Pretentii civile. Speta. Decizia 1982/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1982
Ședința publică din 4 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mara Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
Judecător:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1194 pronunțată la 14 iulie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Medical Individual, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta intimată avocat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar concluzii scrise, contract individual de muncă, act adițional -/2 aprilie 2008, decizie nr. 1/17 iulie 2008, adresa nr. 17/9 iunie 2009.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 29 aprilie 2009 sub nr. 1688/108, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Cabinet Medical Individual dr. solicitând instanței, ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i achite suma de 1780 lei, indexată și actualizată, cu titlu de diferență drepturi salariale pentru perioada 1 iulie 2008 - 20 februarie 2009, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că în perioada 1 aprilie 2008 - 20 februarie 2009 fost angajata pârâtei; că deși salariul i-a fost indexat succesiv, pârâta i-a achitat doar suma de 800 lei începând cu 1 iulie 2009, iar pentru cele 15 zile lucrate în luna februarie 2009, doar 600 lei; că pârâta trebuie să-i achite o diferență de salariu de 1780 lei.
In drept a invocat dispozițiile art. 40 alin. 2 litera c din Legea nr. 53/2003, art. 38 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, art. 161 din Legea nr. 53/2003.
La data de 14 iulie 2009, reclamanta a depus la dosar o completare de acțiune prin care a solicitat instanței să dispună rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă în sensul corectării salariului lunar real pe care l-a primit și să oblige pârâta să achite contribuțiile aferente acestui salariu.
Reclamanta arată că începând cu luna iulie 2008 și până în luna ianuarie 2009, pârâta i-a achitat lunar suma netă de 800 lei, situație în care salariul brut nu putea fi tot în acest cuantum; că de înscrisurile depuse de pârâtă în probațiune a aflat în cursul procesului, că pârâta nu a făcut dovada că i-a achitat suma netă menționată în statele de plată.
Prin sentința civilă nr. 1194 pronunțată la 14 iulie 2009, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a fost încadrată în muncă la Cabinetul Individual Dr. în baza unui contract individual de muncă în perioada 1 aprilie 2008 - 20 februarie 2009, la început cu normă pe zi, iar din data de 1 iulie 2008 cu normă întreagă și cu un salariu de 800 lei conform actului adițional la contract, în funcția de medic.
Pârâta i-a acordat reclamantei indexările periodice, începând cu 1 iulie 2008 i-a indexat salariul la 880 lei, din 1 octombrie 2008 la 1080 lei și din 1 ianuarie 2009 la 1200 lei/lunar.
A mai reținut că din evidențele salariale ale pârâtei a rezultat că pentru perioada 1 iulie 2008 - 22 august 2009, reclamanta a beneficiat de un salariu brut de 7.980 lei, din care s-au făcut deducerile pentru șomaj, sănătate și pensie în cuantum de 1924 lei și s-a achitat un salariu net de 6056 lei.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtei intimate să-i achite suma de 1780 lei cu titlu de diferență drepturi salariale pentru perioada 1 iulie 2008 - 20 februarie 2009, indexate și actualizate, să rectifice înscrierile din carnetul de muncă în sensul corectării salariului lunar real care l-a primit și să achite contribuțiile aferente acestui salariu.
Arată că prima instanță a ignorat afirmațiile ei conform cu care a primit un salariu net de 800 lei, afirmație necontrazisă de pârâtă; că în aceste condiții, salariul brut nu putea fi tot de 800 lei, iar înscrisurile din carnetul de muncă nu corespund realității.
Mai arată că instanța nu a fost interesată să clarifice care a fost temeiul de drept al salariului lunar, ei fiindu-i aplicabile dispozițiile OUG nr. 115/2008 sau HG nr. 1507/2007, ulterior fiind abrogată HG nr. 1051/2008; că raportat la aceste texte legale se putea observa că pârâta intimată îi datorează suma de 1780 lei având în vedere că la data de 1 iulie 2008, salariile minime brute în țară erau diferite de salariul pe care i l-a acordat pârâta.
Arată că salariul nu i-a fost stabilit corect, o diferență în plus a drepturilor salariale rezultând în ambele variante; că statele de plată le-a văzut pentru prima dată în instanță, nu sunt semnate de ea și nu sunt semnate nici de cealaltă angajată a pârâtei; că instanța trebuia să plece de la salariul net pe care l-a primit; că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 163 alin. 1 Codul Muncii, statele de plată nefiind semnate de ea; că pârâta nu a făcut dovada achitării contribuțiilor la sănătate, șomaj, pensie; că prima instanță nu a arătat motivele pentru care i-a înlăturat apărările, ceea ce echivalează cu o nejudecare a fondului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că retribuția acordată este în concordanță cu legislația; că din expertiza extrajudiciară rezultă corectitudinea calculării drepturilor salariale cuvenite reclamantei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect a procedat prima instanță la respingerea acțiunii reclamantei, apreciind că pârâta și-a îndeplinit obligațiile ce-i revenea și că salariul acordat este în concordanță cu prevederile legale în materie.
La data de 1 iulie 2008, prin actul adițional nr. 10/1 iulie 2008, reclamantei i-a fost stabilit un salariu lunar de 800 lei brut, act adițional semnat de reclamantă, pentru ca prin deciziile nr. 1/17.07.2008 salariul să fie majorat la 880 lei începând cu 1 iulie 2008, la 1080 lei începând cu 1 octombrie 2008 conform deciziei nr. 2/1.10.2008, la 1200 lei începând cu 1 ianuarie 2009 conform deciziei nr. 3/1 ianuarie 2009, decizii înregistrate la Inspectoratul Teritorial d e Muncă și operate în carnetul de muncă al reclamantei.
Prin acțiune, reclamanta susține că deși salariul a fost indexat, pârâta i-a achitat doar suma de 800 lei și că ar trebui să-i achite o diferență de 1780 lei, pentru ca apoi să-și modifice poziția și să susțină că cei 800 lei reprezintă suma netă lunară care i s-a achitat, situație în care brutul cuvenit a fost mai mare și se impune rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă în acest sens și obligarea pârâtei la plata contribuțiilor către bugetul de stat la acest nivel, prin motivele de recurs menținându-și susținerile privind obligarea pârâtei la plata diferenței de 1780 lei.
Reclamanta nu a prezentat nici un mod de calcul a sumei de 1780 lei pe care susține că pârâta ar trebui s-o mai achite și nici nu arată de unde provine această diferență. De asemenea, nu a făcut nici o dovadă a încasării lunare cu titlu de salariu net a sumei de 800 lei.
Cu înscrisurile depuse la dosar, pârâta a făcut dovada respectării dispozițiilor legale în ce privește salariul minim garantat, iar reclamanta nu a făcut dovada că i s-ar fi stabilit și achitat un alt salariu, situație în care în mod corect prima instanță a procedat la respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
În privința cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și va obliga reclamanta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1194 pronunțată la 14 iulie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Medical Individual.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 4 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex./5.02.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Mara Ana BibereaJudecători:Mara Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
