Pretentii civile. Speta. Decizia 1614/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1614
Ședința public din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții și, ambii cu domiciliul în municipiul B,- și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 831 din 16 iunie 2009 pronunțat de Tribunalul Boto șani - secția civil - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți, pârâtul-recurent, reclamanții-intimați, și pârâții-intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B, Tribunalul Boto șani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei dup care, instanța, constatând recursurile în stare de judecat, a rmas în pronunțare.
Dup deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de faț, constat:
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului Boto șani la data de 28.04.2009 sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecat pe pârâții Tribunalul Boto șani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertților () și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminrii, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, s îi oblige pe pârâți, la plata actualizat a sporului de risc și solicitare neuropsihic în procent de 50% calculat la salariul brut lunar, pentru perioada 1.10.2000 și pân la data de 1.08.2004, precum și de la 1.01.2007 pân la data rmânerii definitive și irevocabile a hotrârii și pe viitor cu acordarea și a dobânzii legale prevzut de OG 9/2000, obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunztoare în carnetul de munc.
În motivarea acțiunii, au artat c sporul pentru risc și solicitare neuropsihic a fost prevzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG83 /2000.Aceast ordonanț emis de Guvern intr în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu putea s modifice un act normativ organic. A fost înclcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin aceast ordonanț au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgenț.
Conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la msuri de protecție social iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dac se impune în anumite situații respectiv aprarea securitții naționale a ordinii, sntții ori a moralei publice etc.
Consider reclamanții c abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihic a avut loc cu înclcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Reclamanții au mai solicitat a se avea în vedere c diferite instituții europene au emis reglementri fundamentale în domeniul securitții și sntții în munc vizând inclusiv limitarea efectelor stresului în munc.
Poziția exprimat prin acțiune fost fundamentat pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit c în interpretarea și aplicarea unitar a disp. art 47 din Legea 50/1996 " judectorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihic".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedur civil aceast dezlegare dat de instanța suprem problemei juridice pus în discuție este obligatorie pentru instanțe.
Pân la data de 10.03.2008 dreptul lor nu era actual, soluțiile posibil a fi pronunțate de instanț fiind incerte atâta vreme cât norma care conferea acest drept fusese abrogat. Ca urmare, cursul prescripției extinctive a început s curg la aceast dat în condițiile art. 1015 Cod civil. În ceea ce privește acordarea sporului pentru viitor au apreciat c sunt îndeplinite cerințele art. 1082 -1084 cod civil pentru justa și echitabila desdunare pecuniar.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertților prin întâmpinare a invocat excepția prescripției extinctive dreptului la acțiune cu privire la perioada 1.10.2000 -1.08.2004, artând c potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 rap. la art. 283 alin. 1 lit. c) din Legea 53/2003, în materia conflictelor de munc acțiunile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Argumentele invocate de reclamanți cu privire la întreruperea termenului de prescripție nu pot fi reținute deoarece printre cauzele acestei întreruperi nu figureaz în prevederile legale aplicabile și recursul în interesul legii.
În ceea ce privește fondul pricinii a solicitat a se constata în primul rând c prevederile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate, iar prin intervenirea nr.OG 8 din 24.01.2007 pretențiile ulterioare datei de 01.02.2007 sunt nefondate.
Tribunalul Boto șani - prin sentința nr. 831 din 16 iunie 2009 a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților B; a admis acțiunea reclamantelor și formulat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertților B, Ministerul Finanțelor Publice B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Boto șani; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertților B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Boto șanis le plteasc sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% spor calculat la salariul de baz brut lunar dup cum urmeaz:
-pentru reclamanta de la 17.03.2008 pân la 16.06.2009 și în continuare;
- pentru reclamanta de la 12.11.2007 pân la 16.06.2009 și în continuare, sume actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecreia în parte și pân la plata efectiv, precum și dobânda legal prevzut de OG nr.9/2000 de la 28.04.2009 pân la data plții efective;
A obligat pârâtul Tribunalul Boto șanis efectueze mențiunile corespunztoare în carnetele de munc ale acestora.
A respins ca nefondat cererea reclamantei privind plata acestui spor pentru perioadele 1.10.2000-1.08.2004 și 1.01.2007-16.03.2008.
A respins ca nefondat cererea reclamantei privind plata acestui spor pentru perioadele 1.10.2000-1.08.2004 și 1.01.2007-11.11.2007.
A respins ca nefondat cererea reclamanților și.
Pentru a hotrî astfel, tribunalul a reținut, privitor la excepția invocat de pârâtul Ministerul Justiției, c potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dac nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar conform art.3 termenul de prescripție este de 3 ani.
Articolul 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, arat c termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de munc const în plata unor drepturi salariale neacordate. Același act normativ mai stabilește prin disp. art. 166 alin. 1 c dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Întrucât salariul este o prestație periodic, dreptul la acțiune privind fiecare prestație se stinge printr-o prescripție distinct.
Prin acțiunea formulat la 28.04.2009, reclamanții au solicitat drepturi salariale pentru perioada 01.10.2000-01.08.2004.
Termenul prevzut de textele de mai sus, ar fi încheiat la data promovrii prezentei acțiuni, pentru aceast perioad așa cum pretinde pârâtul Ministerul Justiției și Libertților.
Îns, ceea ce se discut în cauz, este un drept negat prin însuși un act emanând de la una din puterile Statului Român, respectiv, cea executiv, cu depșirea abilitrilor sale legislative, dar sub o puternic aparenț de legalitate.
Aceast instituție a dreptului procesual constituie o modalitate de protecție a securitții juridice, venind s sancționeze pe titularul dreptului neglijent în a și-l exercita într-un anumit interval de timp.
O asemenea neglijenț conține, evident, o deplin libertate de acțiune din partea titularului dreptului. În situația, îns, în care, acest exercițiu este împiedicat printr-un act normativ care se bucur de prezumția de legalitate, nu se poate vorbi despre neglijența titularului de a-și urmri protecția dreptului.
Articolul 47 din Legea nr.50/1996, aprea destinatarilor si abrogat prin survenirea nr.OG83/2000, acțiunea și, deci, dreptul la sporul prevzut anterior fiind declarat inexistent.
C este așa, nu numai pentru orice cetțean al statului, dar chiar și pentru organele statale învestite cu puterea de a asigura protecția drepturilor înclcate, puterea judectoreasc, rezult din faptul c multe dintre acțiunile inițiate în fața instanțelor, în aprarea drepturilor salariale nelegal înlturate, au fost, în mod irevocabil, respinse, în acest fel ajungându-se la necesitatea promovrii și soluționrii unui recurs în interesul legii în cadrul cruia s-a cercetat legalitatea adoptrii actului.
Or, cât vreme, însși puterea jurisdicțional din stat a avut, uneori, convingerea serioas c dreptul nu mai exist în patrimoniul persoanelor din aceeași categorie creia le aparține reclamantele, acestora nu le poate fi imputat pasivitatea cu privire la perioada anterioar pronunțrii deciziei în interesul legii, care a statuat asupra nelegalitții adoptrii actului de abrogare a dreptului și asupra subzistenței, în toat aceast perioad, a acestui drept.
Pentru ca protecția lui s poat fi solicitat instanțelor, el trebuia s se fondeze pe o puternic aparenț de existenț, or, dimpotriv, actul normativ nelegal adoptat, cu înclcarea dispozițiilor legii de abilitare a Guvernului de legiferare, respectiv a limitei transferului de legiferare de ctre Parlament, a creat, în toat aceast perioad, convingerea inexistenței dreptului.
Statul, prin organul su executiv, respectiv Guvernul, poart culpa acestei lipse de previzibilitate a posibilitții aprrii dreptului, de aceea el nu poate invoca propria turpitudine și a împiedica, înc odat, realizarea lui.
Reclamantele nu puteau prevede, în timp, pronunțarea unei hotrâri judectorești în favoarea lor și în contra normei care crea aparența lipsei dreptului lor, pân la declararea nelegalitții acestei norme, legea, în acest caz, neîndeplinind condiția de previzibilitate care s le acorde informațiile suficiente asupra normei juridice aplicabile în cazul dat. Ca atare, norma nu întrunea cerința de previzibilitate în mod constant impus tuturor statelor semnatare prin soluții pronunțate de ctre Curtea European a Drepturilor Omului, ori de câte ori a cercetat înclcarea drepturilor prevzute de Cart prin acte normative interne.
În consecinț, în acord cu prevederile art. 166 alin. 1 din Legea 53/2003 în vigoare pentru perioada ulterioar datei de 01.03.2004, tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților.
Pe fond, Tribunalul a reținut c reptul la un spor de 50% din salariul de baz brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihic a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judectorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicat.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțat de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești republicat c, judectorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobat prin Legea nr.334/2001.
Așa fiind, pentru reclamantele și ce au ocupat funcțiile de grefieri în cadrul Judec toriei Boto șani, instanța a constatat acțiunea întemeiat, obligând pârâții Ministerul Justiției și Libertților B, Curtea de APEL SUCEAVA si Tribunalul Boto șani la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevzut de art.47 din Legea nr.50/1006, spor calculat la indemnizația de încadrare brut lunar, pentru perioada efectiv lucrat în intervalele 17.03.2008-16.06.2009 pentru reclamanta și respectiv 12.11.2007 - 16.06.2009 pentru reclamanta.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, tribunalul a constatat c cererea este admisibil.
Astfel, din chiar motivarea Deciziei nr. 21/2008 dat la recursul în interesul legii, rezult c, în prezent, în baza unor hotrâri judectorești definitive și irevocabile, unui numr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le- fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic. Acest fapt, de notorietate, rezult și din modul de emitere al Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009.
În ipoteza adoptrii unei soluții de respingere a cererii pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, respectiv a persoanelor care se încadreaz în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificri pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activitții desfșurate.
În mod inevitabil s-ar ajunge la situația în care, în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiaz de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic și, pe de alt parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate crora, deși desfșoar aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. În acest fel s-ar înclca prevederile dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, ale art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii și ale art. 14 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale.
Pentru repararea integral a prejudiciului cauzat reclamantelor mai sus-menționate, instanța a admis cererea acestora de actualizare a sumelor în raport cu indicele de inflație și de obligare a pârâților la plata dobânzii legale prevzute de OG 9/2000.
Totodat, instanța a obligat pârâtul Tribunalul Boto șanis fac mențiunile corespunztoare în carnetele lor de munc în conformitate cu disp. art. 64 alin. 1 lit. a din Hotrârea CSM 387/2004.
Cât privește pretențiile formulate de numiții și, precum și de reclamanta pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 16-01.2008 s-a apreciat c nu sunt fondate întrucât potrivit art. 3 al. 1 din Legea 567/2004, în vigoare la data publicrii Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer nu fceau parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judectorești, persoanele ce ocupau aceste trei funcții fiind personal conex al instanțelor judectorești.
Referitor la cererea reclamantei privind plata sporului de 50 % pentru perioadele 01.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 11.11.2007, instanța a constatat c aceasta a deținut funcția de grefier arhivar începând cu 12.11.2007, așa încât pentru perioadele menționate cererea sa nu este fondat.
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertților și reclamanții și.
În motivare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertților a artat c prin acordarea unor drepturi neprevzute de lege, instanța a depșit limitele puterii judectorești, motiv de recurs prevzut de art. 304 pct. 4 Cod procedur civil, aspect reținut de Curtea Constituțional în deciziile nr. 818/2008 și 1325/2008, decizii prin care s-a constatat c dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte normative.
Acțiunea prin care se solicit acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibil, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotrâri prin care s se acorde drepturi salariale peste cele prevzute expres de lege a fost considerat de Curtea Constituțional ca depșire a puterii judectorești.
Astfel, la data de 27 mai 2009, Curtea Constituțional a constatat existența unui conflict juridic de natur constituțional între autoritatea judectoreasc reprezentat de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de alt parte, reținând c Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate s instituie, s modifice sau s abroge norme juridice cu putere de lege ori s efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Faț de cele reținute de instanța de control constituțional, rezult cu claritate c Decizia 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocat de reclamanți și de prima instanț în motivarea soluției pronunțate, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de faț prin care se solicit în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Având în vedere data formulrii acțiunii - 20.05.2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertților a reiterat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, artând c, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii, instanța trebuia s constate c drepturile solicitate pentru anii 2000 - 2004 sunt prescrise. Dreptul material la acțiune a luat naștere la data publicrii nr.OG 83/2000, întrucât data svârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care pgubitul a cunoscut sau trebuia s o cunoasc coincide cu data intrrii în vigoare a nr.OG 83/2000, care a înlturat sporul de 50 % și pe cel de vechime.
Reclamanții nu pot pretinde c au fost în imposibilitate de a lua cunoștinț de situația existent în domeniul salarizrii, de faptul c nr.OG 83/2000 a înlturat sporul în cauz, astfel încât nu exist nici o împrejurare care s poat oferi posibilitatea eludrii prevederilor Decretului nr. 167/1958.
Decizia nr. 21/2008 pronunțat în recursul în interesul legii, produce efecte numai pentru viitor, neavând nici o influenț asupra cursului prescripției extinctive.
Pe fondul cauzei a artat c din februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești, nr.OG 8/2007.
Prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede c la data intrrii în vigoare a prezentei ordonanțe se abrog Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești.
Recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobat prin Legea nr. 334/2001.
Sporul de 50% nu mai subzist începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime, iar decizia Înaltei Curți a avut în vedere doar OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
În motivele de recurs reclamanții și au artat c instanța de fond a reținut greșit c în cadrul personalului auxiliar de specialitate nu intr și persoanele ce ocup funcțiile de agent procedural și aprod.
Ori, cap. II - Anexa 1 din Legea 50/1996 republicat, prevede expres c funcțiile de agent procedural și aprod fac parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, iar pe de alt parte Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat tocmai asupra acestui text din Legea nr. 50/1996 republicat, lucru confirmat și cu adresa Ministrului Justiției nr. 74966/2009 - Anexa 1 - care precizeaz c " funcțiile de aprod și agent procedural fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate prevzute de Legea nr. 50/1996, republicat".
În consecinț, reclamanții-recurenți consider c sunt îndreptțiți s beneficieze de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic prev. de art. 47 din Legea 50/1996, republicat.
Au mai artat c pentru drepturile aferente ulterior datei de 01.04.2008 nu a intervenit prescripția extinctiv întrucât potrivit art. 166 din Legea nr. 53/2003 " dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului".
Or, art. I pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu înclcarea limitelor legii speciale de abilitare sunt din acest motiv neconstituționale, iar conform art. 147 alin. 1 din Constituția României își înceteaz efectele.
Ca urmare, actul de abrogare și-a încetat efectele la data publicrii deciziei 21 din 10.03.2008 în Monitorul Oficial adic 13.03.2008, data de la care Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite din sistem datoreaz sumele reprezentând sporul de 50 % cuvenite lor ulterior datei de 01.09.2000, data publicrii OG83/2000, în aplicarea principiului enunțat în art. 31 din Legea 47/1992 ce se aplic prin asemnare.
Au mai artat c sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic trebuie acordat și pentru viitor, întrucât, deși inițial prin Decizia 41 din 31.03.2009 a Președintelui Curții de APEL SUCEAVA, acest spor a fost acordat de la 1 martie 2009, ulterior s-a revenit, urmând a beneficia de el doar cei care au hotrâri executorii în al cror dispozitiv se prevede acordarea sporului " pentru viitor și în continuare".
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrrilor dosarului, Curtea reține urmtoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de ctre Ministerul Justiției și Libertților, în sensul c prima instanț a depșit limitele puterii judectorești, acordând un drept salarial care nu este prevzut de legislația în vigoare, Curtea constat c potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicat, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Procedându-se în acest mod, au fost înclcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativ, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Aceasta, întrucât potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevzute de aceasta".Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat s emit ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judectorești, republicat".
Ori, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezult din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, republicat, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deci, cu toate c prin legea de abilitare nu a fost prevzut decât posibilitatea modificrii și completrii legii, prin ordonanța emis în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, c acolo unde legislativul a intenționat s acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art. 1 pct. Q 3 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanț pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, s-a constatat c judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobat prin Legea nr. 334/2001.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedur civil prevede c dezlegarea dat problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanț.
Este adevrat c prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțional a constatat existența unui conflict juridic de natur constituțional între autoritatea judectoreasc, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de alt parte.
Îns, asimilarea atribuției prevzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de ctre Curtea Constituțional a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotrârilor judectorești, transformând Curtea într-o instanț de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o înclcare flagrant a competenței Curții Constituționale.
Însși Curtea Constituțional a artat în cuprinsul deciziei mai sus menționate c aceast decizie pronunțat în soluționarea conflictului juridic de natur constituțional nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedur civil.
Curtea a statuat și cu alte ocazii c, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competent s cenzureze legalitatea unor hotrâri judectorești sau s constate c acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
De asemenea, Curtea reține c prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale, s-a stabilit c "Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic solicitat de reclamanți fiind un drept de creanț, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția European a drepturilor omului, doar pentru o cauz de utilitate public.
Ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a modificat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu rezult care a fost utilitatea public a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dac exist neconcordanț între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementrile internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile, Curtea constatând c exist conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția European a Drepturilor Omului, acest din urm text legal având, deci, prioritate.
Deși recurentul Ministerul Justiției și Libertților a invocat
deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008 și 1325/2008, prin care s-a constatat c dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, Curtea constat c apariția acestor decizii nu este de natur a conduce la concluzia c decizia nr. XXI din 10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai este obligatorie pentru instanțe, întrucât în caz contrar s-ar înclca dispozițiile art. 329 al. 3 Cod procedur civil.
De altfel, prima instanț nu a reținut în considerentele sentinței recurate c reclamanții din cauza dedus judecții au fost discriminați și nici c în cauz ar fi incidente dispozițiile prevzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, astfel încât deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008 și 1325/2008 nu sunt aplicabile în speț.
Atât timp cât problema de drept dedus judecții a primit o dezlegare prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedur civil, nu se poate reține c prima instanț a depșit limitele puterii judectorești.
Referitor la motivul de recurs invocat de ctre Ministerul Justiției și Libertților, în sensul c drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii sunt prescrise, Curtea reține urmtoarele:
Pentru ca prescripția s-și produc efectul sancționator extinctiv, este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune s existe, pe lâng voința de a acționa și posibilitatea real de a acționa, adic de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului s
Dac pe timpul cât dureaz împrejurarea care îl împiedic pe titularul dreptului la acțiune s acționeze prescripția nu ar fi oprit, adic suspendat, s-ar ajunge la situația în care titularul dreptului la acțiune s i se aplice efectul extinctiv, fr a i se imputa posibilitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnat de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care prin art. 1 pct. 42 din OG nr.83/2000 art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat, nu le poate fi imputat reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
Dup pronunțarea deciziei în interesul legii nr. XXI/10.03.2008, reclamanții au avut posibilitatea real de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Pe de alt parte, cât vreme prin decizia XXI din 10.03.2008, instanța suprem a constatat și neconstituționalitatea unei norme de abrogare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicat, cu modificrile și completrile ulterioare, și de aplicabilitate în continuare a msurii abrogate, pe durata de timp de la abrogarea nelegal și pân la constatarea neconstituționalitții normei abrogatoare, nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante.
Deși pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform crora cererile pentru soluționarea unui conflict de munc pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația conflictelor de munc având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 166 alin. 2 din Codul muncii, care stabilește expres c termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului dar și cu dispozițiile legislației civile în msura în care nu sunt incompatibile specificului raporturilor de munc conform art. 295 din Codul muncii.
Conform art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiv, prescripția se întrerupe și în cazul în care intervine recunoașterea dreptului a crui acțiune se prescrie, fcut de cel în folosul cruia curge prescripția, efectul întreruperii termenului de prescripție constând, conform art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ în ștergerea prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și începerea unui nou termen de prescripție.
Or, în cauz au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției, respectiv prin Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natur salarial a magistraților, Ministerul Justiției efectuând diferite demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor necesare plții drepturilor salariale restante, iar prin Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005 același pârât a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autoritții judectorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii (anexele 1-18 la ordin).
Totodat, s-a constatat c prin nr.HG 232/2005, publicat în nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobat Strategia de reform a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reform pentru perioada specificat, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit msura plții drepturilor salariale restante și diminuarea discriminrilor salariale pentru personalul din domeniul autoritții judectorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plat în luna decembrie 2005, msur preluat și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea European, obligația de plat a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvat și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprins în planul de acțiune pentru anii 2005-2007.
Prin urmare, Curtea constat c în mod corect prima instanț a respins, ca nefondat, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Referitor la cellalt motiv de recurs invocat, în sensul c sporul de 50% nu mai subzist începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime, întrucât prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede c la data intrrii în vigoare a prezentei ordonanțe se abrog Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, Curtea reține urmtoarele:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, s-a constatat c judectorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobat prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel c acest spor se cuvine și pentru viitor, fr a se face vreo mențiune despre intervenirea OG8/2007.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedur civil prevede c dezlegarea dat problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Art. 73 alin. 3 lit. l din Constituția României prevede c prin lege organic se reglementeaz organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judectorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementri în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, Curtea reține c potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispus prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Ori, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judectorești - lege organic, iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum s-a artat mai sus.
Așa fiind, Curtea nu va reține punctul de vedere expus de ctre recurentul Ministerul Justiției și Libertților, în sensul c sporul de 50% nu mai subzist începând cu februarie 2007.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții și, Curtea îl constat întemeiat, pentru urmtoarele considerente:
Din adeverința nr. 283/11.06.2009 a Tribunalului Boto șani ( 32 dosar fond) rezult c reclamantul-recurent deține funcția de agent procedural începând cu data de 17.03.2008, iar din adeverința nr. 660/02.12.2009 a Tribunalului Boto șani ( 46 dosar recurs) rezult c reclamanta recurent deține funcția de aprod la Judec toria Boto șani, începând cu data de 15 aprilie 2008.
În Anexa 2 lit. a nr. 24-25 din Legea nr. 50/1996, agenții procedurali și aprozii sunt înscriși în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
În consecinț, Curtea constat c reclamanții-recurenți sunt îndreptțiți s beneficieze de sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihic prevzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 începând cu datele de la care îndeplinesc funcțiile de agent procedural și respectiv aprod, fiindu-le aplicabile cele statuate prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 - 3 Cod procedur civil și al dispozițiilor legale mai sus artate, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții și și modificând în parte sentința recurat va obliga pârâții Ministerul Justiției și Libertților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Boto șanis le plteasc sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihic prevzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu data de 17.03.2008 pentru reclamantul și 15.04.2008 pentru reclamanta, pân la data când se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor. Sumele urmeaz a fi actualizate conform indicelui de inflație, începând cu data de la care erau datorate și pân la plata efectiv a acestora. Cât privește dobânda legal solicitat de recurenți, Curtea constat c, prin admiterea și a acestui capt de cerere, s-ar produce o dubl reparare a prejudiciului și deci o îmbogțire fr just cauz, motiv pentru care nu se va da curs acestei solicitri.
În conformitate cu dispozițiile art. 64 al. 1 lit. a din Hotrârea CSM 387/2004, pârâtul Tribunalul Boto șani va fi obligat s fac mențiunile corespunztoare în carnetele de munc ale acestora.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 al. 1 Cod procedur civil.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 831 din 16 iunie 2009 pronunțat de Tribunalul Boto șani - secția civil - în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții și.
Modific în parte sentința civil nr. 831 din 16.06.2009 a Tribunalului Boto șani în sensul c:
Admite în parte acțiunea reclamanților și.
Oblig pârâții Ministerul Justiției și Libertților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Boto șanis plteasc reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50 % prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de baz brut lunar, dup cum urmeaz:
- pentru reclamantul începând cu 17.03.2008 și pân când se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor.
- pentru reclamanta începând cu 15.04.2008 și pân când se mențin condițiile privind acordarea acestui spor, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data de la care erau datorate și pân la plata efectiv a acestor drepturi.
Oblig pârâtul Tribunalul Boto șanis efectueze mențiunile corespunztoare în carnetele de munc ale reclamanților cu privire la acest spor.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
tr.jud.p. - -
plecat la alt instanț
semneaz PREȘEDINTE: Maierean Ana e
instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/15.01.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
