Pretentii civile. Speta. Decizia 1689/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1689
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul LICEUL " " B, cu sediul în B,-, județul B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 564 din data de 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, str. - -,.22,.2,.10, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât Liceul " " B și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurentul-pârât Liceul " " B a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se învederează că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinarea prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că părțile au solicitat în temeiul disp. art. 242 alin.2 Cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Liceul " " B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata c/val. tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 ani, conform art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, actualizate cu indicele de inflație, pe o perioadă de 3 ani anterioară datei depunerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este cadru didactic la Liceul " " B și deși îndeplinește condițiile privind vechimea în învățământ, nu i-a fost acordată creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, fapt ce rezultă din înscrierile din carnetul de muncă, unde nu este cuprinsă nicio majorare determinată de aplicarea art.50 alin.2 din Legea 128/1997.
Pârâtul Liceul " " Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că tranșele suplimentare de vechime au fost achitate reclamantului, prin plata salariului, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pentru perioada respectivă.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, pârâtul a depus la dosar extrase din actele normative aplicabile în cauză, macheta de calcul emisă de Ministerul Învățământului și statul de plată a drepturilor salariale a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.564 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Liceul " ", a obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale restante, reprezentând c/val. tranșelor suplimentare de vechime, conform art.50 alin.2 din Legea 128/1997, actualizate în funcție de rata inflației pentru o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul este cadru didactic la Liceul " " B, conform mențiunilor din carnetul de muncă și a adeverinței nr. 1749/6.05.2008, din care rezultă că are o vechime în învățământ de peste 35 ani.
Conform art.155 din Codul muncii "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri".
Pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, salariile se suportă din fondurile defalcate special de la bugetul statului și drept consecință, salariul și celelalte sporuri și adaosuri sunt stabilite prin lege (art.157 din Codul muncii ).
Obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
În speță, reclamantul are stabilit sistemul de salarizare prin Legea 128/1997 care la art.50 alin.1 stabilește tranșele de vechime la salariile stabilite de lege precum și tranșele suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar la art.50 alin.2 din același act normativ se statuează că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamantul, deși îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea tranșelor de vechime suplimentare prevăzute de textele de lege amintite, acestea nu au fost acordate, creându-i un prejudiciu prin neacordarea la termenul scadent a acestor drepturi, fapt ce îndreptățește ca reclamantul să fie despăgubit și pentru prejudiciul creat prin suportarea inflației.
Instanța de fond nu a reținut punctul de vedere al pârâtei precum că tranșele suplimentare de vechime în muncă se regăsesc în coeficienții de ierarhizare, întrucât actele normative nu fac vorbire despre această includere și unde legiuitorul nu distinge, nici judecătorul nu poate distinge.
De asemenea, nici în macheta de calcul a salariului personalului didactic depusă la dosar nu se regăsește acest spor.
Așa fiind, tribunalul a admis acțiunea ca întemeiată a obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile solicitate actualizate cu indicele de inflație pentru o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Liceul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului, pârâtul a învederat că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997 salarizarea personalului didactic se făcea potrivit grilelor stabilite prin OG nr. 39/1994 cu modificările și completările ulterioare. Conform acestei grile, ultima tranșă de vechime în învățământ în vederea salarizării era cea de peste 25 de ani, persoanele care îndeplineau aceste condiții primind o majorare cu 4% din tranșa de vechime anterioară.
A mai arătat recurenta că, începând cu 16.07.1998, data la care s-a publicat Legea nr. 154/1998, grilele au fost actualizate cu noi tranșe de vechime: 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani, pentru fiecare din aceste tranșe fiind stabilit un coeficient de ierarhizare distinct care s-a aplicat în practică la calculul drepturilor salariale.
A arătat recurenta că personalul didactic nu a fost prejudiciat în ceea ce privește plata drepturilor salariale și că tranșele suplimentare de vechime solicitate au fost deja achitate prin plata salariilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât din înscrierile din carnetul de muncă nu este cuprinsă nici o majorare determinată de aplicarea art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, iar din actele normative privind stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ și din metodologiile de calcul nu rezultă mențiunea acordării creșterii salariale care deși era prevăzută din anul 1997 nu a fost niciodată respectată.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și conform prevederilor art. 3041Cod pr.civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului, respectiv adeverințe și extrase din cărțile de muncă, rezultă că reclamantul este încadrat în tranșa de vechime de peste 35 de ani.
În mod corect prima instanță a apreciat că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de tranșa suplimentară de vechime, tranșă care nu i-a fost acordată conform disp.art. 50 din Legea nr. 128/1997 care prevăd beneficiul a trei tranșe suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 ani în învățământ și corelativ fiecărei tranșe suplimentare, o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Recurentul nu a invocat faptul că reclamantul nu ar fi îndeplinit condițiile de vechime pentru acordarea tranșelor de vechime suplimentare pentru vechimea constatată de prima instanță pe baza înscrisurilor depuse de către reclamant și nici nu a dovedit că le-a calculat și le-a plătit cadrelor didactice aceste drepturi salariale prin luarea în calcul a tranșelor de vechime corespunzătoare deși, potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revenea angajatorului.
În această situație, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul este îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare pentru vechimea de peste 35 ani de învățământ, conform art. 50 din Legea nr. 128/1997, sume care vor fi actualizate pentru o integrală raportare a prejudiciului cauzat, cu luarea în considerare a termenului de prescripție, întrucât actele normative nu fac vorbire despre includerea tranșelor în coeficienții de ierarhizare.
În baza acestor considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, sens în care, văzând și disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul LICEUL " " B, cu sediul în B,-, județul B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 564 din data de 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, str. - -,.22,.2,.10, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./10.10.2008
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
