Pretentii civile. Speta. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 237/
Ședința publică din 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele, și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP B și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.843/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2008, când părțile au lipsit, iar încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 843/2007 a Tribunalului Brașov, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Brașov.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov pentru soluționarea cauzei.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții:
1) MINISTERUL JUSTIȚIEI;
2) CURTEA DE APEL BRAȘOV;
3) MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, în consecință:
A obligat pârâții: 1) MINISTERUL JUSTIȚIEI; 2) CURTEA DE APEL BRAȘOV să plătească reclamantei suma de 13.652 lei și suma de 26.730 lei, net cu titlu de spor de vechime în muncă începând cu luna 1.03.2004 și până la data de 11.03.2007, ce reprezintă sume care au fost actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală conform raportului de expertiză nr. -/2007 și suplimentelor la acesta ce face parte integrantă din prezenta sentință, sume ce vor fi actualizate în continuare în funcție de indicele de inflație și dobânda legală până la data efectuării plății.
A obligat pârâții 1-2 să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă referitoare la sporul de vechime în muncă,precum și la sumele plătite reclamantului cu titlu de spor de 30%, respectiv de 40% în perioada noiembrie-decembrie 2006.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantelor.
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Brașov ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
A obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce pârâților 1-2 sumele necesare plății sumei de mai sus.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției de necompetență materială invocate de pârâtul Tribunalul Brașov, excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov și excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin întâmpinare.
Referitor la excepția de necompetență materială, instanța a reținut că prezentul litigiu s-a născut din neplata unor drepturi salariale, astfel că potrivit prevederilor art.284 din Codul muncii raportat la art.2 pct.1 lit. Cod procedură civilă. Instanța competentă este Tribunalul Brașov. Pentru aceste considerente instanța a respins excepția necompetenței materiale.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașova fost apreciată de instanță ca fiind întemeiată întrucât, reclamanta, conform înscrierilor din carnetul de muncă, a fost transferată la Curtea de Apel Brașov începând cu data de 11.01.2003, iar reclamanta de asemenea.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele sunt judecători la Curtea de Apel Brașov.
Potrivit art. 33 din Legea 50/1996 republicată, "pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime în muncă.
Acest text legal s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor până la intrarea în vigoare a OG 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art.1 pct.32 din OG 83/2000, la art.33 din Legea 50/1996 a fost introdus aliniatul 3, cu următorul conținut, prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG 177/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională. În prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților este OUG 27/2006.
Trebuie precizat faptul că în analizarea tratamentului diferențiat cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraților, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat prin Hotărârea 170/2006.
Ulterior această hotărâre a fost anulată, tribunalul a analizat dacă, în speță, prin neacordarea sporului de vechime există un tratament discriminator pentru categoria profesională a magistraților.
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
În aceste condiții, situația categoriei profesionale a magistraților, cu privire la neacordarea sporului de vechime, poate fi analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Având în vedere că în prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, categoriile profesionale aflate într-o situație comparabilă cu cea a magistraților sunt cele prevăzute de art.1 alin 1 din OUG 27/2006. S-a reținut că prin modificarea sistemului de salarizare al magistraților, sistem ce nu mai este compatibil cu acela al demnitarilor publici aleși sau numiți, neacordarea sporului de vechime magistraților constituie un tratament diferențiat, tratament instituit prin 0G 83/2000, ținând cont de faptul că există o diferențiere clară între sporul de vechime în muncă (acordat tuturor angajaților) și sporul de stabilitate în magistratură iar tratamentul diferențiat se reflectă în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură, potrivit OUG 27/2006.
De asemenea, apărările pârâtului Ministerul Justiției nu pot fi luate în considerare, din moment ce, între timp, a fost emisă Legea 45/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 169/09.03.2007, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, care pune capăt discriminării prin acordarea sporului de vechime, astfel că pârâtul Ministerul Justiției recunoaște implicit că anterior apariției acestui act normativ a existat o discriminare în salarizarea judecătorilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și justiție și Casație s-a pronunțat prin decizia XXXVI, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul recunoașterii drepturilor solicitate de reclamantă.
În consecință, reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 13.652 lei și reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 26.730 lei net cu titlu de spor de vechime în muncă începând cu luna februarie 2004 și până în data de 11.03.2007 (data intrării în vigoare a Legii 45/2007), conform raportului de expertiză nr.-/2007 și suplimentelor la aceasta.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data efectuării plății.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâții să plătească reclamantelor despăgubiri egale cu sumele li se cuveneau cu titlu de spor de vechime în muncă pentru perioada 01.03.2004 - 11.03.2007 actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data acordării și până la data executării efective a prezentei sentințe.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor atât în privința sporului de vechime și în privința sporului de 30%-40% de care a beneficiat reclamanta conform deciziilor civile nr.375/M/2006 și 382/M/2006 a Curții de Apel Brașov.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate mai sus, către
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților să le recunoască perioadele când au îndeplinit funcția de jurisconsult, ca vechime în magistratură, instanța a reținut că această perioadă nu poate fi luată în calcul ca vechime în magistratură în lipsa unui act normativ care să prevadă acest lucru. Această vechime în muncă juridică este avută în vedere la stabilirea coeficientului de multiplicare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de Apel Brașov, Direcția Generală a Finanțelor Publice ca reprezentantă a Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și reclamantele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a procedat la aplicarea greșită a legii.
Conform dispozițiilor Legii 50/1996, salariile de bază ale magistraților se stabilesc pe funcții, grade profesionale și gradații, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură. Ulterior prin OG83/2000 s-a stabilit că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc, pe baza valorii de referință sectoriale, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese. Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătore grilelor prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție. În continuarea aceluiași act normativ se mai prevede faptul că unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat este indemnizația și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor ce se determină în raport cu venitul salarial.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că magistrații nu au calitatea de angajați în sensul prevederilor Legii 53/2003 și în consecință sunt inaplicabile dispozițiile codului muncii.
Numai legiuitorul poate stabili, dacă și ce sporuri se adaugă anumitor categorii de salariați, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime pentru această categorie, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă.
Un alt motiv de recurs se referă la cuantumul despăgubirilor. Astfel, în mod greșit s-a acordat reclamantei suma de 13.652 lei despăgubire, valoarea reală fiind 9.545 lei, iar reclamantei suma de 26.730 lei, valoarea reală fiind 26.335 lei.
O altă critică din recursul declarat de Curtea de Apel Brașov, vizează faptul că la sumele de bani solicitate au fost acordate în mod greșit și dobânzi legale. În cauză sunt incidente disp. art. 1088 cod civil, conform cu care reclamanții creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată cu începere din ziua cererii de chemare în judecată. De asemenea, s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale a Curții de Apel pentru perioada 1.03.2004-1.07.2005 când nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți. Trebuia observat faptul că Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite, care de altfel are și atribuții de angajare și salarizare a personalului.
Prin motivele de recurs formulate de ministerul Justiției se arată că sumele nete stabilite cu titlu de spor de vechime au fost actualizate atât cu indicele de inflație cât și cu dobânda legală comunicată de BNR realizându-se o dublă executare a câștigului nerealizat, încălcându-se dispozițiile art.1088 Cod civil.
Reclamantele și critică hotărârea recurată cu privire la cuantumul despăgubirilor, solicitându-se suma de 13.903 lei net pentru reclamanta și suma de 32.570 lei net pentru.
Este criticată și soluția de neacordare a cheltuielilor de judecată, precum și cea referitoare la petitul privind recunoașterea perioadei lucrate în funcția de jurisconsult ca vechime în magistratură.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile pârâtelor nu sunt fondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B instanța de fond a reținut în mod corect faptul că această parte are în atribuții pregătirea proiectelor de buget anuale, precum și legile de rectificare bugetară în baza disp. Legii 500/2002, astfel că în speța de față îi revine obligația de a pune la dispoziție celorlalte pârâte, fondurile necesare asigurării plăților solicitate de reclamantă. Prin urmare recurentul are calitate procesuală pasive iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Față de această situație, instanța apreciază că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiat, și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește criticile din celelalte recursuri, critici care vizează fondul cauzei, și temeinicia pretențiilor reclamantelor, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, și în consecință vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că disp. art. 33 din legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct 32 din OG 83/2000, și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că disp. art. 329 alin. 3 teza finală, din Cod procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție, și să aprecieze că pretențiile reclamantelor sunt întemeiate, fiind în mod corect admise.
În ceea ce privește critica formulată în recursul Curții de Apel, cu privire la cuantumul sumei în discuție, trebuie precizat că prima instanță a utilizat calculul contabil efectuat de expertul contabil desemnat în cauză, sumă față de care nu a avut nici un fel de obiecțiune la fond și pe care însă a diminuat-o în recurs, în mod cu totul nejustificat invocând pe această cale propria culpă.
Instanța de recurs nu poate avea în vedere aceste sume, așa cum sunt ele diminuate pentru că reclamantele au administrat proba cu expertiză, probă la care recurenta nu a făcut nici un fel de obiecțiune la calculele rezultate. A admite în recurs modificarea cuantumului pretențiilor rezultate din raportul de expertiză înseamnă de fapt, încălcarea principiului egalității părților în procesul civil și înlăturarea nejustificată a unei probe științifice, la care au achiesat toate părțile.
În ceea ce privește data de la care curge plata dobânzii legale, trebuie menționat că acest aspect putea fi invocat în fața instanței de fond și nu în cadrul recursului, dat fiind faptul că în cauză s-a administrat o probă științifică, probă ale cărei obiective urmărite de expert au fost discutate în contradictoriu și încuviințate de instanță. De altfel și obiecțiunile la raportul de expertiză au fost discutate iar la acel moment recurenta nu și-a exprimat poziția procesuală, în sensul că dobânda legală trebuie calculată și acordată de la data cererii de chemare în judecată, astfel că în cadrul prezentului recurs, nu mai este posibilă cenzurarea raportului de expertiză, la care părțile au achiesat prin lipsa formulării obiecțiunilor.
Un alt argument pentru care este admisibilă acordarea dobânzii legale așa cum au solicitat reclamantele, de la data scadenței debitului, este acela că în speță nu sunt incidente disp. art. 1088 din codul civil, întrucât punerea în întârziere este necesară numai pentru neexecutarea obligațiilor contractuale. În materie extracontractuală, nu este necesară punerea în întârziere, pentru că dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri debitorului se naște de la data scadenței debitului. Lipsa unui contract de muncă între reclamante și pârâți, face ca raporturile juridice să fie situate în afara raporturilor contractuale.
Prin actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație plus dobânda legală, nu s-a realizat o dublă reparare a prejudiciului, pentru că repararea integrală a prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea suferită cât și beneficiul de care fost lipsit creditorul.
Pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții: dobânda este prețul lipsei de folosință iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Pentru considerentele de mai sus, este respinsă și critica Ministerului Justiției.
Referitor la excepția invocata de Curtea de Apel Brașov, curtea reține că perioada în care această instituție nu a fost ordonator secundar de credite nu are o relevanță în aprecierea calității procesuale pasive a acestei pârâte. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în speță, calitatea procesuală pasivă aparține tuturor celor față de care se poate realiza interesul dedus judecății.
În ceea ce privește recursul reclamantelor, curtea reține că recursul reclamantei este fondat în parte iar recursul reclamantei este fondat în tot, după cum urmează:
Având în vedere și considerentele mai sus reținute, reclamantei i s-au acordat despăgubiri cu titlu de spor de vechime conform raportului de expertiză efectuat în cauză și a suplimentelor la aceasta, actualizate în funcție de indicele de inflație și dobânda legală până la achitarea plății.
Din suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pentru perioada 01.05.2004-31.12.2004 din salariul de încadrare făcea parte și sporul de 40% cuvenit în baza art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004 astfel, că suma cuvenită cu titlu de spor de vechime net actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda de referință comunicată de BNR pentru întreaga perioadă solicitată de reclamantă este de 30.654 lei.
Curtea va respinge restul pretențiilor reclamantei până la concurența sumei de 32.570 lei net solicitată prin precizarea la recurs, având în vedere concluziile lucrării științifice, motiv pentru care recursul acesteia va fi admis în parte.
Referitor la critica recurentei cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate prin sentința recurată, curtea reține ca fiind întemeiată critica, întrucât, suma acordată de 13.652 lei nu a fost actualizată în funcție de indicele de inflație și dobânda legală până la data efectuării plății care a avut loc în luna septembrie 2007, motiv pentru care în baza criteriilor de calcul stabilite prin expertiza efectuată în cauză, precum și din calculul efectuat de contabilitatea instanței, suma cuvenită reclamantei va fi de 13.903 lei net, prin reactualizarea sumelor rezultate din raportul de expertiză inclusiv pentru luna august 2007.
Celelalte critici ale reclamantelor sunt fondate pentru următoarele considerente:
Referitor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului acestea se impuneau a fi acordate reclamantelor întrucât pârâta Curtea de Apel Brașova recunoscut pretențiile cu mult după prima zi de înfățișare, în speță fiind aplicabile prevederile art.274 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește petitul în recunoașterea perioadei lucrate în funcția de jurisconsult, acesta va fi admis, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004 în vigoare la data solicitării.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile pârâtelor și va admite în tot recursul reclamantei și în parte recursul reclamantei, hotărârea recurată urmând a fi modificată în parte în sensul celor mai sus reținute.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.843/M/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Admite în parte recursul declarat de reclamanta și în tot recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov să plătească reclamantei suma de 13.903 lei net în loc de 13.652 lei și reclamantei suma de 30.654 lei net în loc de 26.730 lei cu titlu de spor de vechime.
Obligă pe aceeași pârâți să recunoască reclamantei perioada 15.09.1995-18.03.1996 și reclamantei perioada 19.02.1990 - 31.03.1993 ca vechime în magistratură.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantelor suma de 415 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Martie 2008.
JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea G - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Opinie separată,
în sensul admiterii în parte a recursurilor pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov cu privire la perioada acordării dobânzii legale, aceasta cuvenindu-se doar de la data introducerii acțiunii.
Președinte,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză se impunea a fi respins motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă prin care se solicită acordarea dobânzii legale pe perioada anterioară introducerii acțiunii ce are ca obiect pretențiile bănești principale.
În acest sens trebuie avut in vedere că obligațiile care au ca obiect o sumă de bani se pot executa întotdeauna în natură, de aceea neexecutarea unei astfel de obligații nu poate avea drept consecință la plata de despăgubiri compensatorii care ar trebui să constea tot într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii (pentru întârziere). Potrivit art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și "sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept." Prin urmare legiuitorul condiționează acordarea dobânzii la obligațiile bănești de dovada punerii în întârziere a debitorului, ori, în speță reclamanta nu a făcut dovada punerii în întârziere a vreunuia dintre debitori înainte de introducerea acțiunii și nici nu sunt incidente prevederile legale care reglementează cazurile în care debitorul se consideră de drept pus în întârziere. Față de aceste motive acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară introducerii acțiunii dedusă judecății contravine dispozițiilor legale arătate mai sus. Este de menționat că legiuitorul nu a condiționat în nici un fel aplicarea acestor dispoziții de alte aspecte ce țin de izvorul sau natura obligației bănești.
Pe de altă parte, în literatura juridică și practica judiciară s-a subliniat că Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la fel ca și reglementarea anterioară (Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească) au omis să precizeze natura juridică a raporturilor de muncă al acestora. De asemenea, nici documentele cadru adoptate de Consiliul European prin organele sale ca și cele adoptate de nu au abordat explicit sau implicit natura juridică a profesiei de magistrat.
Cu toate acestea, cu privire la aceste raporturi s-a pronunțat și Curtea Constituțională (decizia 275/2002 MO 135/2003) și literatura de specialitate, în sensul că magistrații constituie o categorie profesională cu un specific aparte care exercită putere juridică și își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui - generis. De fapt raportul de serviciu al magistraților nu constituie altceva decât o formă specifică, atipică și unică a unui raport juridic de muncă.
Pornind de la aceste premise de necontestat se impune concluzia potrivit căreia raportul juridic de muncă este de natură contractuală.
Această natură contractuală mai sus evocată susține dispozițiile art. 1088 Cod civil având în vedere că celălalt izvor juridic posibil al obligațiilor (în afară de acte juridice ) respectiv faptele juridice (delicte și cvasidelicte) nu pot constitui izvor al obligației de plată în prezenta cauză. Altfel spus raporturile juridice de față sunt de natură contractuală-atipică, și nicidecum delictuală.
În acest sens trebuie amintit că toate izvoarele posibile de obligații (conform Codului civil și literaturii de specialitate) se reduc la două categorii principale: a) actele juridice (contractele și cvasicontractele) și b) faptele juridice (delicte, cvasidelicte) ori este evident că raporturile juridice de muncă ale magistraților nu se pot încadra în cea de-a doua categorie.
De asemenea faptul că natura raportului de muncă al magistraților este una contractuală (atipică) rezultă și din definiția contractului ca fiind " acordul dintre două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânșii raporturi juridice". Iată deci că un magistrat care deși nu a semnat un contract individual de muncă este totuși parte în cadrul unui raport juridic de dreptul muncii de natură contractuală în cadrul căruia drepturile și obligațiile părților sunt cele prestabilite prin legile speciale ce reglementează această profesie.
O concluzie contrară ar plasa acest raport juridic în sfera faptelor juridice ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, dispozițiile art. 1088 Cod civil sunt aplicabile și în ceea ce privește drepturile bănești rezultate din raporturi juridice de muncă
Președinte,
- -
Red.op.maj.: /17.03.2008
Red.op.sep.: /17.03.2008
Dact: MD/19.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Gheorghe Burdea, Dorina Rizea
