Pretentii civile. Speta. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.177/R
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului G, cu sediul instituției în G-, împotriva sentinței civile nr.1660 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal lipsă recurentul și intimatul Sindicatul Liber "Educația" G,în calitate de reprezentant legal al reclamanților intimați lipsă,, lipsă fiind și intimata Școala nr.22 " "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenta a solicitat soluționarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele;
Prin sentința civilă nr.1660 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G, a admis acțiunea formulată de reclamanții, și prin reprezentat legal Sindicatul Liber " Educația" cu sediul în G- bis, în contradictoriu cu pârâții Școala nr.22 " " G cu sediul în G 19- și Consiliul local G, având ca obiect - drepturi bănești. A obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 5.06.2006, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant. A obligat pârâții să plătească reclamanților îndemnizația de concediu de odihnă, cu luarea în considerare a sumelor primite în regim de plată cu ora sau cumul începând cu 5.06.2006, actualizate cu coeficientul de inflație.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.3129/121/5.06.2009, reclamanții prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G și Școala nr.22 " " G, obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 al. 1 și 2 din Legea nr.128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație, la calcularea indemnizației de concediu de odihna potrivit art. 145 alin. 1 și 2 din Legea nr.53/2003, respectiv să ia în calculul îndemnizației de toate drepturile salariale încasate în ultimele trei luni anterioare acordării concediului, restituirea către salariați, diferența dintre salariile și indemnizațiile legal calculate și salariile primite prin calculul eronat pentru ultimii trei ani până la data plății, cu aplicarea indicilor de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat că în art.50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.
De asemenea, au arătat că funcția și norma didactică îndeplinită nu au fost luate in calculul indemnizației de concediu de odihna.
S-a mai menționat că pârâta a încălcat și art.145 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003, în sensul că îndemnizația de concediu se calculează numai în raport cu salariul de bază pentru norma didactică de bază, în timp ce legea prevedea că acesta nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă (pentru care se acordă concediul), respectiv nu se are în vedere funcția și norma didactică îndeplinită.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
În drept, au invocat art.50 al 1,2 din Legea nr.128/1997.
Pârâtul Consiliul Local G, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are atribuții în domeniul calculării drepturilor salariale personalului din învățământ.
Potrivit prevederilor art.137 Cod de procedură civilă instanța a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local
Potrivit art.167 al.5 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal, revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ, respectiv Consiliului Local G, sens în care va respinge ca nefondată excepția invocată.
Pe fondul cauzei s-a reținut următoarele:
Reclamanții - membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G - sunt salariați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele aflate la filele 3-5 la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani (în funcție de situația concretă a fiecărui reclamant) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanții au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din Legea 128/1997.
Față de aceste considerente instanța, a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, începând cu data de 05.06.2006 la zi. În concret, angajatorul va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamanții la data de 05.06.2006 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35/ respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 05.06.2006 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime. Pentru fiecare reclamant se va lua în calcul perioada efectiv lucrată.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.145 din Legea nr.53/2003 "pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin.1 din ultimele 3 luni, anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Însă, pârâta nu a calculat indemnizația de concediu având in vedere și drepturile salariale pentru activitatea de suplinire în regim de plata cu ora sau prin cumul, și nici a gradației încălcând dispozițiile legale mai sus invocate.
Astfel, instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților indemnizația de concediu de odihnă, cu luarea în considerare a sumelor primite în regim de plată cu ora sau cumul începând cu 05.06.2006.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului G, criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de această parte.
In motivarea recursului, a reiterat excepția susținând că nu există nici un raport de muncă între reclamanți și Consiliul local, care doar aprobă proiectul de buget al instituției de învățământ, Conducerile instituției de învățământ preuniversitar de stat au obligația să calculeze salariile cadrelor didactice și răspuns de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget.
Deoarece Consiliul local nu are calitatea de angajator, atribuțiile sale fiind clar delimitate prin Legea nr.215 din 2001, administrației publice locale, nu poate avea nici calitate procesuale pasivă.
In drept și-a întemeiat recursul pe art.304 pct.7 și 8 cod procedură civilă.
Recursul declarat este nefondat.
Calitatea procesuală pasivă a Consiliului local G, este atrasă de incidența art.167 pct.1 - 4 din Legea nr.84/1995, modificată, care prevăd că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale, pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și alte surse, potrivit legii precum și de prevederile nr.OUG23/2001 și nr.HG538/2001, dată în aplicarea nr.OUG32/2001 care prevăd că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către Consiliul local, Primarul fiind ordonatorul principal de credite.
Deci având în vedere actele normative menționate, instanța în mod corect a apreciat calitatea procesuală pasivă a pârâtului a apreciat calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul local G, întrucât acesta are obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
In consecință, în baza art.312 cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul local Consiliul local G, întrucât acesta are obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
In consecință, în baza art.312 cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul local
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului G, cu sediul instituției în G-, împotriva sentinței civile nr.1660 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /9.03.2010
Tehn.
5 ex./18.03.2010
fond - - + asistenți judiciari și
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminița Cristea, Anica
