Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.306
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, --, -, G, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.2997 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC " " SA, cu sediul în B,- bis, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 3 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2009 și apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată întrucât unul din membrii acestuia, respectiv d-na JUDECĂTOR 2: Simona Petruța Buzoianu Vera s-a aflat în concediu legal de odihnă, a amânat din nou pronunțarea pentru data de 17 februarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, --, -, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de câte un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007 și care să fie actualizate cu indicele inflație de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an, până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății pârâte, calitate în care aveau dreptul, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Energie Electrică, Petrol și Gaze, la câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, ce trebuia achitată în luna octombrie a fiecărui an și care nu le-au fost plătite în perioada anilor 2005, 2006 și 2007, motiv pentru care a fost formulată prezenta acțiune.
Pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea reclamanților și nu s-a înfățișat la judecată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.2997 pronunțată la 26 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Energie Electrică, Petrol și gaze pentru anul 2006, s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, printre altele, în luna octombrie, de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
S-a mai reținut că art.176 alin.6 pct.4 din CCM pe ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat al pârâtei, potrivit adreselor indicate și în acest context, începând cu anul 1998, în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului respectiv pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pretențiile reclamanților au fost apreciate ca nefondate.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții au declarat recurs în termen legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale, ce au fost indicate, creând dreptul la acest adaos și fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat niciun fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
S-a mai arătat că este nerelevantă împrejurarea că în CCM la nivel de societate nu au mai fost trecute suplimentările salariale solicitate prin acțiune, câtă vreme ele se regăsesc în CCM pe ramură, care este obligatoriu și pentru pârâtă, conform anexei 1 contractului, ce cuprinde lista agenților economici, filialelor și sucursalelor acestora pentru care se aplică respectivul contract.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pentru ambele faze procesuale, depunându-se și note scrise în același sens precum și o serie de înscrisuri, în copie.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariile de bază, începând cu anul 1998, astfel cum rezultă din adresele nr.2328/1997 și nr.2412/1998, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar în recurs, alături de alte înscrisuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.176 alin.1 din la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractale colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
SC SA B, fostă SC SA, a fost, sub denumirea B, sucursala de prestări servicii a SN RA, astfel cum rezultă din Anexa Nr.1, pct.B a OUG nr.49/1997 privind înființarea și organizarea acestei Societăți Naționale a.
Potrivit art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997, reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paște, Ziua, C, precum și în luna octombrie-pentru aprovizionarea de toamnă, salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut pe persoană reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997 depusă în copie la dosar în recurs.
Prin această adresă, semnată de reprezentanții Patronatului și, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
De asemenea, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA, depusă în copie la dosar, tot în recurs, către mai multe dintre sucursalele sale din țară, printre care și B (devenită actualmente SC SA, așa cum s-a arătat mai sus) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5% (fila 17).
În pe anul 1998, la art.168 alin.2, s-a menționat expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998, alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul HG nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
Faptul că intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei, numai în recurs, o serie de înscrisuri în apărare- de care recurenții-reclamanți au luat cunoștință- nu justifică admiterea recursului în sensul celor solicitate de aceștia, proba cu înscrisuri putându-se administra în recurs potrivit art.305 Cod pr.civilă.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007 fost în mod corect respinsă de prima instanță.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, --, -, G, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.2997 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.
Președinte Judecători
- - --- - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./13.03.2009
/
.fond nr-
Jud.fond ta -
-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
