Pretentii civile. Speta. Decizia 2065/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2065
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1097 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, sat, nr. 333, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei-pârâte, avocat, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, - și au chemat în judecată pe pârâta SC. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale cuvenite și neacordate, pentru Paște 2005-2008 și C 2006-2007, actualizate în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în afara salariului de bază pentru munca prestată beneficiază și de toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.168 alin.1 din acest contract, salariații aveau dreptul, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, la câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, drepturi de care nu au beneficiat în perioada indicată.
În drept, au fost invocate disp.art.166 din Codul muncii, art.168 alin.1 din CCM pe anii 2005-2008.
La termenul de judecată din data de 17.02.2009, tribunalul a dispus disjungerea cererii formate de reclamantul -, față de împrejurarea că acesta nu are domiciliul în raza de competență teritorială a Tribunalului Dâmbovița, invocându-se excepția de necompetență teritorială de către instanță, din oficiu.
Prin sentința civila nr.408/17.02.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția de necompetență teritorială privind pe reclamantul - și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând că, potrivit disp.art.284 Codul muncii, competența teritorială în litigiile de muncă se determină avându-se în vedere domiciliul reclamanților, iar față de actele existente la dosarul cauzei, s-a constatat că reclamantul - are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Prahova, astfel încât, în baza art.158 Cod pr.civilă, s-a declinat competența în favoarea acestui tribunal.
După declinare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune susținând că dreptul la acțiune este prescris în raport de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni întrucât se invocă nerespectarea unei clauze a CCM.
Pe fond, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât primele solicitate au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1097 din 22 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare pentru perioada Paște 2005 și a respins acțiunea pentru perioada Paște 2005 ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prima de pe anii 2005-2007 și prima de Paște pe anii 2006-2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Totodată, a fost respins capătul de cerere privind plata primei de Paște pentru anul 2008, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin. 1 lit.e din Codul muncii, care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci ale art. 283 alin.1 lit. c, care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
În consecință, în raport de data înregistrării acțiunii la instanță, s-a concluzionat că termenul de prescripție de 3 ani este împlinit numai în ceea ce privește prima de Paște 2005, admițându-se excepția prescripției dreptului la acțiune privitor la această primă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul este salariatul pârâtei, iar potrivit disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
S-a mai reținut că în perioada 2005-2007, reclamantul nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, instanța, în baza contractelor colective sus-menționate și a disp.art.161 și urm. muncii, a admis în parte acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Capătul de cerere privind plata primei de Paște pe anul 2008 a fost respins ca neîntemeiat întrucât în cuprinsul pe anul 2008 se stipulează în mod expres că salariații nu mai beneficiază de aceste suplimentari salariale.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Se susține că instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Se mai susține că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă, în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Totodată, se arată că este eronată modalitatea de soluționare a cauzei prin simpla referire la drepturi salariale pe perioada 2005-2008, iar pentru anul 2008, recurenta nu datorează nicio sumă de bani, fiind modificat prin act adițional, statuându-se în mod clar că primele au fost incluse în salariile angajaților.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă sau ca neîntemeiată și în subsidiar, modificarea hotărârii în parte și acordarea sumelor comunicate de societate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Contrar susținerilor recurentei, prima instanță s-a pronunțat prin sentință cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare, pe care a admis-o numai cu privire la Prima de Paște pe anul 2005 solicitată de reclamant, soluție care este corectă.
Astfel, este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Așa fiind, având în vedere data înregistrării acțiunii la instanță, tribunalul a reținut în mod corect că apare ca fiind prescrisă numai cererea reclamantului de acordare a primei de Paște pe anul 2005, formulată peste termenul legal de prescripție, de trei ani.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea în parte, pentru primele de C pe anii 2005-2007 și de Paște pe anii 2006-2007.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției dispozițiile art. 168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, care fac în mod clar referire la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul mediu pe unitate, astfel încât hotărârea poate fi pusă în executare, cele două tipuri de salarii fiind, într-adevăr, diferite, așa cum susține și recurenta.
De asemenea, cu privire la prima de Paște pe anul 2008, cerută de intimatul-reclamant prin acțiune, această cerere a fost respinsă de prima instanță prin sentința pronunțată-și nu admisă, după cum se susține, practic, în recurs.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1097 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, sat, nr. 333, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex./ 02.12.2009
f- - Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
