în cursul lunii 2006.
Pe fond, pârâta a arătat că reclamanții își fundamentează acțiunea pe dispoziții legale care nu le sunt aplicabile, salarizarea lor făcându-se în baza OUG 160/2000 cu modificările și completările ulterioare și care nu prevede dispoziții cu privire la acest spor.
Sporul de confidențialitate este reglementat prin OUG 123/2003 și se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului, precum și celui din instituții și autorități publice pentru care, prin acte normative speciale se prevede acest spor.
Cum, prin reclamanți nu este prevăzut acest spor în nici un act normativ, aceștia nu pot cere să li se aplice acte normative din alte sectoare, acțiunea acestora fiind neîntemeiată.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a solicitat ca în cazul în care se va admite acțiunea formulată de reclamanți, să fie obligat acesta să deblocheze fondurile necesare plăți acestor despăgubiri.
Chematul în garanție a formulat întâmpinare și a solicitat să se respingă cererea arătând că între pârâta și chematul în garanție nu există nici o legătură de ordin juridic sau contractual pentru a fi îndeplinite cerințele prev.la art.60 Cod proc.civilă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați cu contract de muncă la Curtea de Conturi B și au pretins că utilizează și gestionează informații clasificate, că dețin certificate ORNIS și pentru că sunt supuși exigențelor, restricțiilor și rigorilor impuse de normele legale în folosirea unor astfel de informații, sunt îndreptățiți să primească sporul de confidențialitate de 15% pe care îl primesc alte categorii de salariați care utilizează aceste informații.
Pentru că pârâta nu le-a acordat acest spor, reclamanții au solicitat despăgubiri reprezentând echivalentul sporului neacordat socotindu-se discriminați.
Reclamanții au solicitat ca aceste despăgubiri să fie calculate începând cu 01.03.2005, iar pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune cu motivarea că dacă s-a produs o discriminare a reclamanților prin neacordarea acestui spor, aceasta s-a produs prin OUG nr. 123/2003 și că reclamanții puteau formula acțiunea în termen de 3 ani, care s-a împlinit în 2006.
Potrivit art.137 cod proc.civilă instanța urmează să analizeze excepția invocată, sens în care se reține că reclamanții au respectat disp.art.1 alin.1) din 167/1958 și ale art. 283 alin.1) Codul Muncii, introducând acțiunea la 28.03.2008 și solicitând despăgubiri doar pe 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Chiar în ipoteza susținută de pârât în sensul că termenul de prescripție curge din 2003, câtă vreme reclamanții nu au solicitat despăgubiri pentru perioada 2003 - 28.02.2005, nu se poate reține că dreptul la acțiune s-a prescris, motiv pentru care urmează a se respinge excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei instanța reține că în contractul individual de muncă nu este prevăzută clauza de confidențialitate și nici în actele normative care reglementează activitatea și salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României nu este prevăzut acest spor.
Potrivit art.13 din OG 10/2008 sporul de confidențialitate de până la 15% din salariu se acordă personalului contractul din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Cum s-a arătat deja prin acte normative specifice nu s-a prevăzut acest spor pentru categoria de personal contractual din care fac parte reclamanții.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar în motivarea acțiunii nu au invocat situațiile prevăzute la art.2 alin.1) din OG 137/2000 care definește discriminarea, ci au arătat că legiuitorul a produs această discriminare prin aceea că a acordat sporul de confidențialitate anumitor categorii de salariați și nu l-a acordat și categoriei din care fac parte reclamanții, deși în fapt ei desfășoară același gen de activități.
Instanța reține însă că nu pot fi aplicate dispoziții legale speciale altor categorii de salariați cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 1325/4.12.2008 Curtea Constituțională a stabilit că sunt neconstituționale dispozițiile OG 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că acestea sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Reclamanții invocă și dispoziții din dreptul comunitar, dar instanța a reținut că nu sunt aplicabile în speță pentru că pretențiile reclamanților vizează un spor și nu salariul, iar sporurile sunt reglementate distinct pentru categorii de salariați și reclamanții nu reprezintă o categorie similară cu categoriile pentru care s-a reglementat acest spor.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată și față de această dezlegare dată, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă ca fiind rămasă fără obiect.
Sentința civilă a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.896/R/5.10.2009 a Curții de APEL GALAȚI, fiind respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, -, G, și moștenitorii reclamantului G, respectiv - și -, împotriva sentinței civile nr.304/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, competența de soluționare a acesteia revine instanței care a pronunțat hotărârea de fond și în fața căreia aceasta a rămas definitivă.
Cum, în speță, prin cererea formulată petenții au solicitat revizuirea sentinței civile nr.304/27.04.2009 a Tribunalului Vrancea având caracter definitiv și prin care s-a soluționat cauza în fond, competența de soluționare a acestei căi de atac aparține tribunalului, după regulile prevăzute de art.323 al.1 pr.civilă.
În consecință, va fi declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența materială de soluționare a cererii de revizuire Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./5.01.2010
Dact./7 ex/14.01.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
