Pretentii civile. Speta. Decizia 2027/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2027
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1988 din data de 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, și, domiciliate în P,-,.38,.B,.23, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipisnd intimatele-reclamante, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen legal.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială din data de 16 iunie 2008, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată arată că v-a formula acțiune separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei brute de 2312 lei actualizată cu indicele de inflație reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia
sărbătorilor de Paște 2005-2006 și C 2005, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorul lorIvan, în prezent decedat, pe lângă salariul de bază, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începand cu anul 2003.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1988 din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților în calitate de moștenitori legali ai defunctului, prima de Paște 2005-2006 și 2005 în sumă brută de 2312 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținuit că potrivit actelor existente la dosar și certificatului de moștenitor nr.51/2007 autorul reclamanților - - decedat la 16.11.2006, a fost salariatul pârâtei până la data decesului, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru C 2005 și Paște 2005-2006.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
S-a mai reținut de instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă că autorul reclamanților - - decedat la 16.11.2006 a fost salariatul pârâtei până la data decesului, însă, în perioada 2005-2006 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților în calitate de moștenitori ai fostului salariat, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Totodată, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1988 din data de 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, și, domiciliate în P,-,.38,.B,.23, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.10.2008
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
