Pretentii civile. Speta. Decizia 2604/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2604/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.393/21.01.2008 pronunțate de Tribunalul București -secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33031/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații-pârâți, -, I, C, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Prin recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a fost criticată sentința civilă nr.393/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33031/2007, arătându-se că instanța de fond a depășit limitele atribuțiilor puterii judecătorești realizând prin sentința pronunțată o adăugare la textul de lege și pronunțând hotărârea fără temei legal și cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestui din urmă motiv, recurentul a arătat că prin politica salarială diferită în domeniul bugetar, executivul nu a discriminat nici o categorie de personal, ci doar a urmărit să acopere, acolo unde era necesar, o parte din rata inflației ca efect al indexării.
Recurentul a mai susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 7 și 9 Cod pr.civilă.
La dosar nu au fost formulate întâmpinări.
Cercetând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.393/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33031/3/LM/2007, a fost admisă acțiunea formulată de intimații-reclamanți, I, C, dispunându-se plata către fiecare reclamant a sumelor reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007, începând cu 01.01.2007, sumele urmând a fi reactualizate la data plății efective, pârâții fiind obligați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea succintă a hotărârii, instanța de fond a reținut că prin neacordarea indexărilor salariale intimații-reclamanți au fost discriminați față de alte categorii socio-profesionale și au suferit un prejudiciu din cauza reducerii puterii de cumpărare, o astfel de împrejurare fiind contrară Directivei nr.2000/78/CE.
Potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003, aplicabile și în cazul indemnizației lunare primită de magistrați, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri.
Acest articol conturează cu precizie sfera drepturilor salariale. Nu întâmplător majorările ce pot fi acordate de executiv diferitelor categorii bugetare nu sunt incluse în enumerarea conținută de articolul precitat. Prin urmare, în opinia Curții, majorarea nu reprezintă un drept salarial, ci este manifestarea unei anumite politici sociale a executivului în privința unor categorii de personal bugetar.
Politicile social-economice ale executivului nu pot face obiectul analizei instanțelor judecătorești și de aceea neacordarea către toate categoriile de personal bugetare a majorărilor nu poate fi cenzurată de către instanță. Dacă acordarea acestei majorări ar fi reprezentat un drept salarial, instanța ar fi avut plenitudine de jurisdicție întrucât dreptul de a fi remunerat pentru munca prestată reprezintă un drept fundamental al salariatului, fiind necesară exercitarea unui control asupra modalității în care sunt stabilite și plătite aceste drepturi de către angajator, pentru că altminteri, dacă s-ar nega posibilitatea instanțelor de a aprecia asupra acestei chestiuni de fapt și de drept, s-ar naște premisele stabilirii unor modalități de salarizare inechitabile și abuzive, lăsate întotdeauna la latitudinea angajatorului.
Din perspectiva acestor argumente, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304pct.4 Cod pr.civilă apare ca întemeiat față de faptul că indexarea nu reprezintă un drept salarial, cum eronat a conchis instanța de fond.
Deși extrem de succintă, hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind neîntemeiată susținerea contrară expusă în motivele de recurs.
În privința greșitei aplicări a dispozițiilor legale, Curtea reține că instanța de fond a invocat discriminarea și reducerea puterii de cumpărare.
Deși invocă discriminarea, instanța de fond nu arată în ce constă concret această împrejurare, care sunt motivele pentru care remunerația primită de magistrați nu este echitabilă și satisfăcătoare prin raportare la dispozițiile art.1 lit.e indice i din OG nr.137/2000 și care sunt criteriile prevăzute generic de art.2 alin.1 și 4 din OG nr.137/2000 în funcție de care s-a ajuns la concluzia existenței tratamentului discriminatoriu.
Împrejurarea că unele categorii bugetare au beneficiat de indexări ale salariului nu conduce inevitabil la concluzia discriminării, câtă vreme aceste categorii nu prestează o muncă egală pentru a fi salarizați în mod egal, iar majorarea nu reprezintă, în opinia Curții, un drept salarial pentru a fi acordat tuturor salariaților.
Deși se invocă reducerea puterii de cumpărare a magistraților, instanța de fond nu a administrat nici o probă în susținerea acestui argument, deși exista posibilitatea ca instanța să se adreseze unui expert pentru a calcula în mod efectiv ce sumă reprezintă invocata scădere a puterii de cumpărare.
Apreciind că dispozițiile art.1 și 2 din OUG nr.137/2000 nu sunt incidente în cauză, Curtea în baza art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul respingerii pretențiilor ca neîntemeiate, menținând toate celelalte dispoziții cuprinse în dispozitivul sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.393/21.01.2008 pronunțate de Tribunalul București -secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33031/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații-pârâți, -, I, C, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge pretențiile ca neîntemeiate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./15.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
