Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1802/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1802/R/2008
Ședința publică din data de 30 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 648 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați BAROUL D E AVOCAȚI M, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâții intimați Serviciul Român de Informații și Ministerul Economiei și Finanțelor au formulat și depus la dosar întâmpinări, înregistrate la data de 11 august 2008, respectiv 29 2008, solicitând respingerea ca nefondat a recursului.
Instanța, verificând actele dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.648/19 mai 2008, Tribunalul Maramureșa respins ca fiind nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâților BAROUL D E Avocați M, Serviciul Român de Informații B, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea sa reclamantul a solicitat obligarea pârâților, în raport de culpa fiecăruia, la plata sumei de 3.000.000 lei reprezentând diferența pe care o putea primi reclamantul, dacă prepușii intimaților nu ar fi reacționat împotriva sa respectiv, dacă nu ar fi fost suspendat din calitatea de avocat.
Instanța a avut în vedere că, prin Decizia nr.20 din 11 ian.2002 reclamantul a fost suspendat din funcția de avocat pentru neplata unor taxe. Decizia a rămas definitivă prin neatacarea ei.
Întrucât reclamantul nu și-a dovedit pretențiile, s-a constatat că acțiunea este nefondată, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivele aflate la 2 și 3 s-a arătat că, prima instanță nu a administrat probele necesare stabilirii unei stări de fapt corecte, din care să rezulte culpa instituțiilor pârâte și prejudiciul suferit ca urmare a presiunilor morale îndurate de-a lungul anilor ce l-au determinat să părăsească țara și să-și întrerupă activitatea de avocat.
Recursul reclamantului va fi admis dar pentru următoarele motive:
Așa cum rezultă din petitul acțiunii, reclamantul a avut calitate de avocat până în anul 1989, când a fost exclus din avocatură, prin Ordinul rezolutiv al conducerii Ministerului Justiției.
Prin Decizia nr.2100/18 iunie 1998, ordinul de mai sus a fost anulat și reclamantul a fost reînscris în avocaților din Baroul Maramureș (5).
Ulterior, prin Decizia nr.20/11 ianuarie 2002, Baroul Maramureșa suspendat calitatea de avocat a reclamantului, în temeiul art.24 lit. c (în prezent art.27 lit.c) din Legea 51/1995 pentru neplata taxelor și contribuțiilor profesionale timp de 6 luni de la scadența acestora, până la lichidarea lor integrală.
În conformitate cu art.1 din legea de mai sus, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome iar conform art.37 alin.1 din lege, în exercitarea profesiei avocații sunt ocrotiți de lege,fără a putea fi asimilațifuncționarului publicsau altui salariat.
În raport de aceste dispoziții speciale cuprinse în Legea avocaturii, se constată că între reclamant și BAROUL D E avocați M nu există și nu au existat raporturi de muncă specifice dreptului muncii.
Cu atât mai puțin, între reclamant și ceilalți pârâți nu există raporturi specifice dreptului muncii, încât judecarea cauzei în conformitate cu normele specifice conflictelor de muncă și în completul în compunerea prevăzute de art.55 din Legea 304/2004 apare a fi nelegală.
În consecință se constată că acțiunea reclamantului are ca obiect pretenții în cuantum de 3.000.000 lei reprezentând afirmativ daunele suportate de către reclamant ca urmare a presiunilor suferite în timpul comunismului și care au avut ca efect lipsuri materiale și în continuare.
În raport de suma pretinsă de către reclamant, se constată că acțiunea este de competența tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art.2 pct.1 din proc.civ. ca instanță de drept comun, ce judecă în complet format dintr-un judecător.
Având în vedere faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea a fost judecată conform normelor speciale vizând conflictele de muncă, în complet de doi judecători și 2 asistenți judiciari, se constată că sentința este nelegală, privită prin prisma dispozițiilor art.304 pct.1 și 3.proc.civ.
Se va admite recursul și în temeiul art.312 alin.3 și 6.proc.civ. se va casa sentința, urmând a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Maramureș, ca instanță de fond, de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.648 din 19 mai 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Maramureș pentru soluționare în complet de cauze civile în pretenții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.GP
Dact./3ex./10.11.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen
