Pretentii civile. Speta. Decizia 2102/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2102
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1098 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales la Societatea Civilă de avocați și, cu sediul în P,-, -.3, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, substituind pe avocat din cadrul aceluiași barou, lipsă fiind intimații-reclamanți,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, în principal modificarea sentinței, respingerea acțiunii ca prescrisă, in subsidiar respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC. SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata valorii actualizate a drepturilor salariale suplimentare reprezentate de primele de Paște și de C datorate reclamanților în perioada 2006-2007 și constituite în fiecare an la nivelul a câte un salariu mediu pe SC, conf.prev.art.168 din CCM 2006 și 2007, în cuantumul total menționat în Anexa 1 la prezenta cerere, pentru fiecare reclamant, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca sunt salariații pârâtei și au fost prejudiciați în sensul că nu le-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art.168 din cu caracter obligatoriu, precum și de art.243 al.1 si 236 al.4 din Codul muncii, care statuează dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1098 din data de 22 mai 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada efectiv lucrată, drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prima de C și Paște pe anii 2006, 2007, conform adresei 830/05.02.2008, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume până la data plații efective.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedit.
Examinând actele si lucrările dosarului, prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune invocată, conform prevederilor art. 137 od procedură civilă.
Astfel, s-a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin.1 lit. Codul muncii care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit. c Codul muncii care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
In consecință, prima instanță a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii, respectiv 18.03.2009, termenul de prescripție de 3 ani nu este împlinit, astfel încât a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, potrivit actelor existente la dosar, s-a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, calitate în care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și C pentru anii 2006, 2007.
S-a mai reținut de instanța de fond că, disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamanții sunt salariații pârâtei însă, în perioada 2006-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta a fost obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, prima instanță, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Totodată, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru perioada Paște 2005, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii în baza cărora acțiunea este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv noiembrie 2005, cu atât mai mult cu cât acțiunea privește un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit.c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă
în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect, instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește întinderea drepturilor salariale, Curtea constată că prima instanță a luat în considerare dispozițiile art.168 CCM privind cuantumul primelor la nivelul unui salariu de bază mediu pe SC SA.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1098 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales la Societatea Civilă de avocați și, cu sediul în P,-, -.3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./17.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-; -
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
