Pretentii civile. Speta. Decizia 1482/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1482
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în B, str.- - nr.2-4, sector 1, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.339 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, B-dul -, str.-,.6C,.11, jud.B și în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, jud.B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Reclamanta -, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzăua chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B pentru a se constata că este discriminată de Statul Român, față de alte categorii de personal respectiv la indemnizația cuvenită pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și să fie obligați pârâții prin înlăturarea acestei discriminări la plata indemnizației de 75% din media veniturilor lunare nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei la care s-a acordat concediul conform art. 79 alin.4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.
În motivarea acțiunii s-a susținut că Statul român a încălcat prin aceasta dispozițiile art. 1 alin.2 lit.e pct.1 din OG nr. 137/20010, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a recomandat Ministerului Muncii elaborarea unor norme care să aibă în vedere principiul contributivității, Curtea Constituțională statuând că principiul egalității în fața legii nu constituie uniformitate, în situații diferite tratamentul putând fi diferit.
Ministrul a formulat întâmpinare invocând excepțiile competenței materiale a tribunalului dea soluționa cauza, care revine Direcției de Muncă și Protecție Socială a județului B, excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004, acțiunea fiind inadmisibilă, a lipsei calității sale procesuale pasive și excepția netimbrării acțiunii.
De asemenea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin direcția sa teritorială a invocat lipsa calității procesuale sale pasive ce impune respingerea acțiunii a atare, iar Ministerul Public în întâmpinarea sa a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței și netimbrării acțiunii, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Buzău ca și excepția lipsei calității sale procesuale pasive care revine Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse, indemnizația fiind plătită de către acesta din urmă.
Pe fond a cerut respingerea acțiunii deoarece OUG nr. 148/2006 a abrogat prevederile art. 79 alin.4 din Legea 303/2004 astfel că indemnizația nu se mai cuvine în baza acestei reglementări legale ci ale Legii nr. 19/2000, lege specială în domeniul asigurărilor sociale, în speță nu se poate susține că operează discriminarea cum a pretins reclamanta.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 339 din 7 aprilie 2008 respins excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului Buzău, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse ca și Ministerului Public, a excepției de netimbrare, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă, acțiunea introdusă împotriva acestuia fiind respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, acțiunea a fost admisă și obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani în cotă de 75% din media veniturilor realizate în ultimile 6 luni, anterior nașterii copilului, începând cu data de 5 septembrie 2006, sume actualizate în raport de inflație plus dobânda legală cu restituirea sumelor de 800 și respectiv 600 lei lunar.
Pentru aceasta, a reținut instanța de fond, în esență, că prevederile OUG nr. 148/2005, prin care au fost abrogate dispozițiile art.79 din Legea nr. 303/2004 privind acordarea indemnizației de 75% ca și ale art.1 și 14 ale CEDO, prin aceasta fiind reclamanta discriminată de Statul român în raport cu celelalte categorii de persoane care beneficiază de această indemnizație, în sensul disp.art.2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea oricăror forme de discriminare ca și ale art. 16 din Constituție și ale Hotărârii nr. 241/16 august 2007 ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse ca și Ministerul Public, care au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinice.
În recursul său, primul pârât a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, deoarece prin acțiune se solicită practic despăgubiri și nu un litigiu de asigurări sociale, astfel că este competentă Judecătoria Buzău căreia se impune a fi declinată competența.
Pe fond s-a susținut că disp.art. 79 din Legea nr. 303/2004 prin OUG nr. 148/2005, modificată și aprobată prin Legea nr. 7/2007, astfel că indemnizația de 75% anterioară nu se mai cuvine celor care au beneficiat de acest drept anterior, inclusiv reclamanta, începând cu 1 ianuarie 2006 de când drepturile instituite într-o cotă mai redusă se plătesc la bugetul de stat, situație în care nu se poate susține că s-a creat o discriminare în sensul OG nr. 137/2000, la bază subzistând principiul solidarității și nu ale contributivității cum s-a stabilit de către legiuitor.
De asemenea, recurentul Ministerul Publica invocat aceeași excepție a necompetenței materiale a tribunalului și care revine judecătoriei potrivit dreptului comun, față de natura acțiunii și discriminarea invocată, astfel că se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Buzău, totodată fiind respinsă greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât deoarece în perioada celor 2 ani raporturile de muncă sunt suspendate inclusiv plata drepturilor bănești.
Pe fond, s-a susținut de către recurentul-pârât că nu mai subzistă drepturile solicitate de reclamantă prin acțiune referitoare la indemnizația de 75 % deoarece prin art. 28 alin.2 din OUG nr. 148/2006 aprobată prin Legea nr. 7/2007 au fost abrogate dispozițiile art. 79 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 care instituiau drepturile indemnizației de 75%, devenind aplicabile prevederile art. 99 din Legea nr. 19/2000, iar referitor la discriminarea invocată de reclamantă deoarece egalitatea în fața legii poate interveni numai pentru cazuri similare altor categorii de personal, ceea ce nu este cazul în speță.
În același timp, instanța de fond a acordat greșit și dobânzi legale la pretinsele drepturi acordate, ca actualizare a sumelor respectiv în raport de inflație, din moment ce astfel de cheltuieli nu au o bază legală pentru a fi plătite din bugetul de stat.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului, dispozițiile art.3041Cod procedură civilă și celelalte dispoziții legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile de față sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În speță, este de necontestat că dispozițiile art. 79 alin.2 din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate prin disp.art. 28 alin.2 din OUG nr. 148/2005 aprobată prin Legea nr. 7/2007.
Prin adoptarea acestui act normativ nu s-a creat o discriminare în sensul disp.art.2 din OG nr. 157/2000, prin OUG nr. 148/2005 instituindu-se principiul solidarității și nu al contributivității, care este de atributul puterii legislative, iar în speță nu sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 137/2000, fiind de observat că nicio altă categorie de personal care beneficiază de o asemenea indemnizație a subzista pretinsa discriminare.
De altfel, față de modificarea legislativă creată prin abrogarea, în sensul sus-arătat, instanțele de judecată nu pot decât să aplice dispozițiile legale în vigoare și nu să le modifice, să creeze alte reglementări normative sau să le înlăture printr-o greșită reținere a unei pretinse discriminări, așa cum a statuat cu putere obligatorie și Curtea Constituțională prin mai multe decizii prin care s- reținut că sunt neconstituționale dispozițiile art. 2 și 3 din OG nr. 137/2000, invocate în esență de reclamantă prin acțiune.
Față de aceste considerente nu mai prezintă relevanță analiza și a celorlalte motive de recurs privind necompetența materială a tribunalului - care a fost corect soluționată de instanța de fond și nici greșita acordare a dobânzilor la sumele pretinse și actualizarea în raport de inflație.
În raport de cele ce preced și disp.art. 304,3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile de față, va modifica în parte sentința și pe fond va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în B, str.- - nr.2-4, sector 1, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.339 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, B-dul -, str.-,.6C,.11, jud.B și în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, jud.B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința în sensul că pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Simona
- - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
PREȘEDINTE INSTANȚA PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.TL
Tehnored.AV
3 ex/23.07.2009
f- Tribunalul Buzău
și G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Simona
