Pretentii civile. Speta. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.273/CM
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Tase Vanghelița
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții - reclamanți:, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, împotriva sentinței civile nr.92/.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în Sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C, str. -. -.23, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție(stimulente).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 21.05.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Reclamanții, -, -, -, -, și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru a se dispune obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art.21 din OG nr.137/2000, sumă ce urmează a fi actualizată la plății efective.
Au solicitat de asemenea obligarea pârâților la plata dobânzii legale conform OG nr.9/2000 de la data nașterii dreptului la acțiune și a eventualelor cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat că potrivit normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr.1008/C/19.05.20006, fondul destinat stimulării personalului din justiție, în conformitate cu prevederile art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale precum și din amenzile judiciare.
Sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Potrivit Normelor interne, atât magistrații cât și personalul asimilat acestora au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente dar cu toate acestea, tratamentul cu privire la acordarea lor nu a fost egal deoarece magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea.
În temeiul art. II din OUG nr.75/2008 Tribunalul a stabilit că este competentă Curtea de Apel Constanța, ca instanță de fond.
Prin sentința civilă nr.92/CM/02 decembrie 2008 Curtea de Apel Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin cererea formulată reclamanții în calitate de magistrați - judecători la Tribunalul Constanța, au arătat că sunt discriminați comparativ cu consilierii juridici asimilați magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cărora li s-au acordat stimulente din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1996, în timp ce reclamanții au fost exceptați de la acordarea acestor stimulente.
În speță, nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități între categoria profesională a magistraților judecători și cea a consilierilor juridici din cadrul Ministerului Justiției, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1996, câtă vreme nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui drept de a fi premiat conferit sau garantat de vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin normele interne.
De asemenea, nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente de fiecare judecător, sau alt salariat din sistemul justiției, inclusiv de către consilierii juridici din cadrul Ministerului Justiției, și cu atât mai puțin în cuantum egal.
Având în vedere sistemul de acordare a stimulentelor, funcție de criterii prevăzute în actele normative enunțate, s-a constatat că între judecători și consilierii juridici din cadrul Ministerului Justiției, nu există un tratament diferențiat.
Și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitate și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Instanța de fond a făcut referire și la deciziile nr. 818/3.07.2008, nr.819/3.07.2008, nr. 820/3.07.2008, prin care Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art.2 al.3 și art. 27 al.1 din nr.OG 37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești, au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Art. 11 al.3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevede faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consecință, deciziile Curții Constituționale produc efecte " erga omnes", iar dispoziția din lege sau ordonanță declarată neconstituțională nu se mai poate aplica în nici o altă cauză.
În conformitate cu aspectele reținute, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru următoarele aspecte:
Instanța de fond consideră în mod greșit că "Principiul Egalității în fața legii consacrat de art. 16 al.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit" și că " în speță, nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități între categoria profesională a magistraților judecători și cea a consilierilor juridici din cadrul Ministerului Justiției, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea stimulentelor din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr.146/1996, aceasta deoarece nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui drept de a fi premiat conferit sau garantat de vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin normele interne.
personalului de specialitate din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților cu judecătorii în privința drepturilor are în vedere toate drepturile, inclusiv drepturile de natură salarială. Această asimilare în drepturi nu poate fi însă univocă, în sensul că doar personalul asimilat magistraților are aceleași drepturi cu aceștia, însă magistrații nu beneficiază de aceleași drepturi cu personalul de specialitate atunci când aceste drepturi sunt superioare.
Dreptul de opțiune pe care îl are Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești, de a acorda sau nu aceste stimulente, nu poate fi exercitat abuziv, în sensul că aceste stimulente nu pot fi acordate în mod discreționar doar unor categorii de personal, respectiv personalului de specialitate din cadrul ministerului, în lipsa unor motive obiective.
Cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul rezultat din situația discriminatorie este o cerere întemeiată pe răspunderea delictuală, fapta ilicită constând în fapta care determină situația discriminatorie, faptă calificată ca ilicită de prevederile OG nr.137/2000. Or, instanțele nu pot refuza soluționarea unei astfel de acțiuni.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că, prin acordarea stimulentelor conform Ordinului ministrului justiției nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor deoarece nu ne aflăm în prezența unui drept de a fi premiat, ca drept recunoscut de lege, ci acesta reprezintă doar o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda credite.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat urmând să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25. alin. 1din Lege nr. 146 din -: " Din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală, precum și din amenzile judiciare, un procent de 25% constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. "
Art. 25 alin.2 dispune: " din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției ".
Potrivit alin.3, " repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției".
Așadar, Legea nr.146/1997 prevede la art.25 alin.2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006 a stabilit criteriile ce urmează a sta la baza acordării acestor stimulente.
S-a prevăzut de asemenea, că propunerile nominale și cuantumul sumelor ce se acordă judecătorilor și personalului auxiliar se stabilesc de colegiile de conducere ale instanțelor.
Prin urmare, nu există un act normativ care să prevadă ori să garantezedreptul de a primistimulente de fiecare judecător, sau alt salariat din sistemul justiției si niciobligativitatea acordăriistimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești in condițiile în care legea recunoaște ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente,dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizarestabilite prin normele interne.
Art. 16 al.1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unor măsuri în considerarea unor situații speciale.
Prin stimulente,se oferă posibilitatea angajatorului de a recompensa în mod diferențiat angajații în funcție de rezultatele acestora dar și în funcție de sumele disponibile cu această destinație.
Așadar, instanța nu se poate substitui angajatorului și nu poate stabili fără o analiză concretă a activității fiecărui reclamant în parte dacă aceștia îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 3 din Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1008/2006.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții - reclamanți:, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, împotriva sentinței civile nr.92/.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în Sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C, str. -. -.23, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.jud. B /11.06.2009
- gref. -
2 ex./16.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea, Tase Vanghelița
