Speta Legea 10/2001. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 187
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamanții, din Rm., Gh., nr.11, -.10,jud., din C-, jud. D, din B,-, - 11,.1,.2, sect.5, ambii domiciliați în B,- B,.2, sect.1, reclamanții moștenitori, ambii domiciliați în P,-,. 11, jud. A și pârâții AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sect.1, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O în nume propriu cu sediul în S,-, jud. O și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sect.5 ca reprezentant al STATULUI ROMÂN împotriva sentinței civile nr. 1130 din 19 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în P,-,.11,. A,.46, jud. A și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI M cu sediul în comuna M, jud. și SC " " SA C, cu sediul în C,-, jud. O, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat care reprezintă pe apelanții reclamanți, și pe apelanții reclamanți moștenitori și lipsind apelanții pârâți AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimatul reclamant și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI M și SC " " SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că au fost depuse relațiile solicitat intimatei pârâte Primăria M, cât și cererile de judecată în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 cod. proc. civ. a apelanții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, după care:
Apărătorul apelanților reclamanți și apelanților reclamanți-moștenitori a arătat că nu mai are cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție, excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților pârâți Ministerului Economiei și Finanțelor, DGFP O și acordă cuvântul asupra excepției și asupra fondului.
Avocat, pentru apelanți reclamanți și apelanți reclamanți-moștenitori, a susținut că apelanții pârâți au calitate procesuală pasivă. A considerat că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art.21 alin.1 din Legea 10/2001 republicată invocate de AVAS, ci dispozițiile art.29 din aceeași lege. Cu privire la obligarea apelanților pârâți Ministerului Economiei și Finanțelor, DGFP O la plata cheltuielilor de judecată, a considerat că în mod legal aceștia au fost obligați, date fiind prev. art 274
A solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelanților pârâți Ministerului Economiei și Finanțelor, DGFP O.A învederat faptul că instanța de fond nu a respectat indicațiile date de ÎCCJ B prin decizia de casare, deoarece nu a stabilit cu certitudine dacă utilajele morii au fost mutate sau distruse în totalitate la data producerii incendiului.A mai susținut că din adresa nr.897/06.05.2008 emisă de Primăria M, utilajele nu ar mai exista fizic după incendiu. A susținut că în adresă nu se face vorbire de situația utilajelor la momentul a care au fost preluate.
A învederat instanței că și intimata pârâtă SC. SA au menționat același lucru și anume că, din datele acestei unități, utilajele morii nu mai există de la data incendiului, fără însă a indica sursa acestor date.
Cu privire la apelul formulat de apelanți reclamanți și apelanți reclamanți-moștenitori, a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Față de apelurile pârâților Ministerului Economiei și Finanțelor, DGFP O și AVAS B, a pus concluzii de respingere.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 11 martie 2002 reclamanții -, și, au contestat dispozițiilor 50/14.02.2002 și 56/14.02.2002 emise de SC SA C și de Primarul comunei M - în baza Legii 10/2001. S-a solicitat restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru moară și inventarul agricol preluat de stat.
În motivarea contestației au arătat că autorii lor au fost proprietarii unei suprafețe de teren de 4.334 mp. în intravilanul satului, comuna M, teren pe care autorii au construit o moară țărănească cu valțuri înregistrată sub nr.2364/38 la Camera de Comerț și Industrie C, imobilul fiind preluat abuziv prin ordinul Ap. nr. 16735/48.
Prin sentința civilă 773 /2002 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr. 2411/2002 a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, cu motivarea că nu mai este posibilă restituirea în natură, reclamanții având posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții iar prin decizia nr. 982 /27 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar 4952/2002 a fost admis apelul declarat de apelanți, schimbată sentința în sensul că au fost anulate deciziile nr. 50 și 56 /14.02.2002 emise de SC Sa C, și dispoziția nr.96/18.03.2002 emisă de Primarul comunei
Prin aceeași decizie a fost obligată pârâta SC SA C la măsuri reparatorii în echivalent pentru moară și teren în suprafață de 1680,81 mp. iar pârâta Primăria comunei M la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1.000 mp.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și pârâta SC Sa C iar prin decizia nr. 9628/24 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- au fost admise recursurile, casată decizia nr.982/27 aprilie 2004 Curții de Apel Craiova și sentința nr. 773/24 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul O l t, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel a lăsat nerezolvat capătul de cerere referitor la restituirea prin echivalent sau în natură a suprafeței de teren pe care o deține Poliția M și a dispus ca în rejudecare să fie analizată situația juridică a morii și a utilajelor, probele dosarului fiind incerte în legătură cu momentul și cauzele producerii incendiului.
Întrucât a decedat la 29.04.2004, conform certificatului de moștenitor nr. 22/2004, au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia,.
În rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice - construcții și expertiză topo-cadastru pentru identificarea și evaluarea morii și utilajelor morii și a terenului deținut de SC și Poliția M, urmând a se stabili dacă parte din teren poate fi restituit în natură.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice O - pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și AVAS au invocat lipsa calității procesuale pasive, având în vedere modificările aduse Legii 10/2001 prin Titlul VII al Legii 247/2005.
Prin decizia civilă 1130 din 19 2007 Tribunalului Olt admis în parte acțiunea, s-au anulat deciziile nr. 50 și 56 din 14.02.2002 emise de SC SA C și dispoziția nr. 96 din 18.03.2002 eliberată de Primăria comunei A fost obligată Primăria comunei M să restituie reclamanților, terenul în suprafață de 260 mp. cu vecini la Nord - teren deținut de SC SA C, la Sud - Dc 1343; la - teren deținut de Postul de Poliție M, la Vest - teren retrocedat reclamanților.
S-a constatat că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru moară, teren în suprafață de 1.680 mp. deținut de SC SA C și pentru terenul în suprafață de 902 mp. deținut de Postul de Poliție M, iar pârâtele au fost obligate la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că din suprafața totală de 4334 mp. cumpărată de autorii reclamanților conform contractului de vânzare cumpărare nr. 220/1997, intimată pârâtă SC C deține 1.680,81 mp. pentru care i s-a atestat dreptul de proprietate conform HG 834/1991, suprafață trecută în tabelul anexă la certificatul de atestare nr. 9 din 16 septembrie 1994 - emis de Consiliul Județean Pe acest teren se află construcția morii care a ars într-un incendiu ce a avut loc în anul 1979, edificatoare în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert - filele 105 - 110.
În ceea ce privește utilajele morii enumerate în procesul verbal din 14 iunie 1948, s-a stabilit că acestea nu mai există fizic la unitatea notificată, că utilajele au fost distruse în incendiul care a avut loc la moară în anul 1979, nemaifiind înlocuite niciodată - în acest sens fiind raportul de expertiză efectuat de expert - fila 87 dosar.
Referitor la suprafața de teren, proprietate exclusivă a autorilor reclamanților, teren deținut de Postul de Poliție M și pe care se află clădirea Postului de Poliție, s-a stabilit că suprafața de teren este de 902 mp. situată în intravilanul satului din comuna M județul O; în afara incintei Postului de Poliție M se află suprafața de 260 mp. ce a aparținut autorului și care poate fi restituită în natură reclamanților, această suprafață de teren nefiind afectată de construcții.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții -, precum și AVAS B și Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea apelului declarat de reclamanți s-a susținut că instanța nu a stabilit corect cadrul procesual întrucât a fost conceptat în calitate de reclamant care are calitatea de legatar cu titlu particular doar pentru o garsonieră ce a aparținut defunctei. S-a arătat că nu s-a stabilit cu certitudine situația juridică a utilajelor revendicate și că s-a reținut că acestea nu mai există deși nu erau dovezi certe în acest sens. S-a arătat că acestea reprezentau imobile prin destinație întrucât serveau efectiv și direct la exploatarea morii și că există martori care pot confirma că utilajele nu au fost distruse în incendiu.
Statul Român a motivat apelul său invocând că nu este corectă obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu era în culpă procesuală, neavând nicio obligație de îndeplinit față de reclamanți.
În motivarea apelului declarat de AVAS s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are competența de a restitui în natură imobilul sau de a acorda măsuri reparatorii în echivalent. Pe fond, s-a arătat că AVAS nu are calitatea de proprietar al bunurilor, ci de acționar în numele statului, astfel că nu are drept de dispoziție și nici obligația de le restitui fostului proprietar. S-a susținut că societatea este proprietar asupra terenurilor din anul 1994 iar potrivit art. 33 din Titlul VII din Legea 247/2005 modalitatea de stabilire și acordare a despăgubirilor este una specială.
S-a criticat obligarea AVAS la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții apelanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor pârâților ca nefondate.
În apel s-a încuviințat proba cu martori, fiind audiat martorul și s-a emis adresă către SC SA și Primăria M pentru a se comunica dacă utilajele ce au fost în moara în litigiu se află în patrimoniul acestora, fiind înaintate răspunsurile sub nr. 35/2008 și 9817/2008.
Apelurile declarate de reclamanți și de Statul Român sunt fondate, iar apelul AVAS nu este fondat, pentru următoarele considerente.
În sistemul legii 10/2001 raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizarea entității deținătoare care a fost notificată.
Statul Român poate fi subiect al raportului juridic doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.
În cauză, reclamanții au notificat primăria și SC solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat iar unitățile notificate au emis dispoziții. Statul Român nu are calitate procesuală pasivă pentru că nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Având în vedere că speța de față nu privește dispozițiile legale arătate, Statul Romând, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă și nu se justifică, în consecință, chemarea sa în judecată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 296 c apelul declarat de acesta se va admite, se va schimba în parte sentința în sensul că se va respinge acțiunea față de acest pârât.
Cât privește apelul declarat de reclamanți, instanța reține că aceștia au calitate procesuală activă în conformitate cu prev. art. 4 din Legea 10/2001, fiind moștenitori ai persoanelor fizice de la care s-a făcut preluarea imobilului. Art. 4 alin 2 din lege recunoaște calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor de la care s-a făcut preluarea. Reclamantul are calitatea de legatar cu titlu particular a reclamantei, beneficiind din partea acesteia de un legat pentru un bun imobil determinat, garsonieră. Așadar, acesta culege din patrimoniul autoarei un bun individual determinat, iar nu o universalitate juridică, așa cum este cazul moștenitorilor legali sau moștenitorilor testamentari care sunt beneficiarii unui legat universal sau cu titlu universal. Legatul său se referă la un alt bun decât moara în litigiu, astfel că nu este îndeplinită cerința prev. de art. 4 alin 2 din legea 10/2001, acest reclamant neavând calitatea de moștenitor legal sau testamentar pentru moara solicitată prin acțiune.
În aceste condiții, se va admite apelul reclamanților, fiind respinsă acțiunea promovată de, care nu are calitate procesuală activă.
Critica reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele din moară nu este fondată.
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea 10/2001, fac obiect ala legii reparatorii numai bunurile imobile, așa cum sunt ele definite prin art. 6 din lege. Textul arătat stabilește că pot fi acordate măsuri reparatorii pentru terenuri, cu sau fără construcții, precum și pentru bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în construcții. Art. 6 alin 2 include în categoria bunurilor supuse restituirii utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, cu condiția să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse.
Așadar, în ce privește bunurile mobile legea distinge între două categorii: bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în construcții și bunurile mobile sub forma utilajelor și instalațiilor care mai există la data apariției legii.
Potrivit codului civil, bunurile imobile se clasifică în trei categorii: bunuri imobile prin natura lor, imobile prin obiectul la care se aplică, imobile prin destinație. Această ultimă categorie este cea definită prin enumerare de art. 468-470 civ. iar dintre bunurile imobile prin destinație, art. 6 alin 1 din Legea 10/2001 face referire doar la subcategoria imobilelor prin încorporare, reglementată de art. 469 civ.
Bunurile mobile care s-au aflat în moara preluată de stat și care au fost enumerate în procesul verbal de preluare și în raportul de expertiză nu pot fi bunuri imobile prin încorporare, deoarece acestea sunt, potrivit art. 469 civ. cele întărite cu gips, var sau ciment sau cele care nu pot fi scoase fără a deteriora imobilul ( construcția) de care au fost atașate. Toate bunurile aflate în moară intră în categoria utilajelor și instalațiilor, deoarece ele au o existență de sine stătătoare, diferită de a morii, pot fi mutate, înlocuite, fără a se distruge construcția.
Condiția cerută de art. 6 alin 2 din legea 10/2001 este ca aceste bunuri să existe în materialitatea lor, așa cum au existata la data preluării, să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse.
Pentru admiterea unei acțiuni, instanța trebuie să aibă în vedere probele care au putut forma cu certitudine o anumită convingere, precum și prezumțiile, iar nu simplele speculații, iar atunci când o situație de fapt nu a fost pe deplin stabilită, ea nu poate fi considerată ca veridică. Deși au fost administrate probe cu acte, martori sau expertiză, nu s-a putut confirma susținerea reclamanților în sensul că aceste bunuri mai există.
Astfel, este dovedit în speță că în anul 1979 moara în litigiu a fost distrusă de un incendiu, la data respectivă imobilul făcând parte din industrie locală și fiind în administrarea primăriei din localitate.
Martorul audiat în apel a arătat că la incendiul din 1979, s-au încărcat într-o mașină valțurile, motoarele și elementele metalice ale morii și au fost transportate în altă parte, însă nu a putut preciza unde anume. Prin răspunsul dat instanței, primăria a arătat că nu se află în patrimoniul său aceste bunuri și nu poate comunica dacă ele mai există. Chiar dacă în anul 1979 o serie de utilaje au fost salvate din incendiu și date în folosința unei alte mori, până în anul 2001, când a apărut legea reparatorie, este greu de presupus că valțurile sau motoarele s-au mai putut păstra. Ceea ce are relevanță pentru soluționarea acțiunii este faptul că probele administrate nu au putut confirma existența utilajelor în anul 2001, iar acțiunea nu poate fi admisă pentru valțuri și motoare căror existență s- stabilit doar până în anul 1979. Concluzia care se impune este aceea că soluția dată de tribunal acestui capăt de cerere este legală și temeinică.
Criticile formulate de AVAS nu sunt fondate întrucât calitatea procesuală pasivă a acestei instituții este stabilită prin art. 29 din legea 10/2001, ori de câte ori imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate. Chiar dacă AVAS nu răspunde notificării, chemarea sa în judecată este obligatorie în virtutea textului arătat, iar în speță SC SA este societate comercială integral privatizată prin intermediul AVAS. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată este justificată de prev. art. 274, deoarece prin admiterea acțiunii pârâtele au căzut în pretenții.
Potrivit Titlului VII din legea 247/2005 stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii se face în urma parcurgerii unei proceduri speciale, de către Comisia Centrală, prin Fondul Proprietatea, astfel că o obligație efectivă de plată nu este stabilită în sarcina AVAS sau a societății comerciale, însă chemarea acestora în judecată se impune pentru că legea le stabilește obligația de a răspunde notificării.
Așadar, în condițiile art. 27 din legea 10/2001, este legală soluția de admitere a acțiunii față de această pârâtă.
Față de considerentele expuse, potrivit art. 296, se vor admite apelurile reclamanților și al Statului Român, fiind schimbată sentința în parte după cum s-a arătat și se va respinge apelul AVAS.
În temeiul art. 274 c, pârâții AVAS, Primăria, SC și intimatul reclamant vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1130 din 19 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI M și SC " " SA
Admite apelul declarat de reclamanții, reclamanții moștenitori, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1130 din 19 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Respinge acțiunea față de Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice O pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Respinge apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimații pârâții Primăria comunei M și SC SA C, intimatul reclamant, și AVAS la 1500 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
Ex.13/ 22.05.2008
Jud. Fond -
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
