Pretentii civile. Speta. Decizia 2617/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DECIZIE Nr. 2617
Ședința publică de la 05 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, G, PENTRU G, PENTRU, împotriva sentinței nr. 857/28.02.2008 pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții, G, PENTRU G, PENTRU reprezentați de avocat și intimații MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D prin consilier juridic, lipsind CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Avocat reprezentanta recurenților reclamanți precizează că în concepta încheierii nu au fost trecuți în dreptul mențiunii recurenții reclamanți, pentru G, - Pentru, fiind trecuți ca intimați reclamanți.
Se ia act de cererea formulată de reprezentanta recurenților reclamanți.
Curtea constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, precizând că acțiunea a fost formulată ca o cerere în despăgubiri în temeiul OG nr. 137/2000 și arătând ca a fost admisă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât nu există raporturi juridice de muncă între aceștia, deși cererea de chemare în judecată a acestui pârât a avut ca temei juridic Legea nr. 500/2002. Depune înscrisuri și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de concluziile formulate de av. pentru recurenți, instanța apus în discuție temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
Av. pentru recurenți precizează că drepturile au fost solicitate cu titlu de despăgubiri, nu cu titlu de drepturi salariale, iar OG nr. 137/2000 prevede citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Consilier juridic pentru intimați solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj, arătând că instanța în mod corect a apreciat data de la care recurenților li se cuvin drepturile.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 857/28.02.2008, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și, in consecința a respins acțiunea față de acest pârât. A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României și respinsă acțiunea formulată de reclamanții, în calitate de moștenitor al defunctului G, G, în calitate de moștenitor al defunctului, împotriva pârâtei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI. Cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulata de pârâta Curtea de Conturi a României a fost respinsă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolja reținut:
Reclamanții dețin funcția de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi D, salarizarea acestei categorii suferind, în timp, mai multe modificări legislative.
Prin Legea nr. 50/1995 privind salarizarea personalului și membrilor Curții de Conturi s-a prevăzut la art. 8 că " ersoanele p. salarizate potrivit prezentei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru".
Prin art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 160/2000 s-a prevăzut că prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute de Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Prin Decizia nr. XXXVI pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 s-au interpretat, în sensul că: Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Cererea de față vizează perioada 01.11.2000-30.06.2003, de la această ultimă dată, reclamanții beneficiind de sporul de vechime în muncă, acordat în baza unei hotărâri judecătorești ( sentința nr. 2180/2006), irevocabilă prin Decizia nr. 723/2007 a Curții de Apel Craiova.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul constatat că între reclamant și această instituție nu există raporturi juridice de muncă, astfel că a apreciat întemeiată excepția, urmând să o admită, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța de fon a constatat următoarele:
Prescripția dreptului la acțiune este un mijloc de stingere a dreptului in sens material, prin neexercitarea acestui drept in intervalul stabilit de lege si face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp sa-si piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în justiție si, odată cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silita a obligației corespunzătoare.
Prescripția extinctivă, se constituie așadar, intr-o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
În materia dreptului muncii, privitor la prescripția extinctivă, aplicabile sunt dispozițiile art. 283 Codul Muncii și nu cele ale Decretului 167/1958, care reglementează instituția răspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unordespăgubiricătre salariat. Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Așa cum susțin și reclamanții, potrivit art. 27 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, termenul pentru introducerea unei cereri pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În speță, data săvârșirii faptei o reprezintă data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 160/2000 (01.12.2000), actul normativ prin care sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României.
Ca urmare, instanța apreciază că aceasta este data de la care începe să curgă termenul de 3 ani de prescripție, deciziile invocate de reclamanți ( pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Înalta Curte de Casație și Justiție ) neconstituind cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.
Decizia pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea legii, a statuat asupra dreptului categoriilor profesionale vizate de a primi sporul de vechime în muncă, dar nu și asupra întinderii acestor drepturi, pentru a avea forță obligatorie și asupra acestui aspect.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată a reclamanților (30.11.2007) și dispozițiile textelor de lege menționate, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de aceștia cu depășirea termenului legal de prescripție, astfel că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți privind acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada solicitată de fiecare reclamant în parte.
Ca o consecință a respingerii cererii principale, instanța a respins și celelalte capete de cerere, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la soluția instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, recurenții susțin că cererea de chemare în judecată nu a avut ca temei existența unor raporturi juridice de muncă, ci prevederile art. 28 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 4 alin. 2 și 3 din Legea nr. 500/2002, prevederi în lumina cărora, deși Ministerul Economiei și Finanțelor nu este plătitorul direct al salariaților, totuși are obligația legală de a repartiza fondurile necesare salarizării și angajează cheltuielile din bugetele aprobate potrivit legii.
Cu privire la excepția prescripției, recurenții au susținut că instanța de fond a interpretat greșit legea, că obiectul acțiunii l-a reprezentat cererea în despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile OG nr. 137/2000, care cuprinde reglementări privitoare la prescripția dreptului la acțiune.
Susținând aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000, recurenții au arătat că termenul de prescripție de 3 ani curge de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii, iar în cazul de față, această dată poate fi:
-fie data pronunțării Hotărârii nr. 64/27.03.2007 a CNCD,
-fie data pronunțării deciziei nr. XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurenții solicită casarea sentinței și admiterea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată și a motivelor de recurs, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată plata de despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe ideea de discriminare și fundamentată juridic pe dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000. Întreaga argumentație prezentată de recurenți în cuprinsul cererii de chemare în judecată se bazează pe acest temei juridic.
Recurenții au subliniat acest aspect și în motivele de recurs, bazându-și criticile pe dispozițiile art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000.
Acesta fiind cadrul procesual determinat prin cererea de chemare în judecată, instanța de judecată era obligată să judece cauza în limitele acestui cadru.
Potrivit art. 27 - (1) Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
(3) Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului".
Textul art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 este imperativ.
În cauza de față, judecarea cauzei în primă instanță a avut loc fără citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, motiv de ordine publică ce atrage casarea sentinței, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, instanța de fond va dispune citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții - reclamanți, G, PENTRU G, PENTRU, împotriva sentinței nr. 857/28.02.2008 pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
22.05.2008
4 ex.
Red.jud.
/
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
