Pretentii civile. Speta. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 259
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Bîrsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și de reclamanții, -, G, G, G, G, și, împotriva sentinței nr. 1406 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților și reclamanții-recurenți.
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr-, la ribunalul Botoșani, reclamanții, - decedată, continuată de moștenitorul -, G, -, -, -, -, -, -, Gh. G, G, G, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 49.027,31 lei, defalcat pe fiecare reclamant, sumă reprezentând dobânda practicată de, calculată asupra:
- plăților compensatorii și a actualizării acestora cu indicii de inflație;
- diferențelor de impozit restituite de către pârâtă cu întârziere.
În subsidiar, s-a arătat că în cazul respingerii pretențiilor de obligare la plata dobânzii practicate de, se solicită dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că deși prin hotărâre judecătorească s-a dispus irevocabil obligarea pârâtei la plata compensațiilor aferente concedierii colective a reclamanților, cu toate acestea plățile respective ar fi fost făcute cu o întârziere de aproximativ 1 an de zile, lipsindu-i astfel de dobânda de care ar fi putut beneficia în cazul în care ar fi constituit cu aceste sume depozite bancare.
De asemenea, ulterior reclamanții ar fi obținut tot prin justiție actualizarea compensațiilor în funcție de indicii de inflație, precum și obligarea pârâtei la restituirea impozitului ce le fusese reținut din compensații în mod nelegal, și deși aceștia s-au înscris pe creditorilor pentru distribuirea sumei rezultate din vânzare.
Prin sentința civilă nr. 1451 din 18 octombrie 2006 Tribunalului Botoșani, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 220 din 13 martie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, a fost admisă acțiunea beneficiarilor plăților compensatorii prevăzute de sentința nr. 669/2005, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, fiind obligată să plătească acestora câte o despăgubire egală cu actualizarea plăților compensatorii în funcție de indicii de inflație, de la diferența de impozit, în funcție de procentul de 16%.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că suma rezultată în urma executării silite a debitoarei SC "" SA s-a depus la 9 august 2004, astfel încât după trecerea termenului de 15 zile de la data depunerii sumei, conform art. 161 alin. 5 din nr.OG 92/2003, creditoarea pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B trebuia să îndeplinească obligația de plată către reclamanți a sumelor compensatorii.
Cum pârâta a procedat la achitarea acestor sume abia după rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 669/2005, ca urmare a deprecierii valorii monedei naționale prin inflație, între momentul nașterii obligației și cel al plății, cererea reclamanților de acordare a unei despăgubiri egală cu actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație a fost admisă.
Totodată, instanța de recurs a admis și cererea de plată a diferenței de impozit, întrucât pentru plățile compensatorii acordate salariaților concediați, impozitul a fost calculat conform legislației existente în 2004 și nu potrivit nr.OUG 138/2004 care a diminuat începând cu data de 1 ianuarie 2005, cota de impozit aplicabilă veniturilor salariale la procentul de 16%.
Deși obligația de plată a sumei compensatorii cuvenită în baza sentinței nr. 669/2005 a Tribunalului Botoșanis -a născut la 24 august 2004, instanța a constatat că aceasta a fost îndeplinită însă la date diferite, în decurs de un an, așa că prin sentința civilă nr. 1406 din 21 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșania admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a obligat pârâta să plătească reclamanților dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 356/2002 și a respins celelalte capete de cerere.
Astfel conform art. 1082 cod civil "debitorul este obligat, de se cuvine, la plata de daune - interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea - credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Art. 1084 Cod civil prevede că "daunele - interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit", iar conform art. 1088 Cod civil "La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală".
Cu privire la sumele compensatorii, pentru achitarea lor cu întârziere, s-a dispus irevocabil prin sentința civilă nr. 1451/2006 și plata actualizării acestora în funcție de indicii de inflație.
acestor daune - interese compensatorii, cu cel al daunelor - interese moratorii cerute prin acțiune a fost în opinia instanței de fond admisibil, fiind în complementaritate.
Aceasta întrucât principiul care stă la baza reactualizării creanțelor bănești este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat creditorului prin împlinirea cu întârziere a obligațiilor de plată a unor sume de bani, principiu ce decurge din prevederile art. 1084 Cod civil.
Or, actualizarea este determinată de scăderea puterii de cumpărare a leului datorită inflației, fiind menită a compensa prejudiciul distinct suferit prin erodarea monedei naționale, reprezentând suma cu care, conform coeficienților de inflație, s-a diminuat puterea de cumpărare a compensațiilor pe care le datora pârâta.
La stabilirea dobânzilor, instanța a avut în vedere însă că dispozițiile art. 1088 Cod civil prevăd dobânda legală, încât cererea principală a reclamanților, de acordare a dobânzii comerciale practicată de va fi respinsă, pârâta fiind obligată la plata dobânzii legale prev. de nr.OG 9/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 356/2002.
În temeiul alineatului 2 al art. 1088 Cod civil data de la care se datorează aceste dobânzi, este aceea la care reclamanții au formulat cererile de chemare în judecată pentru creanțele respective, și anume 3 decembrie 2004 (când s-a formulat cererile de chemare în judecată pentru creanțele respective, și anume 3.12.2004 (când s-a formulat acțiunea pentru compensații - dosar nr. 5599/2004) și respectiv 5 ianuarie 2006 (când s-a formulat acțiunea pentru restituirea impozitului ce fusese reținut necuvenit - dosar nr. 4588/2006).
În ceea ce privește însă cererea de obligare a pârâtei la plata de dobânzi și la sumele reprezentând actualizarea în raport cu indicii de inflație, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, deoarece s-ar ajunge la o dublă reparație a creanței inițiale.
Pentru aceleași rațiuni de identitate, tribunalul a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care îl va obliga să vireze pârâtei sumele necesare efectuării către reclamant a plăților prevăzute de hotărârea prezentă, în considerarea prevederilor nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și a calității de ordonator de credite principal, în speța pendinte a ministrului economiei și finanțelor.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și Ministerul Finanțelor și Economiei, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că prima instanță trebuia să acorde reclamanților dobânda aferentă sumei reprezentând actualizarea plăților compensatorii.
Se justifică această ipoteză, întrucât creditorul potrivit art. 1088 Cod civil, este de drept să ceară daune interese moratorii.
Așadar dobânda trebuia achitată atât la sumele acordate prin sentința civilă nr. 669/2005, cât și la sumele prevăzute în sentința civilă nr. 145/2006, modificată prin decizia nr. 220/2007.
Analizând motivele de recurs formulate de reclamanți, în raport de probatoriul administrat în cauză și prevederile legale în materie, curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, în ceea ce privește dobânzile, în mod corect prima instanță a acordat dobânda legală prevăzută de prevederile nr.OG 9/2000, modificată prin Legea nr. 356/2002, și nu dobânda prevăzută de
Așa cum a reținut și prima instanță, în temeiul art. 1088 Cod civil, data de la care se datorează dobânzi, este aceea de la care reclamanții au introdus, acțiunea pentru restituirea creanțelor respectiv de la data punerii în întârziere a pârâtei.
În mod corect s-a respins cererea de obligare la plată a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât aoo bliga și la dobânzi și la creanța reactualizată echivalează cu impunerea la o dublă reparație a creanței inițiale ceea ce nu este admisibil.
Aceeași sentință a fost criticată cu recurs și de către Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât punerea în executare a sentinței de către ministrul economiei și finanțelor s-a realizat în temeiul prevăzut de lege.
În ceea ce privește acordarea de dobânzi pentru diferența de impozit instanța în mod nelegal a dispus obligarea la plata acestora începând cu data de 05 ianuarie 2006, până la data plății efective.
Analizând și motivele invocate în recurs de Ministerul Economiei și Finanțelor, curtea constată că în mod corect prima instanță a obligat-o pe pârâtă la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000 și nu la dobânda practicată de, iar ca dată de când se datorează aceste dobânzi s-a stabilit cea prevăzută de art. 1088 alin. 2 Cod civil.
Cum nici unul dintre motivele invocate nu se justifică, în baza art. 312 Cod procedură civilă, ambele recursuri urmează a fi respinse.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și de reclamanții, -, -, G, -, -, -, G, -, G, G, și, împotriva sentinței nr. 1406 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Ex. 2 / 10.04.2008
Președinte:Bîrsescu NicolaeJudecători:Bîrsescu Nicolae, Andrianu Virgil, Pungă Titus
