Pretentii civile. Speta. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 209
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gioacăș Jănică JUDECĂTOR 2: Romașcanu Sorina
- - - - JUDECĂTOR 3: Drăghin Camelia
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 1000 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup; lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit la plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar atât pe fond cât și pe excepție.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1000/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și obligată pârâta SC" "SA B să plătească fiecărui reclamant câte 10.500 lei reprezentând primele de Paști și de C aferente ultimilor 3 ani anteriori introducerii acțiunii, sume brute care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu opinia separată a unuia dintre asistenții judiciari, opinie exprimată în sensul respingerii, ca nefondată, a acțiunii.
Prima instanța a reținut,în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că litigiul vizează drepturi salariale, fiind astfel incidente prevederile art.283 lit.c,e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Cu privire la fondul litigiului, s-a reținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anului 2003, s-a cuvenit o plată către salariații SC" "SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, a unei suplimentări a drepturilor salariale, la nivelul unui salariu de bază mediu.
La art.168 al.2 s-a stabilit că pentru anul 2003 aceste prime să fie incluse în salariul fiecărui angajat, fiind primite în această modalitate de fiecare recurent.
În fața primei instanțe, pârâta a susținut că includerea primelor în salariu s-a realizat nu numai pentru anul 2003 ci și ulterior, aceasta fiind convenția și interpretarea dată art.168 de către părțile semnatare, conform Deciziei obligatorii a Comisiei Paritare a -, dată cu aplicarea art.9. Față de aceste susțineri ale pârâtei, reclamanții au contestat includerea primelor în salariu, invocând faptul că salariile au fost doar indexate de la un an la altul.
Prima instanță a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească, pentru fiecare an, atât indexarea salariilor, cât și distinct, includerea primelor în salarii, iar această probă a fost pusă în sarcina pârâtei, în condițiile art.287 Codul muncii. Pârâta a arătat, prin apărător, că nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare administrării probei cu expertiză.
Raportat la apărările formulate, reținând că pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor solicitate, prima instanță a procedat la admiterea acțiunii. Referitor la cuantumul primelor, s-a reținut că art.168 din Contractul colectiv de muncă s-a raportat la nivelul salariului de bază. Pârâta a susținut că salariul de bază reprezintă un salariu de bază mediu, conform adresei nr.2919/2007 prin care s-a comunicat în 2007 salariul de bază mediu, retroactiv pentru perioada 2003-2007, însă prima instanță nu a reținut aceste susțineri, motivat de diferențele existente față de nivelul salariului stabilit an de an, conform adreselor nr.313/2005; 713/2006 și 1666/2003.
În motivarea opiniei separate, s-a reținut că acțiunea trebuia respinsă ca nefondată, întrucât față de dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă, astfel cum acestea au suferit modificări începând cu anul 2005, suplimentările salariale menționate de art.168 al.1 au fost incluse în salariul lunar de bază și s-au acordat sub această formă.
Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta SC" " SA a declarat recurs, invocând nelegalitatea sub aspectul atât al soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune, cât și în ce privește fondul litigiului, susținând că au fost achitate toate drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, recurenta a susținut că, având în vedere obiectul litigiului dedus judecății, termenul de prescripție este cel stabilit de art.283 al.1 lit.e Codul muncii, respectiv termenul de 6 luni, care era îndeplinit la data formulării acțiunii de către reclamanți.
Referitor la fondul litigiului, recurenta a susținut că începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază, această situație fiind prevăzută prin modificarea din 2005 dispozițiilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă. S-a susținut astfel că prima instanță nu a avut în vedere voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă, iar Comisia paritară întrunită în temeiul art.9 și 10 din Contractul colectiv de muncă a stabilit că începând cu anul 2003 primele de C și de Paști au fost incluse în salariul lunar de bază al salariaților. Astfel, s-a susținut că voința părților, consemnată în adresele Comisiei paritare 5140/ 31.08.2007 și 3793/18.06.2007 a constituit obiectul actului adițional la Contractul colectiv de muncă 1090/22.02.2008, conform căruia începând cu anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază lunar al angajaților, devenind parte a salariului, ca întreg, fără a mai fi necesară individualizarea separată, salariații beneficiind astfel de o creștere salarială, iar ulterior anului 2003, negocierile anuale colective au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum a rezultat acesta după data includerii primelor în salariu.
Totodată, recurenta a invocat și faptul că, în mod greșit, la calcularea drepturilor solicitate de reclamanți, prima instanță a avut în vedere salariul de bază brut și nu nivelul salariului de bază mediu, conform dispozițiilor art.168. din Contractul colectiv de muncă.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă, conform cărora salariaților li s- acordat o suplimentare a drepturilor salariale, se reține faptul că natura dreptului pretind se către recurenții-reclamanți este salarială, astfel încât dreptul la acțiune este supus termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 al.1 Codul muncii și nu cel de 6 luni, prevăzut de art.283 al.1 lit.e Codul muncii, astfel cum a susținut recurenta.
Referitor la criticile formulate de recurentă, vizând fondul litigiului, se reține că dispozițiile art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă au avut aceeași formulare în contractele încheiate pentru perioada 2004-2007. Conform acestor dispoziții, reclamanții beneficiau, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul unui salariu mediu acordat de SNP SA.
Art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2004 prevăzut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Ulterior, pentru perioada 2005-2007, în contractele colective de muncă s-a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările salariale cuprinse la aliniatul1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază pentru fiecare salariat.
Având în vedere maniera de redactare a aliniatului 2 al art.168, se reține că drepturile salariale cuprinse în aliniatul 1 din art.168 au fost incluse în salariile intimaților-reclamanți doar pentru anul 2003, nu și pentru perioada 2004-2007, pentru care dreptul salarial suplimentar apare prevăzut în continuare, în contractul colectiv de muncă, în mod expres, explicit și separat de salariul de bază.
De asemenea, se reține că salariul mediu de bază prevăzut de art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă este diferit de la un an la altul, iar prima instanță a avut în mod corect în vedere nivelul acestui salariu de bază mediu, conform adreselor emise pentru fiecare an în discuție.
Adresele invocate de recurentă, respectiv 5140/31.08.2007; 3793/18.06.2007 ale Comisiei paritare și actul adițional 1090/22.02.2008 nu reprezintă relevanță în ce privește interpretarea dispozițiilor art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă, deoarece ulterior acestora, recurenta nu procedat la emiterea unei decizii prin care să fie stipulat în mod expres includerea în salariul de bază a dreptului salarial solicitat de către intimații-reclamanți. De asemenea, actul adițional din februarie 2008 este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pentru perioada 2004-2007 pentru care a avut pretinse drepturile salariale solicitate de către intimații-reclamanți.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 1000 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. - /
red.dec.recurs -
tehnored.BC/ 2 ex/ 17.03.2009
Președinte:Gioacăș JănicăJudecători:Gioacăș Jănică, Romașcanu Sorina, Drăghin Camelia
