Pretentii civile. Speta. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 191
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile 2824 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, bloc 3J,.6, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 28 ianuarie 2009, lipsind intimatele reclamante și .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar o cerere înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 1434 din 29 ianuarie 2009, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Curtea respinge cererea formulată de intimata reclamantă de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, ca nedovedită.
La solicitarea instanței, avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că cererea de recurs formulată de Societatea civilă de avocați " " a fost declarată din eroare, întrucât Tribunalul Prahovaa comunicat sentința recurată acestui cabinet de avocatură, fără ca acesta să aibă delegație de reprezentare. În concluzie, urmează să susțină doar cererea de recurs înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 6 ianuarie 2009, și întrucât nu mai are cereri noi de formulat în cauză, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, urmând ca fiecare reclamantă să primească suma de 5781 lei, ce va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt salariatele la SA, pe durată de muncă nedeterminată, că în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficiau, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Reclamantele au mai precizat că sumele solicitate sunt de câte 5781 lei, așa cum rezultă din adresele SA nr. 313/2005, 713/2006 si 504 /11.06.20007, singurele acte oficiale comunicate în teritoriu și care poartă semnătura patronatului și sindicatului.
In drept, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dipozițiile art.166 din Codul muncii și art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anii 2005 - 2007.
In dovedirea acțiunii, reclamantele au arătat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a anexat.
Deși legal citată pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare prin care să invoce excepții sau să formuleze apărări.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2824 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească fiecăreia dintre reclamante suma de 5781 lei, reprezentând drepturi salariale suplimentare, prime de Paște si de C pe perioada 2005-2007 (C 2005, Paște 2006, C 2006, Paște 2007, C 2007 ), sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă ți totodată, a fost obligată pârâta la 400 lei cheltuieli de judecata către reclamanta .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamantele au calitatea de salariate ale societății pârâte.
A mai reținut instanța de fond, că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 -2007 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamantelor de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Totodată, s-a reținut că art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de
Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art.168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut instanța de fond, că din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
De asemenea, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea statelor de plată emise reclamantelor pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Totodată, instanța de fond a reținut că angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciara în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin.1 din Codul muncii.
In consecință, instanța de fond a constatat că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantele, deși erau îndreptățite la plata acestor drepturi salariale, nu au primit drepturi salariale suplimentare, prime de Paște și de pe perioada 2005-2007 (C 2005, Paște 2006, C 2006, Paște 2007, C 2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru
acoperirea integrală a prejudiciului suferit de acestea prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea, iar la întinderea drepturilor solicitate a avut în vedere, în mod corect, disp.art.168 alin.1 din CCM.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2824 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P,-, bloc 3J,.6, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.02.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
