Pretentii civile. Speta. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 298
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în T,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.1809 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât D, cu sediul în T,-, județ D și intimatul-reclamant, domiciliat în T, Bd.--,.29,.BB,.1,.5, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de consilier juridic din cadrul Cartel, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Curtea invocă din oficiu excepția de tardivitate a recursului declarat de pârâta SC SA
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de SC SA, împotriva sentinței civile nr.1809 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC SA T și ITM D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se contate că în perioada 01.12.1976 -01.04.2001 a lucrat în condițiile grupei I de muncă în procent de 85 %, conform Hot. Nr. 481 /07.05.1990, anexa nr. 1 pct. 5 și 7 și a Ordinului nr. 50 / 05.03.1990 pct. 3 și 7; să fie obligată prima pârâtă să corecteze această greșeală și să emită o adeverință din care să rezulte faptul că în perioada 01.12.1976-01.04.2001 a lucrat la locul de muncă prevăzut cu Gr. I în procent de 85 %; să fie obligată pârâta ITM D să efectueze modificarea respectivă în carnetul său de muncă.
A fost de acord ca în acest litigiu să fie reprezentat de Sindicatul deoarece este membru al acestui sindicat.
Motivând acțiunea, a arătat că în perioada 01.12.1976- 01.04.2001 a lucrat la SC SA T ca electrician în cadrul de Benzi Electrotehnice (). La data de 28.01.2002 acest a fost vândut firmei din Turcia. În luna martie 2008 a constatat cu ocazia solicitării unei copii de pe carnetul de muncă că, deși a lucrat în condițiile Gr. I de muncă nu a fost operat acest fapt în carnetul său de muncă.
A mai arătat că este o greșeală deoarece toți colegii săi de serviciu care își desfășoară activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții au consemnată grupa I în carnetul de muncă. În toată perioada a desfășurat activitatea ca electrician pe linia de tratamente termice (TT) precum și pe linia de -, din cadrul secției și a deservit activitatea de întreținere și reparații la cuptoarele de tratament termic cu hidrogen. A lucrat efectiv la acest loc de muncă conform Hot. Nr. 481 / 07.05.1990, pct. 5 și 7, desfășurând activități care se referă la "decaparea cu acizi în flux continuu, degresarea tablelor și a benzilor din la și laminarea în tandem " și la desfășurarea de activități la locul de muncă constând în " instalații și procese de reducere și tratament cu hidrogen sau oxid de carbon la temperaturi înalte sau în vid ".
A precizat că potrivit Ordinului 50/05.03.1990 pct. 3 trebuia să beneficieze de Gr. I de muncă pe toată această perioadă.
În drept au fost invocate prevederile dispozițiilor art 281-282 din Codul muncii și ale. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că încadrarea reclamantului în Gr. A II-a de muncă în procent de 100 % este corectă și corespunde locului de muncă și activității desfășurate de acesta, că din angajamentul semnat la 24.03.1984 de contestator rezultă expres locul de muncă al acestuia respectiv Atelierul electric din Secția deservind adiacent activitatea de la liniile de laminare.
A mai arătat că potrivit punctului I din Anexa II a HG. 481/1990 "fabricarea tablelor și a benzilor din la " și " laminarea la a țevilor din și metale neferoase " era o activitate încadrată în Gr. a II-a de muncă, că în prezent societatea care a preluat secția în anul 2001 nu are locuri de muncă încadrate în condiții speciale așa cum rezultă expres din. 226/2006, iar potrivit Ordinului 50 /1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, nivelul noxelor existente, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.
Pârâta a făcut precizarea că pentru reclamant încadrarea în Gr. a II-a de muncă, timp 100 % s-a stabilit în conformitate cu prevederile art 8 din Ordinul 50 /1990, prin Hotărârea Consiliului de administrație.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis cererea formulată de reclamantul și a constatat că în perioada 01.12.1976 -01.04.2001, reclamantul a lucrat în condițiile grupei I de muncă 85 %, conform HG. 481 /07.05.1990 Anexa 1 pct. 5 și 7 și Ordinului nr. 50 /1990 pct. 3 și 7.
De asemenea, a obligat pârâta să recunoască reclamantului încadrarea în această grupă, să efectueze corecțiile necesare și să emită o adeverință din care să rezulte că pe perioada 01.12.1976- 01.04.2001 a lucrat în grupa I de muncă în procent de 85 %.
Pârâta ITM Daf ost obligată să efectueze modificarea grupei de muncă în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 01.12.1976- 01.04.2001, reclamantul a lucrat la SC SA T ca electrician, iar din anul 2002, în cadrul firmei SA, către care a fost vândut acest de către SC SA T.
A constatat instanța că locul de muncă al reclamantului pe perioada cât a fost salariat la SC SA Taf ost ul de Benzi Electrotehnice și nu atelierul electric așa cum susținea pârâta prin întâmpinare, desfășurând efectiv activitate în Secția împreună cu alți salariați încadrați ca electricieni, electromecanici, toți făcând parte din echipele de întreținere ale secției.
Martorii audiați, colegi de muncă cu reclamantul, și-au desfășurat activitatea ca și acesta în cadrul de Benzi Electrotehnice, doi dintre ei ca electricieni iar unul ca electromecanic și au beneficiat de la data angajării și până în anul 2002 de grupa I de muncă în procent de 85 %. Aceștia au arătat că au muncit în aceleași condiții ca și reclamantul deoarece în secția aveau loc procedee de normalizare, sablare, decapare și apoi laminare a tablei, neexistând vreo compartimentare, că de la aceste procedee rezultau eliminarea de gaze arse, pulberi metalice, eliminarea de vapori de acid, zgomot și alte noxe.
Față de starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că în drept cererea formulată este întemeiată și a admis-o constatând că în perioada 01.12.1976-01.04.2001 reclamantul a lucrat în condițiile grupei I de muncă 85 % conform HG. 481 /07.05.1990, anexa I, pct. 5 și 7 și a Ordinului 50 /1990, obligând pe pârâta SC SA T să corecteze această greșeală și să emită o adeverință din care rezultă încadrarea în gr. I de muncă, iar pârâta ITM D fiind obligată să efectueze modificarea respectivă în carnetul său de muncă.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta criticând soluția ca nelegală și netemeinică învederând că încadrarea contestatorului în grupa a II -a de muncă timp de 100% este corectă și corespunde locului de muncă și activității desfășurate de aceasta.
Astfel, așa cum reiese din angajamentul semnat de către reclamant la data de 24.03.1984, acesta a lucrat în atelierul electric din secția, activitatea acestuia desfășurându-se în condiții de atelier, deservind adiacent activitatea de la liniile de laminare. Potrivit pct. 1 din Anexa II a HG 481/1990 " tablelor și benzilor din la, laminarea la a țevilor din și metale neferoase " era o activitate încadrată în grupa a II-a de muncă.
Mai arată recurenta că societatea, de când a fost preluată de către SC ROMANIA SA nu are locuri de muncă încadrate în condiții speciale, așa cum rezultă din Legea nr. 226/2006, anexa acestui act normativ.
Consideră recurenta că indiferent de depozițiile martorilor audiați, instanța trebuia să țină cont de prevederile ordinului 50/1990 conform căruia nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În drept au fost invocate prevederile art. 3041pr.civ.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca legală temeinică a sentinței civile nr. 1809/2008.
Curtea, termenul din 17.02.2008, a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de pârâtă.
Astfel, potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurentei SC i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 3 decembrie 2008, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 40 în dosarul instanței de fond, situație în care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 15 decembrie 2008, prima zi lucrătoare după împlinirea termenului legal.
Recursul a fost formulat însă, la data de 16 decembrie 2008, peste termenul legal procedural, mai sus-arătat, motiv pentru care, în baza art.312(1) Cod pr.civilă Curtea îl va respinge ca tardiv, fără a mai proceda pe cale de consecință la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în T,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.1809 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât D, cu sediul în T,-, județ D și intimatul-reclamant, domiciliat în T, Bd.--,.29,.BB,.1,.5, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
--- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.
2 ex/17.03.2009
Dosar fond - al Trib.
G
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
