Pretentii civile. Speta. Decizia 3230/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3230
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2008, privind recursul declarat de reclamantele - și, împotriva sentinței civile nr.291/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL SUPREM AL MAGISTRATURII, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.05.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantele - - judecător la Judecătoria Tg-J, - - judecător la Judecătoria Tg-C, - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-C, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, să se constate că îndeplinesc condiția de vechime de 5 ani impusă de art. 44 alin.1 lit. a din Legea nr. 303/2004, pentru a promova la tribunale, precum și a fi numiți în funcții de conducere la judecătorii, prevăzută de art. 50 alin.1 lit. a din același act normativ, precum și obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să permită înscrierea la concursurile de promovare efectivă sau pe loc, precum și la cele de ocupare a funcțiilor de conducere, ce vor fi organizate în viitor în situația în care, îndeplinesc și celelalte condiții impuse de art. 44 alin.1 lit. a și art. 50 alin.1 lit. a din Legea nr. 303/2004, privind Statutul Magistraților.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt judecători la Judecătoria Tg-J și Judecătoria Tg-C, respectiv procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-C, iar anterior au îndeplinit funcția de consilieri juridici în cadrul unor instituții publice, devenind magistrați, ca urmare a promovării a unor concursuri de admitere.
Că, potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul Magistraților, pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine", la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile minime de vechime.
S-a invocat de către reclamante că în mod constant pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererile de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție la tribunale, care nu au avut vechimea efectivă de 5 ani și anterior intrării în magistratură nu fuseseră avocați, în această situație regăsindu-se și reclamanta -, ignorându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În sensul celor susținute s-a făcut referire și la definiția discriminării așa cum este redată de dispozițiile art. 2 alin.1 și 2 din nr.OG 137/2000, privind combaterea tuturor formelor de discriminare, precum și la decizia nr. 135/05.11.1996 a Curții Constituționale care a apreciat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
În concret reclamantele au invocat că este evidentă întrunirea cumulativă a elementelor constitutive cuprinse în art. 2 din nr.OG 137/2000 și o situație de diferențiere din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, prin conținutul art. 44 alin.1 lit. a și art. 50 alin.1 lit. a din Legea nr. 303/2004, privind Statutul Magistraților.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111.pr.civ. în dovedirea acțiunii s-a anexat la dosarul cauzei hotărârea nr. 48/24.01.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție necompetența instanțelor de judecată, cu motivarea că pretențiile solicitate de reclamante sunt date prin lege în competența Consiliului Superior al Magistraturii, excepția inadmisibilității cererii și introducerii premature a cererii, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 291 de la 15 ianuarie 2008 admis excepția necompetenței materiale a instanței și a respins acțiunea reclamantelor pe considerentul că aceștia nu au urmat procedura specială reglementată de Legea 317/2004 referitoare la contestarea Hotărârii nr.18 din 18.01.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs au vizat modul de soluționare a excepției de necompetență materială a instanței, în condițiile în care - Hotărârea atacată a fost pronunțată de în considerarea activității sale jurisdicționale; neexaminarea solicitării referitoare la invocarea excepției de neconstituționale a prevederilor art.44 alin.2 și aret.50 alin.2 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor; neexaminarea probatoriului administrat.
Deși legal citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, intimații-pârâți nu s-au prezentat în instanță.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamantele au solicitat instanței să constate că îndeplinesc condiția de vechime de 5 ani impusă de art. 44 alin.1 lit.a din Legea 303/2004 pentru a promova la tribunale, precum și pentru a fi numiți în funcții de conducere la judecătorii, prevăzute de art.50 alin.1 lit.a din același act normativ.
C de-al doilea capăt de cerere a vizat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să permită înscrierea acestora la concursurile de promovare efectivă sau pe loc, precum și la cele de ocupare a funcțiilor de conducere, ce vor fi organizate în viitor, în situația în care sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art.44 alin.1 lit.a și art.50 alin.1 lit.a din Legea 303/2004.
După cum se observă, solicitările reclamantelor au avut ca temei legal prevederile art.44 și 50 din Legea 303/2004 în măsura în care acestea reglementează condițiile(inclusiv vechime) pentru promovarea în funcții de execuție la instanțele superioare sau în funcții de conducere.
În acest context, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale mai sus citate trebuia rezolvată în conformitate cu Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Cu privire la această excepție de neconstituționalitate a răspuns numai pârâtul.
Astfel, prin "Notele scrise" depuse la dosar de către Consiliul Superior al Magistraturii la termenul de judecată de la 11 ianuarie 2008 ( fila 48) acesta a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivând că, potrivit art.2 alin.3 din Legea 47/1992, instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată fără a putea modifica și completa prevederile supuse controlului.
Deși instanța a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.44 alin.2 și 50 alin.2 din Legea 303/2004 acesta nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un mod asupra acestei cereri(nici prin încheiere de ședință nici în considerentele sentinței).
Procedând în acest mod, Tribunalul a nesocotit prevederile exprese și imperative ale Legii 47/1992.
Altfel spus dispozițiile art. 29 alin.6 din Legea 47/1992 reprezintă norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea în situațiile date asupra oportunității sesizării Curții Constituționale.
Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii.
Aspectele de necompetență materială nu au relevanță în situația de față întrucât excepția de neconstituționalitate, invocată în cursul procesului trebuie să fie rezolvată de către instanță, după caz, într-unul din modurile reglementate de art. 29 din Legea 47/1992.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele -, împotriva sentinței civile nr.291/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
16.06.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Cotora, Florica Diaconescu
