Pretentii civile. Speta. Decizia 1896/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1896
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1780/21.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș și intervenientul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că reclamantul recurent Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 23.11.2009, o cerere prin care solicită comunicarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților iar reprezentanta recurentului Ministerul Finanțelor Publice depune la dosar întâmpinare și delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită admiterea recursului lor și al recurentului Ministerul Justiției și Libertăților, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților intimați ca neîntemeiată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată că:
Prin sentința civilă nr. 1780/21.08.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice pronunțată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la plata sporului de 50%, începând cu data de 03.01.2009 și pentru viitor către reclamanta iar către reclamantul începând cu data de 04.05.2009 și pentru viitor.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T să aloce fondurile necesare plății, iar pe pârâtul Tribunalul Timiș la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; a respins acțiunea față de ceilalți reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sporul solicitat de către reclamanți care au calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalul Timiș, se circumscrie prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, fiind recunoscut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care în ședința din 10.03.2008 prin Decizia nr. XXI a admis recursul în interesul legii stabilind că și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În temeiul art. 166, art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii și art. 73 - art. 78 din Legea nr. 168/1999, au fost apreciate întemeiate pretențiile reclamanților și.
Pretențiile reclamanților, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, întrucât acești reclamanți fac parte din categoria personalului conex cărora nu li se cuvine acest drept, având în vedere dispozițiile aret. 3 din Legea nr. 567/2004.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, arătând că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de lege.
Un al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, îl constituie nelegalitatea hotărârii în sensul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în temeiul OG nr. 83/2000.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care a solicitat modificarea sentinței,in sensul respingerii acțiunii față de acest minister pentru lipsa calității procesual pasive.
Pentru justificarea motivelor de recurs care, in opinia recurentului, ar determina incidența in speță a prevederilor art. 304 pct.9 și 304 ind.1/pr.civ., autorul căii de atac a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive,cu motivarea că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se poate confunda cu statul sau cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției.
Analizând cele două recursuri,prin prisma motivelor invocate și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1, art. 304 ind.1 și 304 pct.9/pr.civ. Curtea reține următoarele.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea împărtășește opinia că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete fiind necesar ca acestea să pună la dispoziția angajatorului fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ori, prin raportare la împrejurarea că reclamanții fac parte din categoria bugetarilor, valorificarea cu succes a drepturilor salariale, care in cazul lor sunt suportate din veniturile publice, devine cu atât mai eficientă cu cât raporturile procesuale sunt legate cu Ministerul Economiei și Finanțelor. Aceasta întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a actelor normative privind aprobarea contului general anual de execuție.
Curtea mai reține că legitimarea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Excepția a fost corect respinsă de către instanța de fond, iar motivul de recurs supus analizei nu este întemeiat.
Referitor la criticile ce au fost aduse hotărârii de fond prin recursul declanșat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea reține că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
In ce privește modalitatea de interpretare și aplicare de către judecătorii fondului prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, după intrarea in vigoare a OG nr.8/2007,Curtea reține că, având de soluționat un recurs in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă s-a pronunțat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 constatând inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, care impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, normeceau produsși produc în continuare efecte juridice.
Ori,in contextul in care,potrivit art. 329 alin.2 și 3/pr.civ. dezlegările date problemei de drept ce vizează aplicabilitatea art. 47 din Legea nr. 50/1996 chiar și in momentul pronunțării deciziei in interesul legii,10.03.2008, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, Curtea consideră că magistrații și personalul auxiliar au dobândit prin respectiva hotărâre o speranță legitimă de a obține sporul salarial in discuție, in înțelesul dat acestei noțiuni de jurisprudența Curții care a aplicat și interpretat prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această speranță a fost întărită prin practica ulterioară constantă a instanțelor din țară care, văzând conținutul deciziei instanței supreme,au acordat aceste drepturi personalului auxiliar de specialitate și după intrarea in vigoare a OG nr. 8/2007.
Rezultă din cele de mai sus că dreptul reclamanților la sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică reprezintă un bun protejat prin 1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru că,pe de-o parte reprezintă un drept de creanță recunoscut de lege prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar,pe de altă parte, datorită afirmării unei practici judiciare constante in sensul acordării acestor drepturi persoanelor din categoria socio-profesională a reclamanților.
Așa fiind, acordarea sporului în favoarea reclamaților, pe perioada solicitată, reprezintă o cerere întemeiată pe dispozițiile legale mai sus analizate.
În speță, nu este vorba de depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât aplicarea dispozițiilor legale în sensul celor stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu obligativitatea prevăzută de art. 329 Cod procedură civilă nu reprezintă o legiferare a unui drept de către instanța de judecată sesizată cu soluționarea unei astfel de acțiuni.
Astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă nu este incident.
In plus, legitimă prevăzută de art. 1 Protocol 1 al Convenției a fost confirmată prin însăși conduita pârâtului, care printr-un ordin emis la data de 04.03.2009 a dispus plata pentru viitor a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică pentru întregul personal din cadrul instanțelor judecătorești.
Rezultă din cele de mai sus că dreptul reclamanților, la sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică reprezintă un bun protejat prin 1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru că, pe de-o parte reprezintă un drept de creanță recunoscut de lege prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar, pe de altă parte, datorită afirmării unei practici judiciare constante in sensul acordării acestor drepturi persoanelor din categoria socio-profesională a reclamanților.
De aceea, in considerarea art. 20 alin.2 din Constituția României, Curtea apreciază că nici motivul de recurs referitor la abrogarea Legii nr. 50/1996 nu este întemeiat, cu atât mai mult cu cât această suprimare a drepturilor salariale recunoscute printr-un act normativ anterior nu a fost justificată și deci necesară intr-o societate democratică.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1780/21.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. S /05.01. 2010
Tehnored / /2 ex/05.01. 2010
Prima instanță: Tribunalul Timiș
jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
