Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2618/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2618
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 4829 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - EUROPA SRL, și MADRID, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta reprezentată de avocat, lipsind intimații - EUROPA SRL, și MADRID.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței Tribunalului Dolj si trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că recurenta a invocat în susținerea cererii art. 260 din codul muncii, solicitând plata unei daune morale, iar prin hotărâre Tribunalului nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
În susținerile sale, arată că mai există un capăt de cerere prin care recurenta a solicitat plata orelor suplimentare, iar instanța de fond a reținut acest aspect, întrucât nu există un înscris și nu are o dovadă în acest sens, înlătură această probă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul acordării orelor suplimentare zilnice, până la data încetării contractului de muncă.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 4829 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârât - - EUROPA SRL, pârât, pârât, pârât MADRID.
S-a dispus obligarea pârâtei - EUROPA SRL să plătească reclamantei drepturile salariale pe luna iunie 2007 în sumă de 1223 RON.
S-au respins capetele de cerere privind orele suplimentare și daune morale.
S-a respins cererea formulată împotriva pârâților,. EX.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a desfășurat activitate pentru unitatea pârâtă - - EUROPA SRL, din luna ianuarie 2007 până în iunie 2007 in baza unui contract individual de muncă la D sub nr. 2774/22.01.2007 în calitate de reprezentant legal în România și administrator al pârâtei. Martorii audiați in cauză au confirmat cu toții acest aspect iar pârâta nu l-a contestat.
Pentru activitatea desfășurată în luna iunie 2007 pârâta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă și din faptul că nu există un stat de salarii pentru luna respectivă semnat de reclamantă sau alt document care să dovedească plata salariului, așa cum prevede art. 163 codul muncii.
Potrivit art. 154 codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de muncă și potrivit art. 156 codul muncii salariul se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
Obligația plătii salariului îi revine angajatorului in temeiul art. 40 alin 2 lit. c codul muncii potrivit căruia " angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din CCM aplicabil și din contractul individual de muncă ".
Această obligația este corelativă dreptului salariatului de a fi salarizat pentru munca depusă, drept prevăzut de art. 39 alin 1 lit. a codul muncii.
Pentru luna mai 2007 pârâta a făcut dovada plății salariului cuvenit astfel că sub acest aspect cererea de chemare in judecată a rămas fără obiect. De altfel, chiar reclamanta în cererea de completare a acțiunii din 11 09 2007 nu a mai menționat acest capăt de cerere.
Capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata salariului cuvenit până la emiterea unei decizii de încetare a contractului individual de muncă s-a considerat a fi neîntemeiat.
Salariul reprezintă contravaloarea muncii prestate, iar câtă vreme reclamanta nu a mai desfășurat activitate pentru unitatea pârâtă aceasta nu mai are obligația plătii salariului.
Nici cu titlu de despăgubiri nu poate fi pretinsă o asemenea sumă reprezentând echivalentul salariului, deoarece nu s-a încălcat nici un drept al reclamantei în calitatea sa de salariată, contractul individual de muncă putând înceta din inițiativa sa prin demisie fără să fie nevoie de emiterea unei decizii din partea angajatorului.
Încheierea unui nou contract individual de muncă cu un alt angajator nu depinde de încetarea contractului individual de muncă existent, legislația actuală permițând cumulul de funcții.
In plus, pârâții au depus la dosar în cursul judecății o decizie nr 1 din 27 06 2007 de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art 55 lit b codul muncii,condiții in care cererea reclamantei a rămas fără obiect,deoarece data încetării contractului individual de muncă conform deciziei corespunde datei încetării prestării activității de către reclamantă pentru unitatea pârâtă.
Cu privire la orele suplimentare și plata cuvenită pentru acestea, instanța a reținut că deși din declarațiile martorilor,. rezultă că reclamanta a fost prezentă la sediul firmei zilnic de la ora 7 la orele 22-23 inclusiv în week-end, totuși declarațiile lor nu sunt suficient de concludente deoarece martorii nu au putut preciza exact ce făcea reclamanta la sediul firmei în această perioadă (se poate doar presupune că desfășura activitate pentru pârâtă).
In plus, declarațiile martorilor nu se coroborează cu alte probe cum ar fi evidenta contabilă a orelor suplimentare,în pontaje, foi colective de prezență, condici de prezență, dovada orarului de lucru zilnic.
Lipsa evidentei orelor suplimentare a fost constatată și de expertiza contabilă.
In plus, potrivit art 118 codul muncii munca suplimentară se efectuează la solicitarea angajatorului și în cazul de față nu s-a făcut dovada că reclamanta a desfășurat activitate suplimentară din dispoziția angajatorului, condiții in care prezenta sa la sediul firmei în afara orelor de program nu poate echivala cu muncă suplimentară, în sensul art 117 și următoarele codul muncii, cu atât mai mult cu cât martorii audiați nu au putut preciza ce anume făcea reclamanta în acest timp la sediul firmei.
Față de cele arătate mai sus instanța a respins acest capăt de cerere față de angajatorul - - EUROPA SRL ca nedovedit.
Cu privire la daunele morale instanța a constatat că sunt solicitate ca urmare a expresiilor și acuzațiilor pe care pârâții persoane fizice i le-au adus, expresii jignitoare, acuzații calomnioase care i-au adus atingere morală reclamantei, au făcut-o să se simtă umilită.
Solicitarea reclamantei privind daunele morale se bazează deci pe răspunderea civilă delictuală prev de art. 998 - 999 cod civil, dispoziții care nu sunt incidente în cazul raporturilor de muncă.
Raporturile de muncă se bazează pe un contract individual de muncă, iar răspunderea angajatorului față de salariat și invers nu poate fi decât contractuală în limita prevăzută de contract și de legislația specifică sub incidenta căreia se încheie acesta.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta invocând următoarele motive:
Ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca nu au fost dovedite orele suplimentare, codul muncii nelimitând posibilitatea dovedirii orelor suplimentare la documente contabile întocmite de către angajator.
In acest sens lipsa foilor de pontaj, condicii de prezenta, orarului zilnic de lucru nu ii poate fi imputata, in condițiile in care angajatorul este cel care prestabilește aceste chestiuni.
Ca instanța se raportează eronat la dispozițiile art. 117 si urm. codul muncii, atunci când motivează respingerea acestui capăt de cerere.
Ca si-a desfășurat constant activitatea peste orele de program in interes de serviciu, timpul normal de lucru fiind insuficient pentru a finaliza toate sarcinile de serviciu.
Ca a dovedit cu martori ca avea un program constant mult prelungit peste normal.
Ca in privința daunelor morale instanța a respins cererea ca inadmisibila, încadrând eronat in drept cererea ca fiind o acțiune întemeiata pe 998-999.Civ.
Ca aceasta cerere este admisibila in condițiile art. 269 codul muncii.
Cum instanța nu a administrat probatorii in acest sens se impune casarea sentinței si trimiterea acesteia spre rejudecare.
Ca si din probele administrate reiese faptul ca a fost șicanata dur in ultima perioada a colaborării, amenințata, jignita, forțata sa si dea demisia toate fiind cauzate de profesionalismul in raporturile de serviciu.
Ca a fost bulversata psihic si fizic in situația in care asociații cunoșteau faptul ca avea nevoie de serviciu pentru a se putea întreține.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința pronunțata Curtea retine următoarele:
Cu privire la motivul de recurs privind orele suplimentare, in fapt:
Intre cele doua parti s-a încheiat contractul individual de munca înregistrat sub nr. 2774/22.01.2007, având ca obiect prestarea muncii si plata salariului, începând cu data de 10.01.2007.
S-a stabilit ca loc al muncii - sediul societatii, felul muncii - reprezentant legal si un salariu de baza in cuantum de 2000 RON lunar.
Contractul a fost însușit de ambele parti, semnat si înregistrat la ITM sub nr. mai sus arătat.
La dosar s-a depus si înscrisul autentic intitulat "Procura de administrare", prin care unitatea intimata, prin asociați, a împuternicit pe recurenta sa administreze societatea.
La data de 20.06. 2007, s-a întocmit scrisoarea de demisie, cu mențiunea ca demisia este fara respectarea termenului de preaviz ca urmare a neplății salariului in luna anterioara.
La data de 07.06.2007, unitatea intimata a emis Decizia nr. 1 prin care se dispune încetarea contractului individual de munca al recurentei, începând cu data de 27.06.2007 in temeiul art.55 lit. b codul muncii.
Decizia a fost înregistrata la ITM sub nr. 47970 la data de 29.10.2007.
Potrivit concluziilor întocmite de către expertul contabil numit in cauza, nu exista documente care sa ateste ca au fost prestate ore suplimentare.
In drept,
Potrivit rt. 108 codul muncii, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Potrivit rt. 109 (1) codul muncii, pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
Potrivit rt. 116 codul muncii, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
Potrivit art. 35 din 31/1954, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale.
Potrivit art. 118 codul muncii la solicitarea angajatorului salariații pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art.111 sau 112, după caz.
Ca atare munca suplimentara se poate efectua numai la inițiativa si solicitarea angajatorului.
Aceste prevederi coroborate, conduc la regula potrivit căreia conducerea persoanei juridice sau persoanele cu atribuții in organizarea si conducerea acesteia reprezintă societatea in raporturile interne, cat si in raporturile cu terții.
Aceasta calitate rezulta fie din actele constitutive, fie din împuternicirile emis in acest scop si care pot imbraca diferite forme juridice.
Unitatea intimata si-a desfășurat activitatea in perioada respectiva cu un singur salariat, recurenta.
Recurenta avea atât atribuții de administrare, dobândite prin împuternicire, cat si de reprezentare, care rezultau din obiectul contractului individual de munca.
Ca atare, obligația de evidențiere a orelor de munca prestate revenea chiar reclamantei, care, in baza principiului subordonării, specifice raporturilor de munca si având in vedere necesitatea efectuării de ore suplimentare, avea obligația sa o supună acordului organelor de conducere superioare, in cazul de fata administratorul constitutiv.
In practica, evidențierea orelor prestate si a orelor suplimentare se tine prin intermediul fiselor de pontaj.
Aceste acte, odată întocmite si avizate, reprezintă acte necesare pentru evidențierea in operațiunile contabile de determinare a drepturilor salariale, cat si dovezi ce atesta realitatea lor.
In cauza nu au fost întocmite acte de evidențiere a orelor suplimentare, deși obligația ii revenea reclamantei ca reprezentant al firmei cu atribuții de administrare la sediul societatii.
Nici declarațiile martorilor audiați in cauza, si, nu conduc la dovedirea zilelor si numărului de ore suplimentare efectuate de către reclamanta, peste programul normal de lucru, declarațiile acestora evidențiind fragmente de timp din activitatea reclamantei,constatate de către martori cu ocazia vizitelor pe care le făceau reclamantei la sediul unitații.
Existenta reclamantei la locul de munca, la anumite ore ale zilei, nu face dovada deplina, a efectuării de ore suplimentare peste programul normal de lucru de 40 de ore pe saptamana, potrivit art. 109-110 codul muncii si nici a numărului de ore efectiv efectuate suplimentar in beneficiul societatii.
De altfel, chiar reclamanta nu a precizat prin acțiune numărul de ore suplimentare lucrate in perioada respectiva.
In lipsa documentelor care sa evidențieze programul de lucru, orele de munca efectuate si in condițiile in care in cauza nu s-a făcut dovada efectuării de ore suplimentare peste programul normal de lucru, Curtea constata ca in mod temeinic si legal instanța de fond a respins acest capăt de cerere, situație in care va constata acest motiv de recurs neîntemeiat.
In ceea ce priveste motivul de recurs privind daunele morale:
Potrivit art. art. 269 alin. (1) din codul muncii, in redactarea existenta la momentul derulării raporturilor de munca si desfasurarii faptelor, s-a prevăzut că "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Prin Decizia 40/07.05.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a dmit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si a stabilit ca "in cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens".
In stabilirea acestei chestiuni de drept Înalta Curtea reținut ca "tât timp cât natura juridică a răspunderii patrimoniale, reglementată de codul muncii, este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități imprimate de caracterul raporturilor de muncă, între care și aceea stabilită derogatoriu, prin art. 269 alin. (1) și art. 270 alin. (1) potrivit căreia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident că în temeiul unei astfel de răspunderi nu pot fi acordate și daune morale, acestea putând fi pretinse, în condițiile art. 998 și 999 din Codul civil, numai în cadrul răspunderii civile delictuale.
Or, în raport cu regula proprie dreptului comun în materia răspunderii contractuale, potrivit căreia daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit nu pot fi stabilite, în cadrul unei asemenea răspunderi, decât cu titlu de excepție, înseamnă că acordarea lor nu este posibilă decât în cazul când există o dispoziție legală care le prevede sau atunci când s-a stipulat expres în contractul încheiat".
Potrivit art. 329 alin. 3 cpc, dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
Verificand contractul individual de munca, Curtea constata ca acesta nu cuprinde clauze referitoare la acordarea de daune morale, la nivelul unitatii nefiind incheiat contract colectiv de munca.
Cum in lumina dispozitiilor art.269 alin. 1 codul muncii, in redactarea in vigoare la data desfasurarii faptelor deduse judecatii, acordarea daunelor morale nu era specifica raspunderii patrimoniale intemeiate pe dispozitiile codului muncii, se constata ca solutia pronuntata de Tribunal este temeinica si legala pentru considerentale retinute mai sus de catre
Nu se pot retine dispozitiile art. 269 codul muncii, in redactarea invocata prin motivele de recurs, deoarece modificarea respectiva a fost adusa textului legal prin 237/25.07.2007, deci ulterior incetarii raporturilor de munca (27.06.2007) si a savarsirii pretinselor fapte, noua reglementare neputandu-se aplica retroactiv.
Pentru toate aceste motive, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 4829 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - EUROPA SRL, și MADRID.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.27.05.2008
Tehn./Ex.2
/Cl. și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
