Pretentii civile. Speta. Decizia 1540/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1540
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.491 pronunțată la data de 26 februarie 2009 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții, G, I, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P,-, bloc 151,. C, etaj 8,. 36, jud..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații reclamanți, G, I și
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar concluzii scrise, după care, având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului așa cum fost formulat. Cheltuielile de judecată urmează fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la nr.6036/105/20.10.2008 pe rolul Tribunalului Prahova, Reclamanții, G, I, au chemat în judecată pe pârâta SC. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform prevederilor art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că pentru perioada solicitată au avut calitatea de salariați ai pârâtei, conform mențiunilor din carnetele de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor ca neîntemeiate și invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că pentru plata altor drepturi decât cele salariale termenul de prescripției este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
S-a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe considerentul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că reclamanții nu sunt creditori în raporturile obligaționale și pe cale de consecință nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 491 din 26 februarie 2009 respins excepțiile lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramura pentru anii 2005-2007 calculată la nivelul salariului minim pe ramură pentru fiecare an, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut pentru perioada menționată calitatea de salariați la SA
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a reținut că reclamanții sunt părți în contractele colective de muncă pe care și-au întemeiat acțiunea și au calitatea de creditori chiar în ipoteza în care nu ar indica exact cuantumul sumelor din moment ce există criterii clare în raport de care pretențiile pot fi stabilite, în speță solicitându-se cuantumul de un salariu minim pe ramură pentru perioada 2005-2007, astfel că a respins excepția, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta se contrazice întrucât a susținut printre altele că drepturile respective au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că recunoaște că recunoaște implicit calitatea lor de reclamanți.
Instanța a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că termenul este de 3 ani și nu de 6 luni, fiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani, fiind vorba de drepturi de natură salarială.
Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 la art.176 prevede în mod expres "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract. "
In consecință din actele si lucrările dosarului a rezultat ca reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă conform prevederilor CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Mai mult decât atât, potrivit art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Intimata - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ - Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din carnetele de muncă ale reclamanților rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.491 pronunțată la data de 26 februarie 2009 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții, G, I, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P,-, bloc 151,. C, etaj 8,. 36, jud..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.TL/MD
2 ex/14.07.2009
dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
