Pretentii civile. Speta. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 146/F-CM
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu Monica
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL, în numele și pentru membrii de sindicat:, G, (), A, cu domiciliul ales Tribunalul Argeș, cu sediul în P,--5, județul A, precum și cererile de intervenție în nume propriu formulate de:, I, (), (), (), (), cu domiciliul ales la Judecătoria Pitești, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL ARGEȘ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea și cererile de intervenție sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, în temeiul art.52 și urm. Cod procedură civilă se încuviințează în principiu cererile de intervenție formulate în cauză.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea ei.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 15.02.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Sindicatul A, în numele și pentru membrii de sindicat: -, G, (), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați în solidar la plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cuvenit în intervalul de timp noiembrie 2000 - 19.07.2004, explicitat pentru fiecare dintre reclamanți în cererea de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică", magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate "beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și 53 din Constituția României și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat- A adus atingere existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
reprezintă o stare de conjuncție rezultată din acțiunea factorului stresant și capacitatea de adaptare a organismului. Cu cât o persoană se află mai frecvent în starea de alarmă sau de rezistență, cu atât este mai mare riscul instalării epuizării cu toate consecințele sale negative.
Cele mai multe persoane nu se adaptează și acest fapt are ca rezultat nu numai o slabă performanță și o productivitate scăzută, ci și îmbolnăvirea, dereglarea homeostazei. Lucrătorii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilități, nu numai că-și realizează sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnăvi.
de suprasolicitare este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate, menținute timp îndelungat, activități profesionale excesive: lipsa relaxării, odihna insuficientă, nerespectarea termenelor limită.
Toate aceste coordonate sunt specifice și activităților unui magistrat, cât și personalului auxiliar de specialitate, a cărui muncă este suprasolicitată, cu sarcini imense, menținute timp îndelungat, fără odihnă suficientă, fapt ce a determinat legiuitorul din 1996 să aibă în vedere o formă de remunerare, respectiv sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, drept câștigat și neconstituțional înlăturat de nr.OG83/2000.
Această neconstituționalitate va fi constatată de instanță, susțin reclamanții, pe cale incidentală, iar nu de Curtea Constituțională, care în temeiul art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, nu și asupra acelora ce privesc texte de lege abrogate.
Reclamanții mai arată că dreptul solicitat nu este prescris deoarece termenul de prescripție curge de la data la care au luat cunoștință de încălcarea acestuia, respectiv Decizia în recurs în interesul legii nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 14.03.2008 au formulat cerere de intervenție, -, Ciuflea, I -, -, (), (), (), (), în calitate de personal auxiliar și, în calitate de personal conex, în cadrul Judecătoriei Pitești, solicitând obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A la plata acelorași drepturi bănești pentru perioada 01.11.2000 - 19.07.2004.
a formulat la data de 31.03.2008 cerere de intervenție în cauză, solicitând obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice la plata acelorași drepturi bănești pentru perioada 01.11.2000 - 19.07.2004.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în nume propriu și reprezentând Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, cu motivarea că nu poate fi obligat să aloce sumele necesare acestor sporuri, ordonatorul principal de credite fiind Ministerul Justiției, care nu a solicitat deschiderea de credite necesare efectuării acestor plăți.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat prin întâmpinare excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art.283 alin.1 lit.c) din Legea nr.53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de data introducerii acțiunii - 15.02.2008 și de prevederile art.12 din decret, dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 15.02.2005.
Pe fond, se formulează următoarele apărări:
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ca urmare, dispozițiile nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților nu au incidență în cauză.
OG nr.83/2000, față de prevederile Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
Pe de altă parte, se arată, acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Curtea Constituțională a statuat prin decizii recente că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 11.07.2008, în baza dispozițiilor art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost înaintată spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
Examinând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține următoarele:
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Legat de excepția prescripției dreptului la acțiune, așa cum s-a arătat în susținerea acesteia, trebuie reținut că cererile având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, categorie în care se include și prezenta cauză, pot fi formulate, potrivit art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Drepturile salariale se plătesc o dată pe lună potrivit art.161 Codul muncii, astfel că pentru prestații succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre prestații se stinge printr-o prescripție deosebită. În acest sens sunt prevederile art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Pentru perioada noiembrie 2000 - 19.07.2004 dreptul la acțiune s-a prescris, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 15.02.2008, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de lege, chiar și pentru ultima dintre prestații.
Soluționarea recursului în interesul legii în această materie prin Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu constituie caz de întrerupere a prescripției întrucât nu se regăsește printre cele enumerate de art.16 din decret.
Soluția pronunțată în interpretarea dispozițiilor incidente în materie nu echivalează cu recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de însuși debitorul.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada existenței unei cereri mai vechi de chemare în judecată vizând aceeași perioadă pentru a ne afla în prezența unui alt caz de întrerupere a prescripției.
Pentru aceste motive, în temeiul art.1 din decret, acțiunea va fi respinsă ca fiind prescrisă.
Față de soluția adoptată este de prisos analizarea excepției invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL, în numele și pentru membrii de sindicat:, G, (), A, cu domiciliul ales Tribunalul Argeș, cu sediul în P,--5, județul A, precum și cererile de intervenție în nume propriu formulate de:, I, (), (), (), (), cu domiciliul ales la Judecătoria Pitești, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,--5, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
53 ex./05.11.2008
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu Monica
