Pretentii civile. Speta. Decizia 2294/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1630/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2294/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele-, șiîmpotriva sentinței civile nr.303 din data de 17.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (4727/2008), în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, -, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentele-,și intimațiiMinisterul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, -, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 31.03.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, având în vedere împrejurarea că intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea formulată a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.303 din data de 17.11.2008, pronunțată în dosarul nr- (4727/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul De pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și chematul în garanție Ministerul Economiei Și Finanțelor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat ca pârâtul să le calculeze indemnizația de bază prin includerea în cuantumul acesteia a procentului aferent sporului de vechime în magistratură începând cu luna februarie până în prezent și viitor.
Reclamanții beneficiază de sporul de stabilitate, iar sporul de vechime în magistratură nu este reglementat, asigurat prin dispozițiile legale privind salarizarea personalului din justiție.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1, indemnizația de încadrare brută lunară este stabilită în raport de nivelul instanței și parchetului, funcția deținută și vechimea prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, precum și pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicarea.
folosită de legiuitor pentru salarizarea judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal, este indemnizația brută lunară.
Din analiza textului art. 3 alin. 1, reiese cu certitudine că indemnizația de încadrare brută lunară are două elemente componente:
- valoarea de referință sectorială în cuantum determinat de 257 RON;
- coeficientul de multiplicare variabil în raport de nivelul instanței și al parchetului, funcția deținută și vechimea prevăzută de art6. 86 din Legea nr. 303/2004.
Problema invocată de reclamanți este această valabilitate a vechimii prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, care, în opinia acestora trebuia adăugată la indemnizația de încadrare brută lunară.
Atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut un anumit procent pentru vechimea în magistratură, nu a cuantificat sub forma unui spor această vechime, organul de aplicare a normei nu poate să o facă de la sine putere.
A mai arătat prima instanță că nici textul art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată și modificată și nici mențiunea din art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 nu acordă un spor cuantificat, un beneficiu, ci ambele texte recunosc generic vechimea în magistratură.
Singura materializare pe care legiuitorul o dă cu privire la modalitatea de calculare a vechimii în magistratură se găsește în "nota" din subsolul A și din nr.OUG 27/2006.
Astfel, în interpretarea textului art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 este obligatoriu să se constate sensul normei de drept, să se verifice cu ce înțeles utilizează legiuitorul cuvintele, dacă acesta a gândit ori s-a exprimat corect sau abstract.
Or expresia "vechimea în magistratură", folosită de legiuitor în cuprinsul art. 3 alin. 1, are un sens abstract și nu concret, și este inclusă în determinarea cuantumului indemnizației de încadrare brută lunară.
În concluzie, a stabilit instanța de fond, solicitarea reclamanților privind adăugarea vechimii în magistratură la indemnizația de încadrare brută lunară nu își găsește suportul material, expresia matematică de aplicare, în textul actului normativ care stabilește salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și personalului asimilat.
În susținerea acestor argumente prima instanță a invocat și modificarea legii de salarizare intervenită prin aprobarea Legii nr. 45/2007, în care legiuitorul, potrivit art. 4 alin. 1, introdus sporul de vechime în muncă cuantificată prin expresii procentuale în funcție de anii efectiv lucrați.
Mai mult, au fost stabilite condițiile de aplicare a acestui drept.
Așadar, în speță, pentru perioada supusă controlului judecătoresc, cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în raport de nivelul parchetului, de funcția deținută și vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa actului normativ.
La această indemnizație s-a adăugat majorarea care a fost calculată, după caz, în procentele prevăzute de art. 4 alin. 1 din aceeași ordonanță, "în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor".
Cuvântul "numai" obligă luarea în considerare doar a vechimii în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal asimilat judecătorilor și procurorilor.
În acest sens, s-a arătat că sunt și dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor, potrivit cărora constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. 1 sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut de art. 87 alin. 1, precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, administrației Prezidențiale, Guvernul, Curții Constituțional, Avocatul Poporului, Curții de Conturi sau a Consiliului Legislativ.
Totodată, s-a reținut că art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 29/2006, statuează că judecătorii, procurorii, precum și judecătorii financiari și procurorii financiari care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi a României sunt pensionați, la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzută de lege și beneficiază de pensia prevăzută la art. 1, dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții.
La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta să poată fi mai mare de 10 ani.
Deoarece legiuitorul a exclus în mod expres, prin sintagma "numai", alte funcții decât cele de judecător, procuror, personal asimilat acestora și magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, reiese în mod indubitabil că persoanele care au îndeplinit alte funcții decât cele menționate în cuprinsul textului de lege amintite, nu pot beneficia de acest spor de stabilitate aplicat indemnizației de încadrare brută lunară.
Astfel, prin art. 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, a fost reglementat beneficiul unei majorări a indemnizației pentru vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Legiuitorul a acordat în acest mod beneficiul menționat numai acestor persoane care au vechimea efectivă în magistratură în sensul enunțat, ca o recompensă pentru efortul specific, nu și persoanelor carte având funcții diverse au vechime în magistratură potrivit art. 75 din Legea nr. 303/2004.
Prin urmare, majorarea indemnizație prevăzută de art. 4 alin. 1 apare ca un premiu, o recompensă pentru activitatea depusă în exercitarea acestor funcții, iar pe de altă parte, pentru stabilitatea în cadrul acestui sistem.
Pe de altă parte, în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii, care sunt definitive și general obligatorii, asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitoare la unele dispoziții din OG nr. 137/2000, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din aceste se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative.
Astfel, prin decizia nr. 821/03.07.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 537/16.07.2008 s-a statuat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestor alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separaților puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În acest sens Curtea a statuat că în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegarea legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantele -, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentele au arătat, în esență, următoarele:
Printr-o interpretare greșită și cu încălcarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, ale Legii nr. 45/2007 de aprobare a Ordonanței și a art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, acțiunea formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În plus, au susținut recurentele, în acțiunea formulată, nu a fost invocată discriminarea, motiv pentru care această parte din considerentele sentinței recurate apare ca fiind greșită și lipsită de argumentare juridică, motiv pentru care au solicitat a fi înlăturată de instanța de recurs.
În esență, raționamentul juridic expus în cererea de chemare în judecată a fost construit pornind de la interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și a prevederilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, texte legale din care se desprinde în mod neechivoc concluzia că intenția legiuitorului a fost în sensul de a se acorda adaosul vechimii în magistratură, inclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
Din modul de reglementare a salarizării magistraților, vechimea în magistratură, astfel cum este definită de art. 3 din nr.OUG 27/2006, nu se confundă cu vechimea efectivă ori sporul de stabilitate/fidelitate sau cu vechimea în muncă, deoarece un spor distinct de cele două și numai acesta intră în calculul indemnizației de bază brute.
Acest raționament, au mai susținut recurentele, este în deplin acord cu dispozițiile Hotărârii nr. 122/30 martie 2005, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost lămurită sintagma "vechime continuă în magistratură", prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ca fiind "perioada în care magistratul sau persoana asimilată acestuia a îndeplinit funcțiile sus-menționate, în mod neîntrerupt, în ultimii 20 de ani înainte de data pensionării sau eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile".
S-a mai arătat că, prin copiile cărților de muncă, recurentele au făcut dovada îndeplinirii condițiilor de recunoaștere și aplicare a sporului de vechime în magistratură, prevăzut de art. 3 și art. 4 din nr.OUG 27/2006.
În susținerea argumentelor dezvoltate în cele ce preced, au fost invocate soluții pronunțate de instanțe în cauze similare.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită susținerea recurentelor în sensul că referirile instanței de fond la decizia Curții Constituționale nr. 821/2008 sunt străine de natura pricinii, întrucât, în cererea de chemare în judecată, nu a fost invocată discriminarea.
primei instanțe la menționata decizie s-au constituit într-un argument în plus în demonstrația privind netemeinicia cererii, prin care se tinde la extinderea aplicării dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 27/2006 și altor categorii de persoane decât cele prevăzute limitativ în textul legal evocat.
În mod just instanța de fond a ajuns la concluzia că prin art. 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, a fost reglementat beneficiul unei majorări a indemnizației pentru vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, intenția legiuitorului fiind în sensul de a acorda, prin art. 4 din nr.OUG 27/2006, un beneficiu numai acestor persoane care au vechimea efectivă în magistratură în sensul enunțat, ca o recompensă pentru efortul specific, iar nu și persoanelor care având funcții diverse, au vechime în magistratură potrivit art. 75 din Legea nr. 303/2004.
Referitor la cea de a doua critică, se reține că este de necontestat faptul că perioadele în care, anterior dobândirii calității de judecător sau procuror, persoana a îndeplinit funcția de jurisconsult, consilier juridic, notar sau avocat, reprezintă vechime în magistratură, potrivit art. 86 din Legea nr.303/2004.
Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul, conform art.3 din nr.OUG27/2006, la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Solicitarea recurentelor reclamante de calculare a indemnizației de încadrare brută lunară, în raport de vechimea în magistratură, este lipsită de temei legal, întrucât vechimea în magistratură la care face referire art. 3 din nr.OUG 27/2006, cu raportare la art. 86 din Legea nr.303/2004 nu reprezintă un element al indemnizației individuale a fiecărui magistrat, cuantificat ca atare, ci numai criteriu enunțat ca fiind avut în vedere de legiuitor la stabilirea valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare ce stau la baza calculului indemnizației.
Curtea reține că vechimea în magistratură constituie o condiție pentru ca judecătorul sau procurorul, după caz, să dobândească vocația de a accede la anumite funcții în cadrul instanțelor și parchetelor de diferite niveluri, iar toate aceste elemente - funcția deținută, nivelul instanței sau al parchetului și vechimea în magistratură - constituie repere în baza cărora legiuitorul a stabilit coeficientul de multiplicare. Or, indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește tocmai pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.OUG 27/2006 și determinați cu luarea în considerare a elementelor mai sus menționate.
Indemnizația astfel stabilită se majorează în procentele prevăzute, de asemenea, de legiuitor, în raport de vechimea numai în funcțiile de judecător sau, după caz, procuror.
Or, legiuitorul nu a prevăzut un anume procent și pentru vechimea în magistratură, respectiv nu a cuantificat sub forma unui spor această vechime, așa încât nu se poate reține că, prin dispozițiile legale invocate ca temei de drept al acțiunii reclamanților, respectiv prin art. 86 din Legea nr. 303/2004, art. 2 alin. 1-3 din nr.OUG 177/2002 ori art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, se instituie un spor cuantificat corespunzător vechimii în magistratură, astfel cum se susține în cererea de chemare în judecată.
În plus, Curtea reține că, pentru anii efectiv lucrați, s-a introdus sporul de vechime în muncă, prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, act normativ care, la art. 41, dispune după cum urmează: "pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel: - de la 3 la 5 ani - 5%; - de la 5 la 10 ani - 10%; - de la 10 la 15 ani - 15%; - de la 15 la 20 ani - 20%; - peste 20 ani - 25%".
În raport de vechimea efectivă numai în funcții de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal asimilat judecătorilor și procurorilor, așa cum s-a arătat, se adaugă la această indemnizație de încadrare brută lunară sporul de stabilitate, în procentele prevăzute de art. 4 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 (" judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: - de la 3 la 5 ani - 10%; - de la 5 la 10 ani - 15%; - de la 10 la 15 ani - 20%; - de la 15 la 20 de ani - 25%; - peste 20 de ani - 30%"), ca o recompensă pentru efortul specific depus în exercitarea acestor funcții, fiind astfel evident că persoanele care au exercitat alte funcții decât cele amintite nu pot beneficia de menționatul spor.
Cum din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că s-au comis erori la stabilirea cuantumului indemnizației de încadrare brute lunare cuvenite reclamanților, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, elemente apreciate în raport de nivelul parchetului, de funcția deținută și vechimea în magistratură, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-, șiîmpotriva sentinței civile nr.303 din data de 17.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (4727/2008), în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.
2 ex./7.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
