Pretentii civile. Speta. Decizia 1507/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1507
Ședința publică din data de 15 august 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA (fosta denumire a SC prin reprezentat legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1474 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Scăieni, Cartier, nr.263, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus la dosar concluzii scrise, filele 8-9.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și, pe fond, menținerea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar, fila 24.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în sumă de 2550 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, sumă ce urmează a fi reactualizată în raport de rata inflației, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia fiecărei sărbători, drepturi ce nu au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât părțile au înțeles ca primele să fie incluse în salariu începând cu anul 2003, astfel că pretinsa obligație de plată nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, acțiunea fiind o pură speculație a unei redactări insuficient de atente a art.168 alin.2 din CCM.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1474 din 26 mai 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 2550 lei, reprezentând Primă de Paști și pe anul 2005 sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 400 lei cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede dreptul angajaților societății pârâte de a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a reținut că suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă au fost menținute în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății pârâte pe anii 2004, 2005.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioadele indicate de reclamanți, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod.pr.civilă.
Susține recurenta că a fost admisă în mod greșit acțiunea, prima instanță însușindu-se eronat raționamentul intimatului-reclamant.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă consideră că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată, în continuare, că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2005, la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2005, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamanților, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentulper a contrario.
Se mai învederează că, venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care, în realitate, nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă. S-a mai menționat că hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată, în continuare, că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare a sumelor solicitate prin raportarea la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care, în mod corect trebuia avută în vedere acordarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr.938/1.04.2008 depusă în copie la dosar, în recurs, de către recurentă, cele două noțiuni fiind distincte.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau modificarea în parte a sentinței și acordarea primelor în raport de valoarea salariului de bază mediu pe societate.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă, reprezentat fiind în instanță, la termenul din 15.08. 2008, prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că, în anul 2003, aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatului-reclamant, pe anul respectiv, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul Muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul lor de bază pe perioada în discuție.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă, la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi
incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anul în discuție.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Înscrisul nou depus la dosar în recurs de către recurentă, respectiv adresa nr.938/1.04.2008 a SC SA către societatea civilă de avocați care o reprezintă în prezenta cauză, nu poate fi avută în vedere în condițiile în care din conținutul acesteia nu rezultă niciun criteriu în raport de care a fost stabilit de către recurentă, în mod unilateral, valoarea acestui salariu, pe fiecare an - constatându-se de exemplu, că în cursului anului 2004 valoarea salariului de bază indicat de recurentă este mai mic decât în anul 2003 - neprezentându-se nici valoarea acestui salariu în lunile anterioare celor în care trebuia acordată prima de C și de Paște, conform celor statuate de comun acord de către părțile semnatare ale CCM, astfel încât nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Urmează în baza disp.art. 274 pr.civ să oblige recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA ( fosta sevice, cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la sediul și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1474 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Scăieni, Cartier, nr.263, județ
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - - - - -
Grefier,
ed.
Tehnored.
2 ex./22.08.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
