Pretentii civile. Speta. Sentința 32/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 32
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf Judicar Nicolae
ASISTENT -: -
ASISTENT -:
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulate de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, astfel instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 19 octombrie 2007 reclamantele și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând obligarea pârâților să le plătească în solidar prima de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor până la data executării hotărârii.
În motivare s-a arătat că prin dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996 și art.1 din OG nr. 83/2000 s-a prevăzut că magistrați beneficiază pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu și de o primă egală cu indemnizația brută lunară aferentă lunii anterioare plecării în concediu.
Dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.512/2004 prevăd că actele normative referitoare la primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Art.18 din Codul muncii în vigoare la data suspendării prevedea în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții renunțări sau limitări ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, astfel că un drept care derivă dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Fiind vorba despre un drept fundamental care se încadrează în prevederile art.38 din Constituție acesta trebuie respectat întrucât actele normative care au suspendat dispozițiile referitoare la prima de concediu sunt nelegale și neconstituționale.
Prin întâmpinare pârâtul Tribunalul Timișa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale, care au prevăzut dreptul solicitat de către reclamante, au fost suspendate în baza art.7 alin.3 din Legea nr.512/2004 iar începând cu anul 2004 acest drept nu mai subzistă fiind abrogat prin art.50 din OUG nr.177/2002.
Această interpretare a dispozițiilor legale o dă și Înalta Curte de Casație și Justiție B prin Decizia nr. XXIII/12.12.2005 care a statuat că la data intrări în vigoare a OUG 177/2002 au fost abrogate implicit, nemaiputând fi pretinse drepturile magistraților prevăzute de art.41 din Legea nr. 50/1996.
Abrogarea dispozițiilor art.41 din Legea nr.50/1996 este confirmată și de Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 în sensul adoptări unui text similar și anume introducerea art.241în OUG nr.27/2006.
Mai mult, interpretarea reclamantelor bazată pe analizarea unor evidențe de Consiliul Legislativ sunt neîntemeiate întrucât această autoritate nu se poate substitui legiuitorului.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în temeiul Legii nr. 500/2002, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 24/2000 raportat la dispozițiile art. 62 din aceeași lege stabilesc că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendat printr-un alt act normativ de același nivel sau superior iar prelungirea suspendări ori modificării poate fi prevăzută expres însă măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, iar legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestora.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției s-a opus admiterii acțiunii apreciind-o neîntemeiată, arătând că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000, iar exercitarea unor drepturi de genul celor solicitate de către reclamante se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În măsura în care o dispoziție legală este în contradicție cu art.16 din Constituție se poate invoca excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Pe fond s-a arătat că acțiunea nu are nici un temei legal și nici nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 din OG nr.137/2000.
Cu prioritate soluționând excepția lipsa calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T se apreciază neîntemeiată urmând a fi respinsă întrucât nu este vorba de antrenarea răspunderii prin plată ca un terț în raportul juridic, acesta neavând atribuția exclusivă de a plăti un drept salarial către reclamante ci de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale având calitatea de a coordona bugetul de stat.
Examinând acțiunea astfel cum a fost formulată potrivit motivelor de fapt și de drept se constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantele având funcția de judecătoare în cadrul Judecătoriei Deta, reclamă un drept salarial care reprezintă prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecări în concediu pentru perioada 2004-2006.
Acest drept a fost reglementat prin dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996 și art.1 din OG nr.83/2000.
Dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.512/2004 care au suspendat dreptul privind prima de concediu până la 31 decembrie 2005 nu pot constitui o în acordarea dreptului salarial pe perioada solicitată de către reclamante aceasta cu atât mai mult cu cât intenția legiuitorului a fost de acordare în continuare a dreptului prevăzut anterior prin actele normative menționate mai sus, intenție care se regăsește în OG nr.27/2006 care prevede că magistrații beneficiază de prima de concediu egală cu indemnizația lunară brută aferentă lunii anteriore plecării în concediu.
În considerarea celor de mai sus urmează a se admite acțiunea astfel cum a fost formulată, vor fi obligați pârâți la plata primei de vacanță pentru perioada 2004-2006 în favoarea reclamantelor, iar pentru respectarea principiului reparări integrale a prejudiciului creat reclamantelor se impune actualizarea sumelor în raport cu indicele de inflație de nașterea dreptului până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantele și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș.
Obligă pârâții să le plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2004-206, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
ASISTENT -: -
ASISTENT -:
GREFIER,
Red. /24.11. 2008
Tehnored.: / 2 ex./24.11. 2008
Președinte:Mihai DeceanJudecători:Mihai Decean, Aurelia Schnepf Judicar Nicolae
