Pretentii civile. Speta. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.307
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.2916 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC " " SA, cu sediul în B, str.G-ral., nr.11 bis, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 3 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2009 și apoi pentru constituirea legală a completului de judecată, întrucât unul din membrii acestuia se află în concediu legal de odihnă, pentru data de 17 februarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin reprezentanții săi legali să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007 și care să fie actualizate cu indicele inflației precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este salariat al societății pârâte, calitate în care avea dreptul, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, la suplimentarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ce trebuia achitată în luna octombrie a fiecărui an și care nu i-au fost plătite în perioada anilor 2005, 2006 și 2007 astfel că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul depus înscrisuri (filele 5-11).
Pârâta, legal citată nu a formulat întâmpinare și nu s-a înfățișat la judecată.
Prin sentința civilă nr.2916 pronunțată la 21 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006, s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Totodată tribunalul a mai reținut că prin excepție de la regula convenită anual prin contractele colective de muncă de a negocia cu minim 15 zile înainte, condițiile și criteriile de stabilire concretă a suplimentărilor salariale, suma reprezentând prima de aprovizionare toamnă-iarnă a fost inclusă în salariul de bază, conform art.176 alin.4 din același contract, începând cu anul 1998, astfel că cererea reclamantului nu se justifică, acesta primindu-și drepturile salariale pe care le-a revendicat prin acțiunea de față și în anii 2005, 2006 și 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs reclamantul (filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pentru ambele faze procesuale.
Intimata-pârâtă a solicitat în ședința dezbaterilor de la 3 februarie 2009, respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază, începând cu anul 1998, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță și cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997, 1998-toate încheiate și semnate de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurentul-reclamantul este, începând cu anul 2005 (filele 9-11 dosar fond) salariat al intimatei-pârâte SC SA B, fostă SC SA care sub denumirea B, a fost sucursala de prestări servicii a SN RA, astfel cum rezultă din Anexa Nr.1, pct.B a OUG nr.49/1997 privind înființarea și organizarea acestei Societăți Naționale a.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract(filele 23-25).
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997 (fila 21).
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și B (devenită actualmente SC SA) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5% (fila 22).
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 (fila 25) alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv reclamantul, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamant urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținându-se în totalitate sentința civilă nr. nr.2916 pronunțată la 21 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.2916 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC " " SA, cu sediul în B, str.G-ral., nr.11 bis, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./25.02.2009
/
.fond nr-
Jud.fond
R
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
