Pretentii civile. Speta. Decizia 1762/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(7627/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1762R
Ședința publică din 20.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Comșa
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - - B -, împotriva sentinței civile nr.4158 din data de 19.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.42923/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, la prima strigare a cauzei, recurenta prin consilier juridic ce depune delegație la dosar și intimatul personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 23.02.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Se comunică recurentei, prin consilier juridic, un exemplar al întâmpinării.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea respinge cererea recurentei având în vedere data înregistrării întâmpinării, respectiv 22.02.2009, astfel încât apreciază că a existat timp suficient pentru a lua cunoștință de aceasta.
Lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta, prin consilier juridic și intimatul personal.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea parțială a sentinței civile, prin înlăturarea obligației societății recurente de a elibera intimatului o adeverință cu salariul brut pentru anii 1969-1975, deoarece intimatul nu a fost angajatul societății pentru că aceasta nu exista, deoarece s-a înființat în anul 1977.
Intimatul solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, obligarea recurentei la eliberarea adeverinței arătând că arhivele se află la societatea recurentă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4158 din data de 19.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.42923/3/LM/2007, a fost dmisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - B -, a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverința din care să rezulte salariul brut încasat pentru perioada 1969 - 1975 și 1979 - 1995, și a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada 1969 - 1995, iar începând cu data de 1.09.1999, s-a pensionat potrivit mențiunilor carnetului de muncă.
Art.34 alin.5 și art.40 alin.2 litera h din Codul muncii instituie obligația angajatorului de a elibera salariatului document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate și orice alte documente ce au legătură cu calitatea de salariat.
Cum pârâta nu a dovedit că a îndeplinit obligația legală, respectiv că a eliberat reclamantului un document care să ateste salariul brut încasat pentru perioada 1969 - 1975 și 1979 - 1995, respectiv componența acestuia, instanța de fond a stabilit în sarcina acesteia obligația menționată, împrejurarea invocată de angajator, precum că nu deține acte care să cuprindă datele necesare stabilirii salariului brut încasat de salariat, nu este de natură să-l exonereze de răspundere, căci vinovăția pentru această situație aparține societății angajatoare, care nu a întocmit corespunzător documentele referitoare la salarizare.
Deși pârâta se află în culpă procesuală, aceasta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamantul nu a dovedit că a suportat cheltuieli cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta - B -, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3021și urm. pr.civ. recurentul a arătat că n perioada 01.11.1969 - 24.12.1975 intimatul, nu a fost angajatul societății noastre, deoarece B A în intervalul 01.10.1977 când a fost nou înființata și până în prezent a funcționat, sub titulatura B unitate nou înființată fără personalitate juridică, la data de 01.10.1977 cu personal angajat prin transfer de la mai multe subunități, respectiv, - si - B fără a prelua arhivele salariaților respectivi, și B transformata din Stație de Utilaje în întreprindere de Utilaj si Transporturi pentru Construcții cu personalitate juridica la data de 01.11.1979, mărindu-se numărul de salariați prin angajarea unor salariați de la mai multe unități, fără a prelua arhivele salariaților respectivi. La data de 30.04.1991 B, s-a transformat in B Societate Comerciala pe Acțiuni, înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului B sub nr.J40/2220/30.04.1991.
Odată cu transferul acestora, nu au fost preluate si arhivele acelor unități, întrucât acele unități au funcționat in continuare, reducându-și doar numărul de salariați.
În susținerea recursului, recurenta a depus adeverința nr.228 din 08.04.2008, emisă de - -
Prin întâmpinarea formulată, intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. precum și de înscrisul nou depus în recurs, reprezentat de adeverința nr.228 din 08.04.2008, emisă de - - B, Curtea constată următoarele:
Din conținutul adeverinței nr.228 din 08.04.2008, emisă de - - B, rezultă că reclamantul a obținut deja recunoașterea drepturilor sale salariale, respectiv a sporurilor de care a beneficiat pentru perioada 01.04.1973 - 24.12.1973, astfel încât nu este justificată obligarea pârâtei - B -, de a-i elibera o adeverință din care să rezulte salariul brut încasat pentru perioada mai sus menționată, din moment ce pentru acea perioadă reclamantul nu a fost angajatul - B -, ci al - -
Această situație este de natură ca în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. să ducă la modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii pentru perioada 01.04.1973 - 24.12.1973, reclamantul beneficiind deja de recunoașterea drepturilor sale prin emiterea adeverinței mai sus arătate.
Celelalte critici aduse de către recurentă vor fi înlăturate deoarece, chiar dacă recurenta și-a schimbat denumirea pe parcursul anilor, reclamantul a avut calitatea de salariat al acesteia în perioada 1969 - 1995, mai puțin perioada pentru care 01.04.1973 - 24.12.1975, când intimatul și-a desfășurat activitate la - - B, potrivit adeverinței nr.228 din 08.04.2008, emisă de această societate, iar potrivit art.34 alin.5 și art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, angajatorul este obligat să-i elibereze salariatului documente din care să rezulte activitatea desfășurată, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate și orice alte documente ce au legătură cu calitatea de salariat.
Pe de altă parte, recurenta nu a dovedit nici situația invocată în cererea de recurs, respectiv faptul că odată cu transferul salariaților nou angajați aceasta nu a preluat și arhivele unităților indicate în cererea de recurs și faptul că acele unități au funcționat în continuare reducându-și doar numărul de salariați.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată în sensul că, va respinge acțiunea pentru perioada 01.04.1973 - 24.12.1975, ca neîntemeiată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - B -, împotriva sentinței civile nr.4158 din data de 19.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.42923/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea pentru perioada 01.04.1973 - 24.12.1975, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
1.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ceaușescu MariaJudecători:Ceaușescu Maria, Scrob Bianca Antoaneta, Comșa
