Drepturi salariale (banesti). Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1539
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239 împotriva sentinței civile nr. 599 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 102,. D, etaj 1,. 52, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, a răspuns recurenta pârâtă SC SA B reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, avocat solicită admiterea recursului așa cum fost formulat. Cheltuieli de judecată urmează a se solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- la data de 5.12.2008 reclamanta a solicitat, in contradictoriu cu parata SC SA B, obligarea acesteia la plata sumei de 1400 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate suplimentar pentru sărbătorile de C din anul 2005, sumă ce urmează a fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadentei la plata efectivă precum și la plata si cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost angajata societății pârâte la sfârșitul anului 2005, iar în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din CCM beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C trebuia să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SC SA pe care nu a primit-o până la încetarea raporturilor de muncă.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c din Codul muncii, art. 168 alin.1 din CCM iar în dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus carnetul de muncă în copie (filele 3-14).
Pârâta SC SA Bad epus întâmpinare (filele 21-23) la care a atașat înscrisuri (filele 24-46) prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, iar in subsidiar, ca neîntemeiată.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului la acțiune, pârâta a susțiut că potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia astfel că acțiunea reclamantei, intentată cu depășirea acestui termen, s-a prescris.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în actul adițional la contractul colectiv de munca pentru anul 2003 se prevede ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "; aceasta formulare s-a păstrat și în CCM din anul 2004 înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/ 23.05.2000, textul art.168 arătând că această suplimentare a drepturilor salariale este in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
În anul 2005 s-a încheiat un nou CCM care, spre deosebire de contractele anterioare are o noua formulare pentru aliniatul 2 al art.168, "In anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat", formulare păstrată și în următoarele contracte colective de munca pentru anii 2006, 2007, ceea ce înseamnă că reclamanta și-a primit drepturile pe care le pretinde din nou, prin acțiunea de față.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri:copie contract colectiv de muncă 2004-2007 copie de pe sentința civilă nr. 684/2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, certificat de grefă eliberat de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, tabel cu calculul sumelor cuvenite în baza art. 168 CCM, copie adresă nr. 2919/2007 și adresele nr.830-831/2008 (filele 24-46).
Prin sentința civilă nr.599 pronunțată la 11 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată; a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat parata să-i plătească drepturile salariale cuvenite si neacordate in suma de 927 lei, suma ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut sub aspectul excepției că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Chiar în întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, pârâta denumește pretențiile reclamantei ( prime de Paște și C drepturi salariale si arată ca acestea au fost incluse in salariul de bază și au fost achitate angajaților odată cu drepturile salariale lunare.
În consecință, precum și fata de prevederile art. 43 din Codul fiscal care arată că premiile sunt asimilate salariilor, prima instanță a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii-11.02.2008, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială pentru C 2005 nu este împlinit.
Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanta a fost salariata pârâtei pana la data de 14.12.2005, când raporturile de muncă cu aceasta au încetat în baza disp. art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003 conform deciziei nr. 887 /14.12.2005, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Tribunalul a mai reținut că în Contractul colectiv de munca pe anii 2003-2006 încheiat la nivelul unității parate, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia" cu ocazia sărbătorilor de Paste si C de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu mediu pe SA".În acest sens, in cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anul 2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și in condițiile negociate cu ". Același articol, din contractul colectiv de munca pe anul 2005 prevede ca in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății parate doar pentru anul 2003. Daca părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel salariul de baza mediu la nivel de SA, la care se refera art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același in fiecare an, pentru a se susține ca eventuala includere a echivalentului acestuia in salariile cuvenite angajaților in anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2004 -2007
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea obligația sa probeze faptul plătii acestor drepturi salariale prin prezentarea statelor lunare de plată.
În consecință din actele si lucrările dosarului a rezultat ca reclamanta, deși era îndreptățită la plata acestor drepturi salariale, nu a încasat prima de C - 2005, și a admis in parte acțiunea, obligând pârâta, in baza dispozițiilor art.161 si art.284 din Legea nr. 253/2003 precum și a art. 168 din Contractul colectiv de munca pe anii 2004- 2005 sa plătească reclamantei suma de 927 lei (conform adresei nr. 48 din 05.02.2008-fila 45 dosar) ce va fi reactualizată in raport cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plătii efective pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de aceasta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, modificarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă nu formulat întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, care la stabilirea cuantumului sumei a luat în considerare salariul de bază mediu brut pe societate, de 927 lei, corespunzător lunii noiembrie 2005, astfel cum acesta este evidențiat în adresele nr.830-831/2008 emise de pârâtă și depuse în dosarul de fond la filele 45-46.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând în totalitate sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMEL LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239 împotriva sentinței civile nr. 599 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 102,. D, etaj 1,. 52, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
2ex/16.07.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
