Pretentii civile. Speta. Decizia 2109/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2109
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1148 din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție, B,-, sector 2 și pârâta Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 29 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, amânat pronunțarea la data de 5 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești solicitând obligarea la plata actualizată până la data efectuării plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada septembrie 2004 - 1 octombrie 2005 și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că potrivit art.47 din Legea nr. 56/1996 magistrații beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru uz și suprasolicitare neuropsihică, text de lege abrogat ulterior prin art.50 din OUG nr. 177/2002, abrogare ce fost înlăturată prin art.41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, prin faptul că acest ultim act normativ abrogat in totalitate OUG nr. 177/2002.
S- mai arătat că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr. 50/1996 legiuitorul avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat ci, dimpotrivă s-au acutizat întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeana au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficientă sporite, care în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și unor condiții de muncă neadecvate duc la creșterea celor doi factori de risc.
A precizat reclamanta că a solicitat drepturile salariale numai pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea la Curtea de Apel Ploiești, în calitate de președinte de secție comercială contencios administrativ și fiscal, având în vedere că a formulat acțiunea inițială la data de 25 septembrie 2007, data introducerii acțiunii, în contradictoriu cu ICCJ, unde activează din 1 octombrie 2005.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, arătând că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, nu face obiectul prevederilor Protocolului 12 la Convenție și nu face obiectul dispozițiilor art.41 din Constituție, pretențiile reclamanților fiind vădit neîntemeiate.
După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1148 din data de 8 aprilie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea De Apel Ploiești și Ministerul Justiției, și în consecință a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada septembrie 2004 - 1 octombrie 2005, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni in carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, reclamanta solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihica în procent de 50 % prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea la Curtea de Apel Ploiești, în calitate de președinte de secție comercială contencios administrativ și fiscal.
Prima instanță constatat că legea incidentă în cauză are caracterul de lege organică potrivit art.73 pct.1 lit. din Constituție, iar art.47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin art.42 din OG nr. 83/2000, dar abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției ce consacră principiul supremației legii și principiul ierarhiei actelor juridice și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative(art.56 alin2).
In consecință, Tribunalul Prahovaa constatat că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare, de la data apariției actului normativ care îl reglementează și trebuie acordat în continuare.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, acestea fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat în ultimii ani.
Dacă aceste drepturi erau recunoscute la nivelul anului 1996, cu atât mai mult în prezent trebuie recompensată munca magistraților în concordanță cu cerințele înfăptuirii actului de justiție care au crescut odată cu intrarea României în Uniunea Europeană și cu condițiile de muncă neadecvate etapei actuale, creșterea celor doi factori de risc fiind amplificată și de sistemul legislativ în permanentă schimbare, destul de stufos și uneori contradictoriu.
In acest sens a fost pronunțată Decizia nr.21/10 martie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea art.47 din Legea nr.50/1996, constatându-se că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de cele arătate, prima instanță a admis acțiunea așa cum a fost formulată, în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada septembrie 2004 - 1 octombrie 2005, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Totodată, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat disp. art.304 pct.9 pr.civilă.
În susținerea recursului, pârâtul a arătat că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse este prescris în parte, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.167/1958. Astfel, dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară lunii februarie 2005. Faptul că reclamanta din prezenta cauză a formulat o altă acțiune în luna septembrie împotriva Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect obligarea la plata sporului pentru perioada cât și-a desfășurat activitatea în cadrul acestei instituții, perioadă ulterioară celei în care a activat în cadrul Curții de Apel Ploiești, nu este de natură să întrerupă cursul prescripției.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, întrucât sentința Tribunalului Prahova este nelegală, pretențiile reclamantei fiind prescrise în parte.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp. art.3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat, prin cererea introductivă, în contradictoriu cu Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților, acordarea sporului de 50%, pentru perioada septembrie 2004- 01.10.2005.
A precizat reclamanta că, începând cu data de 01.10.2005 își desfășoară activitatea la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în contradictoriu cu această pârâtă a formulat acțiune cu același obiect la data de 25.09.2007.
Curtea constată că prezenta acțiune a fost introdusă la Tribunalul Prahova, la data de 27.02.2008. Astfel, în raport de dispozițiile Decretului nr.167/1958, art.1 și 3, conform cărora dreptul la acțiune având ca obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de trei ani, coroborat cu data introducerii acțiunii, 27.02.2008, Curtea constată că pentru perioada septembrie 2004 - 27.02.2005, dreptul material la acțiune este prescris. Faptul că, la data de 25.09.2007, reclamanta a formulat o nouă acțiune, dar în contradictoriu cu un alt angajator, nu este de natură a întrerupe cursul prescripției, nefiind îndeplinite cerințele legale (art.16 din decretul nr.167/1958), pentru a opera întreruperea cursului prescripției.
Pentru aceste considerente, Curtea consideră recursul ca fiind fondat, urmând ca, în conformitate cu disp. art.312 pr.civilă, să îl admită, să modifice în parte sentința, să admită excepția prescripției extinctive pentru perioada septembrie 2004- 27.02.2005 și să respingă acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă, menținând în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1148 din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție, B,-, sector 2 și pârâta Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul
Modifică în parte sentința.
Admite excepția prescripției extinctive pentru perioada septembrie 2004 -27.02.2005 și respinge ca prescrisă extinctiv acțiunea formulată pentru această perioadă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - - -
Grefier,
red.
tehnored.IM
3 ex./25.11.2009
f- Tribunalul Prahova
R;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
