Drepturi salariale (banesti). Decizia 2066/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2066
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtul Institutul Național al Magistraturii, cu sediul în B, sector 5, BD. - -, nr. 53 și reclamantul, cu sediul în B, Bd. -,. 39 D,. 14, jud. B, împotriva sentinței nr.555 pronunțată la data de 27 mai 2009 de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București secția a-VIII-a Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale sub nr- reclamantul, judecător la Judecătoria Buzău cu domiciliu în B str.-,.39 D,.14, județul Bac hemat în judecată pe pârâtul Institutul Național al Magistraturii pentru a fi obligat să-i plătească drepturi salariale constând în sumele de bani reținute din bursă în perioada 01.10.2005- 30.06.2007 cu titlul de impozit pe venit ( 16%) și de contribuție la asigurările pentru șomaj, actualizate cu rata inflației.
În subsidiar, în caz de respingere a cererii, reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să vireze la buget sumele reținute cu titlul de impozit.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în perioada 01.10.2005 - 15.07.2007 a urmat cursurile Institutului Național al Magistraturii, având calitatea de auditor de justiție și că în mod nejustificat pe toată această perioadă i s-a reținut din bursă impozitul pe venit și contribuția pentru șomaj pe care pârâtul nu le-a mai virat către Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care din interpretarea art.41 din Legea nr.571/2003 și art.17 alin.2 din Legea 303/2004 nu rezultă obligația virării la buget a acestor contribuții.
La dosar reclamantul a depus adeverința nr.4160/28.06.2007 prin care Institutul Național al Magistraturii atestă veniturile încasate în perioada 01.10.2005- 30.06.2007( fila 8).
Prin întâmpinarea depusă la dosar(filele 14-15) pârâtul Institutul Național al Magistraturii a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 10.2005-02.2006, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii susținând în esență că regimul juridic de drept salarial al indemnizației încasate de reclamant s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.17 alin.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor iar la buget s-au virat, potrivit acestui text de lege, numai obligațiile angajatorului și asiguraților la asigurările sociale de stat și contribuția la asigurările sociale de sănătate.
Prin sentința civilă nr.1868/05.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetentei materiale și în consecință și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
Cauza trimisă prin declinare de competență a fost înregistrată la Tribunalul Buzău la 21.04.2009 sub numărul de dosar -.
Pe baza probatoriilor cu înscrisurile administrate în cauză, după legala citare a părților, prin sentința civilă nr.555 din 27 mai 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului la acțiunea și admis în parte acțiunea, obligând pârâtul să vireze către buget sumele percepute cu titlul de impozit în perioada 01.10.2005- 30.06.2007.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 01.10.2005-15.07.2007 reclamantul a urmat cursurile Institutului Național al Magistraturii având, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.303/2004 calitatea de auditor de justiție.
Art.17 alin 1 din Legea nr.303/2004 prevede că auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar sau procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.
Natura și regimul juridic al bursei auditorilor de justiție precum și modalitatea de stabilire a acesteia sunt reglementate în art.17 alin2 din Legea nr.303/2004 care prevede că"bursa auditorilor de justiție prevăzută la alin.1 are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate. de justiție beneficiază de indemnizație și în perioada vacanțelor ".
Din interpretarea art.17 alin.2 din Legea nr.303/2004 instanța a constatat că: bursa are natura și regimul juridic al unui drept salarial supus reținerilor prevăzute de lege și este egală cu indemnizația brută prevăzută de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari.
Astfel în anexa la OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si alte categorii de personal din sistemul justiției, la litera A - coeficienții de multiplicare, pct.30 si 31 sunt prevăzuți aceiași coeficienți de multiplicare pentru judecător, procuror, auditor de justiție cu 1-2 ani vechime, respectiv 0-1 an vechime.
S-a mai reținut că pentru obținerea indemnizației nete care reprezintă suma de bani primită de un auditor de justiție se pornește de la indemnizația brută prevăzută de lege pentru judecători și procurori stagiari din care se vor scădea ( se vor calcula) reținerile prevăzute de lege în cazul drepturilor salariale respectiv obligațiile angajatorului și ale beneficiarului dreptului salarial privind impozitul pe venit, contribuția la asigurările sociale, contribuția la asigurările de sănătate.
Rezultă din cele de mai sus că pârâtul Institutul Național al Magistraturii a scăzut din indemnizația brută prevăzută de lege pentru auditorul de justiție impozitul pe venit în cotă de 16% numai pentru a putea stabili indemnizația netă însă potrivit art.17 alin.2 din Legea nr.303/2004 nu a virat acest impozit la buget întrucât acest text de lege nu prevede și această obligație.
Reținerea din bursa brută care reprezintă indemnizația brută a unui judecător sau procuror stagiar ( pct.30 si 31 din Anexa la OUG nr.27/2006 bursei nete/indemnizației nete) a impozitului pe venit de 16% prevăzut în art.43 alin.1 din Legea nr.571/2003, a CAS de 9,5% si a CASS de 6,5 % este oglindită în adeverința nr. 4160/28.06.2007 eliberată reclamantului.
În concluzie, tribunalul a stabilit că reclamantul a beneficiat de bursa netă calculată de Institutul Național al Magistraturii cu respectarea art.17 din Legea nr.303/2004 astfel că cererea acestuia de a i se plăti, pentru perioada 01.10.2005-30.06.2007, sumele de bani reprezentând impozitul pe venit de 16% prevăzute în bursa brută a fost respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea a fost respinsă și cererea reclamantului de a i se restitui contribuția pentru asigurări de șomaj cu motivarea că din adeverința nr.4160/25.06.2007 nu reiese că această contribuție a fost reținută din bursa netă.
În schimb prima instanță a admis cererea reclamantului și a obligat Institutul Național al Magistraturii să vireze către buget sumele percepute cu titlu de impozit pe venit de 16% pentru perioada 01.10.2005- 30.06.2007.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât în temeiul art.3 din Decretul nr.167/1957 care reglementează termenul de prescripție de 3 ani a fost respinsă pentru argumentul că potrivit art.131 alin.1 din OUG nr.92/2003 cod procedură fiscală " dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celei în care a luat naștere acest drept".
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri atât reclamantul cât și pârâtul (filele 4-5 și 7-9) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-reclamant a susținut că eronat tribunalul a considerat că nu i-ar fi fost reținută din bursa netă, contribuția pentru asigurări de șomaj, în condițiile în care prin adresa nr.460/2009 chiar pârâtul a recunoscut efectuarea acestei operațiuni.
O altă critică a recurentului-reclamant privește greșita interpretare și aplicare a art.17 alin.2 din Legea nr.303/2004, care nu prevăd reținerea impozitului pe venit și a contribuției la asigurările pentru șomaj, în cauză fiind aplicabile normele codului fiscal și Legii nr.76/2002 conform cărora, odată calculate, aceste rețineri trebuiau virate la bugetul statului.
În plus, recurentul-reclamant a mai arătat că sunt lipsite de fundament considerentele primei instanțe referitoare la necesitatea reținerii din indemnizația brută a impozitului pe venit și a contribuției la asigurările pentru șomaj fiindcă în caz contrar s-ar ajunge la situația inacceptabilă în care auditorii de justiție ar ajunge să primească o indemnizație netă mai mare decât a unui judecător sau procuror stagiar.
Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata sumelor percepute în perioada 01.10.2005- 30.06.2007 cu titlu de impozit pe venit și contribuție la asigurările pentru șomaj în principal, iar în subsidiar virarea către fondul asigurărilor sociale de șomaj sumelor reținute din bursa de auditor de justiție cu această destinație.
În recursul său, recurentul-pârât, invocând cazurile de recurs prev.de art.304, pct.8 și 9 cod pr.civ. a susținut că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile legale invocate în apărare prin întâmpinare potrivit cărora impozitul pe venit aplicat pe bursele auditorilor de justiție nu este reținut de angajator ci doar aplicat la indemnizația brută a unui judecător sau procuror stagiar, în scopul determinării cuantumului net al bursei.
În acest sens, recurentul-pârât a arătat că pentru bursele auditorilor de justiție, angajatorul primește de la bugetul de stat numai sumele calculate fără impozitul pe venit ce ar trebui virat apoi la bugetul de stat, impozitul legal fiind folosit ca o variabilă pentru determinarea calculului net al bursei cursanților, așa cum rezultă din art.17(2) din Legea nr.303/2004 ce reglementează modul de calcul al bursei și care au fost greșit aplicate de prima instanță.
Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantului.
Curtea, verificând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate de cei doi recurenți, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a probatoriilor administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată următoarele:
Este de netăgăduit că în perioada 1 octombrie 2005-15 iulie 2007 reclamantul a urmat cursurile Institutului Național al Magistraturii(denumit în continuare ) având potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.303/2004, calitatea de auditor de justiție, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În conformitate cu art.17 alin.1 din același act normativ, auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport de vechimea pe care o au ca auditori.
Dispoziția legală care, prin modul în care a fost interpretată și aplicată de tribunal, a generat disputa părților este art.17 alin.2 din lege potrivit căreia: ursa auditorilor de justiție prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate.
Un prim aspect al naturii juridice a bursei auditorilor de justiție este acela că aceasta este impozabilă, spre deosebire de bursele primite de persoanele
care urmează orice formă de școlarizare sau perfecționare în cadru instituționalizat, care sunt venituri neimpozabile, în conformitate cu art.42 lit.i din codul fiscal.
Drept urmare, în mod corect prima instanță a hotărât că cererea reclamantului de a i se plăti pe lângă bursa netă și sumele reprezentând impozitul pe venit de 16% prevăzute în bursa sa brută în perioada 1 octombrie 2005-30 iunie 2007, trebuie respinsă, în condițiile în care cota procentuală de 16% aplicată la indemnizația brută prevăzută de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea cuantumului indemnizației nete ursei auditorilor de justiție nu este o sumă primită efectiv de la bugetul de stat care trebuie apoi calculată, dedusă și virată aceluiași buget de stat, ci doar o componentă variabilă care se aplică la indemnizația prevăzută de art.17 alin.1 din lege cu scopul de a se determina cuantumul net al bursei auditorului de justiție.
Acesta este motivul pentru care art.17 alin.2 din Legea nr.303/2004 stabilește numai obligația de calculare a reținerilor iar nu de virare a acestora către bugetul de stat, cum în mod corect a susținut recurentul-pârât în recursul său.
În consecință, este greșită motivarea primei instanțe în sensul că impozitul lunar a fost inclus în bursa brută a reclamantului fără a fi restituit bugetului de stat, fiindcă în realitate, cota lunară de impozit de 16% a fost calculată doar ca reținere legală din venitul brut datorat cu titlu de bursă auditorului de justiție, fără ca bugetul de stat să fi fost efectiv diminuat cu suma totală cumulată ca impozit în perioada 01.10.2005- 30.06.2007 pe de o parte, iar pe de alta, ca această sumă să i se cuvină reclamantului, așa cum a solicitat prin capătul principal de cerere, corect respins de instanța fondului, cerere reiterată în recursul său care, pentru considerentele care preced, va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește contribuția pentru asigurările de șomaj, din adeverința nr.4160 din 28 iunie 2007 depusă la instanța de fond la filele 8-9 rezultă că toate obligațiile legale datorate cu titlu de contribuții lunare la: asigurările sociale de sănătate - în cotă procentuală de 6,5% și la asigurările sociale de 9,5% datorate de angajați, pe de o parte, dar și cele ale angajatorului, de: 19,5% CAS, 6% CASS, de 0,633 % și de 0,85% au fost calculate și virate, astfel că obligația stabilită în sarcina angajatului și a angajatorului prin art.17 alin.2 din Legea nr.303/2004 a fost respectată de pârâtul B, cum în mod legal și temeinic a reținut și instanța de fond, respingând cererea reclamantului formulată prin capătul principal de cerere de a i se restitui sumele percepute ca și contribuție la asigurările pentru șomaj în perioada 01.10.2005- 30.06.2007 actualizate la zi.
În recursul său, criticând această dezlegare, recurentul-reclamant a susținut că această contribuție pentru asigurări de șomaj i-a fost reținută din bursa netă, iar dovada o reprezintă adeverința nr.460/2009 depusă la fila 10 dosar recurs.
Critica recurentului-reclamant nu se justifică.
Din această ultimă adresă depusă în recurs și emisă de pârât rezultă că atât contribuția la fondul de șomaj cât și impozitul în procent de 16% nu au fost reținute și nici virate la fondul de șomaj și bugetul de stat.
Indemnizația brută pe baza căreia se calculează bursa auditorilor de justiție cuprinde toate reținerile legale ( impozit, contribuții la fondurile de șomaj, de asigurări sociale și de sănătate-în cotele procentuale prevăzute de actele normative) însă obligația angajatorului de vira la fondurile special constituite la nivel național revine numai pentru contribuțiile de asigurări sociale și asigurări sociale de sănătate, iar nu și pentru cea de șomaj, astfel cum în mod expres prevede art.17 alin.2 din Legea nr.303/2004.
În aceste împrejurări susținerea recurentului-reclamant că i-a fost reținută din bursa netă contribuția pentru asigurări de șomaj este contrazisă iar nu confirmată, de adresa nr.460/2009 a pe care a depus-o în recurs, dar și de adresa aceluiași institut nr.4160/2007 depusă la instanța fondului, așa cum a fost redată în cele ce preced.
Drept urmare, recurentul-reclamant nu este îndreptățit să solicite sumele pretins percepute în perioada 1 octombrie 2005-30 iunie 2007 cu titlu de contribuție la asigurările pentru șomaj, fiindcă acestea nu s-au reținut și virat din bursa sa netă, instanța de fond respingând în mod legal și temeinic această cerere.
Pentru argumentele de fapt și de drept expuse, Curtea constată că recursul exercitat de reclamant nu este întemeiat și de aceea îl va respinge ca atare, în temeiul art.312 cod pr.civ. iar recursul pârâtului, justificat de existența cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. va fi admis în sensul modificării în parte a sentinței civile nr.555 pronunțate la 27 mai 2009 Tribunalului Buzău și respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, menținând dispozițiile referitoare la soluționarea excepției dreptului material la acțiune care sunt legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii, cu sediul în B, sector 5, BD. - -, nr. 53, împotriva sentinței nr.555 pronunțată la data de 27 mai 2009 de Tribunalul Buzău, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu sediul în B, Bd. -,. 39 D,. 14, jud. B, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex./ 11 dec.2009
f--Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
