Pretentii civile. Speta. Decizia 2937/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1671/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2937R
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, recurent, recurent împotriva sentinței civile nr.968 din data de 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații C, - C, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 17.04.2009, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cerere de amânare pentru imposibilitate de a formula apărările. De asemenea, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, intrucat prin sentinta recurata s-a respins actiunea promovata in contradictoriu cu Ministerul Economiei si Finantelor ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala, iar prin cererile de recurs nu se critica solutia sub acest aspect. Având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2007 pe rolul Tribunalului Călărași -Secția Civilă sub nr-, reclamanții C, -, -, - și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna august 2004 și până la data de 01.02.2007.
Prin sentința civilă nr.2903/20.12.2007 Tribunalul Călărași -Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea formulată de reclamanții C, -, -, - și împotriva pârâților Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Călărași și Ministerul Justiției; a obligat pârâții susmenționați către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, cuvenit fiecăruia dintre reclamanți proporțional cu perioada lucrată în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oltenița, începând cu luna august 2004 și până la data de 31.01.2007; a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a considerat că acest pârât nu are calitate procesuală, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 282 din Codul Muncii, în acest tip de litigii nu pot fi părți decât angajatorii, salariații, patronatul etc, în speță, Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând niciun fel de raporturi de muncă cu aceștia.
De asemenea Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite (cum este Ministerul Justiției) și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să facă o plată pentru salariații altor instituții.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților și a admis-o cu următoarea motivare:
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oltenița și au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/1996.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acel articol ar fi fost abrogat prin nr.OG 83/2000 de modificare a Legii nr. 50/1996.
Instanța de fond a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art.47 din Legea nr.50/1996 se prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, cât și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr, abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției, prin art. 42 din nr.OG 83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct. 2).
La data de 20.03.2008 intervenientele și, au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr.2903/20.12.2007, motivat de faptul că cererea lor de intervenție a fost admisă prin încheierea interlocutorie anterior pronunțării sentinței, însă în dispozitivul acestei sentințe nu se mai face vorbire despre ele.
Prin sentința civilă nr.968/9.06.2008, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis cererea formulată de intervenientele și privind completarea sentinței civile nr.2903/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- și în baza art.2812Cod procedură civilă, a dispus completarea sentinței civile susmenționate, în sensul că respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de interveninetele și.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Călărașia reținut ca intervenientele și nu sunt îndreptățite la plata sporului de risc de 50 % din salariu de bază perioada august 2005 - 01.02.2007 de vreme ce nu fac parte din personalul auxiliar de specialitate la care face referire expresă art.47 din Lg.nr.50/1991, fiind încadrate in calitate de personal conex (aprod) potrivit mențiunii din cererea de intervenție în interes propriu, în favoarea acestui personal nefiind reglementat un asemenea spor de risc prin Lg.nr.50/1991 sau prin alt act normativ.
Împotriva acestor două sentințe pronunțate de Tribunalul Călărași, au fost formulate în termen legal, două recursuri astfel: Recurentul-pârât Ministerul Justiției a formulat recurs motivat împotriva sentinței civile nr.2903/20.12.2007, iar recurentele și au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.968/9.06.2008 pronunțată în același dosar.
Conform OUG nr.75/11.06.2008 art.II (3) recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală sub nr-.
Prin recursul său întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă, coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, critică sentința civilă pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Călărași este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, astfel:
Art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătoreștii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din - și intrată în vigoare la -.
OG 83/2000 a abrogat expres și în totalitate art. 47 din Legea 50/1994, modificare permisă în raport de dispozițiile exprese ale art. 115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votata in conformitate cu dispozițiile art. 76 din Constituția revizuita "cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.". Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu "organizarea si funcționarea Consiliului superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public si a Curții de Conturi". De asemenea Legea 50/1996 nu reglementează "regimul general privind raporturile de munca", fiind chiar o lege specială de salarizare a unei anumite categorii de personal din sistemul bugetar, deci nu poate fi considerată sub nicio formă lege organică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea 50/1996 de OG 56/1997 care a completat OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, acte normative cu valoare egală OG 83/2000. A admite în mod ilegal și abuziv, că o ordonanța simplă precum cele menționate nu ar putea modifica o lege ordinară ar da naștere unei succesiuni de litigii și excepții de neconstituționalitate vădit neîntemeiate.
Din cele expuse mai sus este evident că finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale, ci dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamantii la acel moment. Se poate concluziona vă reclamantii nu au pierdut drepturile aferente sporului de risc decât formal, acesta fiind inclus în indemnizația unică.
Prin recursul formulat de recurentele și, neîntemeiat în drept, dar ale cărui motive sunt încadrabile în disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de intervenție, pentru următoarele motive:
Instanța de fond în mod cu totul eronat si-a întemeiat soluția pe dispozițiile Legii 50/1991 (privind autorizarea executării lucrărilor de construcții) când legea pe care ele si-au întemeiat acțiunea este Legea nr.52/1991, cea cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, care a fost abrogată prin Legea nr.50/1996 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului "din organele autorității judecătorești; în cuprinsul acestor legi de salarizare, aprozii sunt menționați ca făcând parte din personalul auxiliar de specialitate (Capitolul 3 al anexei I din Legea nr.50 1996) și nu personal conex, așa cum greșit s-a reținut.
Prin decizia civilă nr.1057/5.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală declinat competența de soluționare a recursurilor declarate de intervenientele și și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței nr.2903 din 2 decembrie 2007 a Tribunalului Călărași - Secția civilă, în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, cu următoarea motivare:
Prin decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.l și art.ll din OUG nr.75/2008, excepție ridicată din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aceste condiții, potrivit art.284 alin.1 și art.289 din Codul Muncii coroborate cu prevederile art.3 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, Înalta Curtea declinat competența soluționării recursului favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 12.03.2009, sub nr-.
Analizand sentintele recurate prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursurile sunt nefondate, urmand a fi respinse.
Astfel, in ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, Curtea retine ca rin p. Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum intimatii reclamanti au calitatea de personal auxiliar de specialitate, înseamnă că li se cuvine recunoașterea dreptului la plata sporului de risc și suprasolicitare solicitat, pe perioada august 2004-31.01.2007.
Recursul declarat de intervenientele și este nefondat, intrucat prima instanta a retinut in mod corect calitatea acestora de personal conex, caruia nu ii sunt aplicabile prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 si care nu este cuprins nici in Decizia in interesul legii nr.21 din data de 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care face referire expresa la judecători, procurori, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate.
In ceea ce priveste referirea din cuprinsul sentintei civile nr. 968/09.06.2008, pe care instanta de fond a facut-o la prevederile Legii nr. 50/1991, aceasta reprezinta o eroare materiala, in realitate fiind avute in vedere dispozitiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti. De aceea, nu poate fi primita critica recurentelor interveniente, in sensul ca instanta de fond si-ar fi intemeiat solutia pe dispozitiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor, intrucat niciun argument nu este sustinut de vreo prevedere din acest act normativ.
de aceste considerente, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2903/20.12.2007 și de recurentele și împotriva sentinței civile nr.968/9.06.2008, ambele sentințe fiind pronunțate în dosarul nr- de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și intimații-reclamanți CONSTANTA, -, -, - și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2005.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
22.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
