Pretentii civile. Speta. Decizia 1804/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1804/R/2008
Ședința publică din data de 30 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 1270 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂTĂMÂNT S, și pe pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanta intimată a formulat și depus la dosar întâmpinare, înregistrată la data de 29 2008, solicitând respingerea ca nefondat a recursului.
Instanța, verificând actele dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1270 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL S, în numele și pentru membrii de sindicat, formulată împotriva pârâților INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL și în consecință pârâții au fost obligați să plătească reclamanților membri de sindicat contravaloarea cheltuielilor pe mijloace de transport în comun din localitatea de reședință și până la locul de muncă pentru perioada 2005 - octombrie 2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamantă sunt cadre didactice în cadrul Școlii " " care au domiciliul în loc. Z, deplasându-se zilnic la locul de muncă cu transport în comun.
Potrivit dispozițiilor art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 personalul didactic din meniul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință în localitatea unde are postul, beneficiază de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun, sau contravaloarea a 7,5 litri de benzină la 100 km dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală.
Obligația de plată în sarcina administrației publice locale se realizează conform art.23 alin.2 din Legea nr.215/2001 republicată, prin consiliile locale și primari.
Având în vedere aceste aspecte precum și faptul că, cuantumul sumelor solicitate nu a fost contestat de pârâți și aceștia nu au făcut dovada contrară acestui cuantum instanța a admis cererea reclamantei obligând pârâții la plata acestor sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PRIMARUL COMUNEI, solicitând casarea sentinței civile nr.1270/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică.
În motivele de recurs arată că cererile pentru decontare au fost prezentate Consiliului Local al comunei în luna martie 2007 și octombrie 2007, iar bugetul local al Comunei a fost aprobat în data de 31 ianuarie 2007, astfel că la întocmirea bugetului pe anul 2007 aceste sume nu au fost cuprinse, astfel că nu a existat și nici nu există posibilitatea acordării contravalorii navetei.
Conform Legii nr.128/1997 art.104 alin.31, Consiliul de administrație al unității de învățământ propune lunar, spre decontare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare, iar în funcție de sumele alocate în buget cu această destinație, se vor putea deconta cheltuielile solicitate.
Prin întâmpinarea de la dosar, reclamanta s-a opus admiterii recursului apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din chiar conținutul recursului de pârât nu se aduce o critică pe fond a sentinței ei singurul motiv al recursului este acela că în bugetul local nu există sume de bani care ar putea îndestula pe reclamanți.
Dar cum situația de mai sus, nu poate fi opozabilă reclamanților care potrivit art.104 alin.3 din Legea 128/1997 sunt îndreptățiți în condițiile arătate la a li se deconta cheltuielile de transport, obligația de plată fiind în sarcina administrației publice locale conform art.23 alin.2 din legea 215/2001, prin consilii locale și primari, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.1270 din 9 iunie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex./14.11.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen