Pretentii civile. Speta. Decizia 1725/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1725
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC AUTO SRL cu sediul în C N, Calea, nr.87, -ronson F, județul C, împotriva sentinței civile nr.1438 din 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P,-,.123, Sc.B,.40, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-reclamant procurator G, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura estre legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-au depus întâmpinare din partea intimatului-pârât.
Procurator G având cuvântul depune la dosar în xerocopie sentința civilă nr. 1438/23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și concluzii scrise.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta să fie obligată aceasta să îi achite drepturile salariale reprezentând ore suplimentare lucrate de la data angajării și până la data de 17.12.2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.199/09.12.2008i s-a comunicat că începând cu data de 20.01.2009 contractul de muncă se desface în baza dispozițiilor art.65 din codul muncii, datorită desființării locului de muncă.
A mai arătat reclamantul că de la data angajării a efectuat ore de muncă suplimentare deoarece programul de lucru era de luni până vineri între orele 8 - 18 și sâmbăta 9 - 13, acestea nefiind niciodată achitate, deși potrivit art.109 codul muncii durata normală a timpului de lucru pentru salariații angajați cu normă întreagă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
A mai precizat reclamantul că aceste ore suplimentare nu au fost niciodată plătite și nici nu au fost compensate cu ore libere plătite.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în baza contractului individual de muncă durata muncii a fost de 8 ore, între 9 - 17, iar pentru ore suplimentare angajații au beneficiat de zile libere.
A mai precizat pârâta că așa cum rezultă din foile de pontaj, reclamantul a fost compensat cu zile libere plătite pentru ziua de luni, fiind astfel respectate dispozițiile codului muncii și ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru perioada 2007 - 2010.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat tribunalului încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și a probei cu expertiză contabilă.
În apărare, pârâta a solicitat tribunalului încuviințarea probei cu înscrisuri.
Tribunalul a încuviințat probele solicitate pe care le-a considerat pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La dosar a fost atașat raportul de expertiză contabilă dispus a se efectua în cauză.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1438 din 23 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 6.619,19 lei reprezentând c/val ore suplimentare aferente perioadei ianuarie 2008 - 17.12.2008 și 1.300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 800 lei onorariu expert și 500 lei onorariu avocat.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, în baza contractului individual de muncă nr.60276/21.01.2008, cu începere de la data de 03.01.2008, pe perioadă nedeterminată, iar prin decizia nr.199/09.12.2008 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.65 din codul muncii desfacerea contractului individual de muncă în urma reorganizării activității reprezentanței din P, prin desființarea posturilor existente.
Durata muncii a fost stabilită, potrivit contractului individual de muncă amintit, ca fiind de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână.
Din probele administrate în cauză, rezultă însă că reclamantul a efectuat mai multe ore de lucru zilnic, și pentru care nu a fost retribuit, programul de lucru zilnic fiind între orele 8 - 18, fapt necontestat de către pârâtă.
De altfel, așa cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, reclamantul are dreptul la plata orelor suplimentare.
După cum se știe, potrivit art.109, alin.1 din codul muncii pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe săptămână.
Mai arată instanță de fond că, potrivit art.119 din codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, iar potrivit art.120, alin.1 în cazul in care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătita salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Din probele administrate în cauză, tribunalul reține că reclamantul nu a beneficiat de zile libere și nici nu i-au fost achitate orele suplimentare, deși acesta a lucrat o perioadă de timp mai mare decât cea prevăzută în codul muncii.
Tribunalul nu avut în vedere apărările pârâtei potrivit cu care reclamantul nu a lucrat decât 8 ore pe zi, iar pentru timpul lucrat în zilele nelucrătoare a fost compensat cu zile libere plătite, întrucât, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamantul a prestat ore de muncă suplimentare și pentru care nu a fost plătit.
Pârâta nu a contestat împrejurarea că reclamantul nu a lucrat potrivit programului de lucru afișat la ușa punctului de lucru și reținut ca atare de expertul contabil, mulțumindu-se doar să arate că a compensat timpul lucrat în plus cu zile libere plătite, timp de lucru suplimentar, care, chiar și în aceste condiții nu a fost compensat în totalitate.
Pentru motivele mai sus arătate și având în vedere și textele legale incidente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând c/val ore suplimentare aferente perioadei ianuarie 2008 - 17.12.2008, potrivit raportului de expertiză contabilă.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, invocând disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sau modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Se susține că instanța de fond nu a luat în considerare că în baza prevederilor, fișei postului și regulamentului intern, contestatorul a avut durata muncii de 8 ore cu o pauză de masă de o oră. Pentru orele suplimentare angajații au beneficiat de zile libere în fiecare zi de luni a săptămânii. Acest fapt rezultă fin foile de prezență și din expertiza efectuată în dosar.
Se mai arată că instanța de fond nu a luat în considerare constatările făcute de expert în expertiza tehnică judiciară contabilă efectuată în cauză, din care rezultă clar că reclamantul pentru orele suplimentare executate în zilele de sâmbătă a fost compensat cu 8 ore libere plătite în zilele de luni.
În fine, mai se mai critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât a luat în considerare calculul făcut de expert conform orarului de lucru, fără a lua în considerare că reclamantul, conform art.7 din fișa postului, avea obligația să presteze 40 de ore pe săptămână cu o oră pauză de masă, iar conform art.12 în zilele libere era substituit de directorul de reprezentanță. Conform prevederilor art.28 din regulamentul intern "durata normală timpului de lucru este prevăzut în, iar ora de începere a programului este stabilită de comun acord astfel încât să se asigure în permanență necesarul de personal și să se respecte durata timpului de lucru".
Astfel directorul de reprezentanță avea obligația să organizeze munca în sensul să asigure în permanență necesarul de personal și să respecte durata timpului de lucru substituind pe reclamant în zilele libere, fapt ce rezultă clar din foile de pontaj și din expertiză.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a arătat că instanța de fond a admis acțiunea, având în vedere concluziile raportului de expertiză specialitatea salarizare, la care recurenta nu a formulat obiecțiuni.
Se mai arată că recurenta nu a contestat împrejurarea că reclamantul nu a lucrat potrivit programului de lucru afișat la ușa punctului de lucru și reținut ca atare de expertul contabil.
De asemenea, se mai arată că foile de prezență nu acoperă în totalitate programul de lucru al unității, respectiv luni-vineri 08-18 și sâmbătă 09-13, fapt constatat și de expertiza contabilă.
Recurenta nu a prezentat nici un înscris cu semnătură și aprobarea solicitantului de compensare, nu repartizat timpul de muncă, conform art.10 codul muncii pentru că avea un singur lucrător comercial.
În fine, se mai susține că recurenta a încălcat deoarece a efectuat muncă suplimentară asupra angajatului, în timpul programului de muncă al unității și nu cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente art.117 (2) codul muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Conform contractului individual de muncă nr. 160/02.01.2008 intimatul-reclamant a fost angajatul recurentei AUTO SRL, în funcția de lucrător comercial la Punctul de lucru P, în cadrul acestei unități fiind un singur post de lucrător comercial.
Este adevărat că în contractul individual de muncă al acestuia se prevede un program de lucru între orele 9,00- 17, 00, 8 ore/zi, 40 ore pe săptamână, însă, așa cum reține si expertul în specialitatea contabilitate, programul de lucru al unității în perioada în care acesta a fost încadrat a fost luni-vineri 8 - 18, sâmbătă 9-13, nu a fost contestat de către recurenta-intimată și nu corespunde cu pontajul depus la dosarul cauzei de recurentă, depus la filele 14 - 31 dosar de fond.
Pe de altă parte foile de prezentă colectiva prezentate de recurentă, deși au fost încheiate pentru salariații punctului de lucru din P al societății cu sediul principal în C- N, nu poartă ștampila acestei unități, iar conținutul acestora nu este atestat tocmai de organul de conducere imediat ierarhic superior reclamantului, competent a consemna și atesta prezența la serviciu a acestuia, aspect de natură sa pună sub semnul îndoielii veridicitatea acestor documente, în condițiile în care aspectele consemnate în cuprinsul lor nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Pentru aceste motive, Curtea reține că în mod legal și întemeiat instanța de fond a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând contravaloarea orelor suplimentare aferente perioadei ianuarie 2008- 17.12.2008, conform raportului de expertiză contabilă, la care recurenta nu a formulat obiecțiuni.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 pr.civ. Curtea urmeză să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC AUTO SRL cu sediul în C N, Calea, nr.87, -ronson F, județul C, împotriva sentinței civile nr.1438 din 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-,.123, Sc.B,.40, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- - - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
red./dact. AF
15.10.2009 - 4 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
