Pretentii civile. Speta. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 328
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 3585 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 16 februarie 2009, pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, factura nr. -/22.12.2008 emisă de N Poșta Română și confirmare de primire.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar delegație.
Reprezentanta reclamantului recurent învederează că intimatul a invocat excepția tardivității recursului. Întrucât sentința primei instanțe i-a fost comunicată contestatorului la data de 10 decembrie 2008 conform dovezii de comunicare existentă la dosar, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării sentinței. Solicită respingerea excepției tardivității ca nefondată.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu mai susține excepția tardivității recursului raportat la data expedierii prin postă - 22.12.2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe cale de consecință anularea dispoziției nr. 81/22.05.2008 de desfacere a contractului individual de muncă, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care ar fi fost concediat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3585 din 4 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișar espinge cererea formulată de contestatorul împotriva intimatului Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 5106/-, contestatorul a solicitat anularea dispoziției nr. 81/22.05.2008 prin care intimatul Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță a dispus desfacerea contractului său individual de muncă, repunerea sa în situația anterioară emiterii acestui act și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat în cazul în care nu ar fi fost concediat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că intimatul a emis dispoziția contestată desfăcând disciplinar contractul individual de muncă al contestatorului pentru agresarea unui bolnav internat în spital, faptă considerată abatere stabilită ca atare prin Regulamentul de Ordine Interioară () al unității.
A invocat nulitatea absolută a acestei dispoziții, cu motivarea că intimatul nu a convocat în scris salariatul în vederea desfășurării cercetării prealabile, în condițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii, în sensul că nu a precizat obiectul, data și locul întrevederii. Contestatorul recunoaște că la 16.05.2008 a dat o declarație referitoare la evenimentele petrecute în ziua anterioară, însă nu i s-a adus la cunoștință că este cercetat disciplinar, fiindu-i încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 267 alin. 4 Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei contestatorul a arătat că nu poate fi reținută în sarcina sa săvârșirea unei abateri disciplinare, în sensul consemnat în decizia atacată, deoarece nu a pus în pericol viața pacienților prin folosirea armei în incinta unității, prin adresa nr. 90632/11.06.2008 Ministerul Internelor și Reformei Administrative comunicându-i că pușca utilizată nu este letală, funcționând cu aer comprimat și având un calibru de 4,5 mm, precum și că nu a fost depusă o plângere la organele de poliție din partea pacientului rănit ori ai reprezentanților săi legali (acesta fiind bolnav psihic).
Prin întâmpinare pârâtul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată. S-a arătat că, în calitate de asistent medical contestatorul trebuie să respecte dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 307/2004 privind exercitarea acestei profesii, reglementările legale ale profesiei, statutul ordinului asistenților medicali și moașelor, prevederile codului d e etică de deontologie ce vizează această profesie în sensul de a avea o conduită ireproșabilă pe plan fizic, mintal și emoțional față de bolnavi.
A arătat că prezenta contestație este inadmisibilă, întrucât prin ea se tinde la încălcarea principiului potrivit căruia nimeni nu poate să-și invoce propria culpă pentru a-și crea beneficii.
Pe fond a arătat că unitatea a respectat dispozițiile art. 267 Codul muncii privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în sensul că l-a convocat pe contestator în scris pentru discutarea unor aspecte referitoare la evenimentul derulat în 15.05.2008, prin adresa nr. 2141/16.05.2008 semnată de primire de către acesta.
S-a reținut că la termenul de judecată din 23 septembrie 2008 contestatorul a învederat că semnătura aplicată pe adresa de convocare la cercetarea efectuată la 16.05.2008 nu-i aparține. Pentru verificarea acestei susțineri, instanța a solicitat contestatorului specimene de semnătură atașate la fila 49 din dosar, părțile depunând și acte originale, pentru compararea semnăturilor. De asemenea s-a solicitat efectuarea în același scop a unei expertize grafologice, cerere respinsă de instanță, cu motivarea că aceasta este lămurită asupra provenienței semnăturii, astfel încât potrivit art. 179 alin. 1 Cod procedură civilă nu este necesară efectuarea expertizei, proba nefiind de altfel concludentă, raportat la obiectul și motivele acțiunii.
Instanța a constatat prin încheierea din 23.09.2008 că excepția de inadmisibilitate a contestației invocată de către intimat, constituie în fapt o apărare de fond, iar nu o excepție de procedură, astfel că nu se impune a fi analizată cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă.
Tribunalul a respins contestația formulată de reclamantul, cu motivarea că reclamantul - asistent medical la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță a introdus la data de 15 mai 2008 în incinta unității, preluând peste împrejmuirea incintei, o armă cu aer comprimat de calibru 4,5 în stare de funcționare, precum și aproximativ 30 de de plumb. la ora 20,00 acesta s-a așezat pe o bancă din fața unui pavilion în care se aflau internați pacienți, sprijinind arma de bancă, cu țeava în jos., arma s-a izbit de pavajul din beton și s-a descărcat cauzând pacientului o plagă împușcată în glezna piciorului drept. Contestatorul a acordat primele îngrijiri bolnavului și a alertat medicul de gardă care a solicitat ambulanța, fiind transportat la Spitalul Județean T, unde a fost internat în perioada 23.04.2008 - 16.05.2008, pentru o intervenție chirurgicală și îngrijiri (filele 17-18, 7 și 35).
La data de 16.05.2008 contestatorul a fost convocat pentru explicații privind evenimentul astfel petrecut prin adresa nr. 2141 din data menționată, context în care acesta a întocmit o notă explicativă relatând succesiunea faptelor astfel cum a fost reținută mai sus (fila 16 - 17).
A reținut că urmare a acestei fapte, prin dispoziția nr. 81/22.05.2008 Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, reținându-se în sarcina sa săvârșirea abaterii prevăzută în Cap. X lit. f din al unității.
Tribunalul a apreciat că nu se poate reține nulitatea dispoziției pentru încălcarea dispozițiilor art. 267 alin. 1 și 2 Codul muncii, astfel cum pretinde contestatorul, întrucât potrivit primului paragraf al textului legal menționat, atrage sancțiunea nulității măsurii de angajare a răspunderii disciplinare doar omisiunea de efectuare a cercetării disciplinare prealabile, iar nu și alte neregularități în procedura de cercetare, cum sunt cele la care face referire contestatorul.
De asemenea, întrucât contestatorul a recunoscut că a fost la spital pentru a da o declarație despre cele întâmplate, ir la dosar s-a și depus nota explicativă întocmit de acesta, tribunalul nu a reținut susținerile acestuia în sensul că nu ar fi avut cunoștință despre scopul pentru care ar fi dat nota explicativă, neavând reprezentarea că este cercetat disciplinar.
S-a reținut că este irelevant în cauză dacă semnătura aplicată pe adresa de convocare (fila 34) aparține sau nu contestatorului, în condițiile în care cercetarea prealabilă s-a realizat, dându-i-se acestuia posibilitatea de a invoca apărări prin solicitarea de a preciza dacă mai are ceva de adăugat la cele deja relatate în nota explicativă. Acesta este și motivul pentru care instanța a apreciat neconcludentă în speță expertiza grafologică solicitată și a respins cererea formulată de contestator în probațiune.
Tribunalul a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 267 alin. 1, 2 și 4 Codul muncii, că dispoziția atacată este legală și că reclamantul a săvârșit o faptă ilicită cu vinovăție, faptă prevăzută ca abatere disciplinară de Regulamentul de Ordine Interioară.
În termen împotriva sentinței civile nr. 3585 din 4 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timișa declarat recurs contestatorul care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe cale de consecință anularea dispoziției nr. 81/22.05.2008 de desfacere a contractului individual de muncă, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care ar fi fost concediat.
În motivare a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
A arătat că deși s-a depus la dosar acte în original având aplicate semnătura contestatorului - instanța nu a dispus efectuarea unei expertize grafologice pentru a se verifica dacă semnătura aplicată pe convocarea depusă de intimată la dosar a fost executată de contestator.
A invocat nulitatea absolută a dispoziției de desfacere a contractului de muncă cu motivarea că intimatul nu a convocat în scris salariatul în vederea desfășurării cercetării prealabile în condițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii, în sensul că nu a precizat obiectul, data și locul întrevederii și că în comisia de cercetare disciplinară ar fi fost incluse persoane care nu au fost de față la momentul când contestatorul a dat Nota explicativă, iar în dispoziție a fost motivată eronat data la care a avut loc cercetarea disciplinară.
A arătat că dispoziția atacată este lovită de nulitate absolută întrucât intimatul nu l-a convocat în scris în vederea desfășurării cercetării prealabile, neprecizându-i obiectul, data și locul întrevederii, deși avea această obligație în baza art. 267 alin. 2 Codul muncii, încălcându-i astfel dreptul de a-și pregăti apărarea.
A arătat că în componența comisiei de disciplină apar alte persoane care nu au participat la cercetarea disciplinară, iar în dispoziție este trecută eronat data la care a avut loc așa zisa cercetare, respectiv este trecură data de 15 mai 2008 deși a avut loc la 16 mai 2008.
A susținut că în mod eronat a reținut comisia că contestatorul a pus viața pacienților în pericol folosind arma în incinta unității și că asistentul a agresat un pacient care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență și internare, întrucât din răspunsul dat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. 90632/2008 rezultă că " pușca în litigiu este o armă neletală, cu aer comprimat, calibru 4,5 mm,în stare de funcționare. Totodată a comunicat faptul că nu ne putem pronunța dacă viața pacientului a fost pusă în pericol, la dosar nefiind depusă o plângere din partea acestuia, a aparținătorilor, a curatorului sau a reprezentanților legali ai pacientului. Implicit nu există un certificat medico-legal care să ateste diagnosticul sau numărul de zile de îngrijiri medicale care le-a necesitat pentru vindecare."
Contestatorul arată că în funcție de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de gradul de vinovăție, de consecințele abaterii disciplinare, precum și de comportarea generală în serviciu, nu se impunea desfacerea contractului individual de muncă de către intimată.
Pentru a răspunde disciplinar, apreciază că trebuie să fie întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.
În cadrul răspunderii disciplinare, gradul de vinovăție constituie unul din motivele pentru dozarea sancțiunii, pentru individualizarea ei.
Arată că în speță, însă, cum pușca s-a descărcat accidental - neexistând intenția contestatorului de a agresa pe pacient - sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit: a) rezultatul socialmente periculos al faptei îl reprezintă consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului; b) făptuitorul a fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării (forței străine) care a produs rezultatul; c) fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat intervenției imprevizibile a unei energii străine, prevăzută de legea penală.
Prin întâmpinare intimatul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță a solicitat respingerea recursului formulat de contestator, cu motivarea în esență că reclamantul avea obligația să cunoască dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 307/2004 precum și ale art. 13 din Codul d e etică și Deontologie Profesională al asistentului medical și al din România, or, acesta nu numai că nu face toate diligențele pentru a acorda îngrijiri medicale bolnavilor, mai mult, introduce în spital o armă, fără a deține permis, punând astfel viața în pericol a pacienților.
A arătat că pe lângă prevederile legale speciale și ale Codului d eontologic, contestatorul încalcă și regulile de disciplină stabilite de către regulamentul intern al spitalului, care prevede la Capitolul lit. f ca sancțiune disciplinară a contractului individual de muncă "în caz de agresare a bolnavilor și folosirea obiectelor contondente, ascuțite sau periculoase de orice natură".
Examinând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, de întreg probatoriul administrat, de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9cpc, precum și ale dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin dispoziția nr. 81 din 22 mai 2008 emisă de intimatul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al angajatului - datorită agresării unui bolnav internat în Spitalul de Psihiatrie, măsură prevăzută în Capitolul X lit. f din Regulamentul de Organizare Internă al intimatului - (fila 46 dosar tribunal). I se aplică tuturor angajaților din spital, indiferent de durata contractului de muncă, prevede la Cap. lit. f ca sancțiuni disciplinare, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în caz de agresare a bolnavilor și/sau prezența sau folosirea obiectelor contondente, ascuțite sau periculoase de orice natură.
Cum, contestatorul angajat ca asistent medical la intimat, prin fapta sa, de a introduce în spital o armă de cu aer comprimat de calibru 4,5 în stare de funcționare a cauzat pacientului o plagă împușcată în glezna piciorului drept pentru care aceasta a necesitat o intervenție chirurgicală și îngrijiri - fapta sa raportat la dispozițiile legale menționate constituie abatere gravă, pentru care în mod corect s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă.
Este neîntemeiată susținerea contestatorului în sensul că decizia atacată este lovită de nulitate cu motivarea că nu a fost convocat în scris în vederea desfășurării cercetării prealabile și nu i s-a precizat obiectul, data și locul întrevederii întrucât așa cum corect s-a reținut de prima instanță chiar prin cererea de chemare în judecată contestatorul a învederat că a fost la spital pentru o declarație în legătură cu cele întâmplate, la dosar depunându-se și nota explicativă întocmită de contestator.
Sancțiunea nulității măsurii de angajare a răspunderii disciplinare ar fi intervenit în situația în care măsura s-ar fi dispus înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile art. 267(1) Codul muncii, or, în cauză, contestatorul a avut posibilitatea de a da explicații cu privire la fapta sa.
În ceea ce privește motivul de nulitate al deciziei invocat de contestatorul recurent, în sensul că în componența comisiei de disciplină în dispoziție apar persoane care nu au participat la cercetarea disciplinară - se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât prin dispoziția nr. 30/10.04.2006 (fila 19 dosar tribunal) doamna a fost împuternicită să efectueze cercetarea disciplinară în cauză.
Raportat la dispozițiile art. 267 Cod procedură civilă este irelevant dacă semnătura de pe adresa de convocare (fila 34 dosar tribunal) aparține contestatorului, atâta timp cât cercetarea prealabilă s-a efectuat - în mod corect a apreciat prima instanță ca nefiind concludentă în cauză expertiza grafologică solicitată și pe cale de consecință a respins-
În dispoziția atacată este trecută corect data de 15.05.2008 - dată la care s-a săvârșit fapta, astfel că nu este întemeiată susținerea că data trecută în dispoziție este eronată.
Pe fond, întrucât atât dispozițiile Legii nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, ale Codului d e și Deontologie Profesională și nu în ultimul rând cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al intimatului (Cap. 10 lit. f) care sancționează cu desfacerea contractului de muncă fapta apreciată ca abatere gravă - de "prezență și folosirea unor obiecte contondente ascuțite sau periculoase de orice natură", în incinta unității.
Curtea constată că s-a apreciat corect de prima instanță că s-a săvârșit de către contestator o faptă ilicită în legătură cu munca, definită ca abatere disciplinară de dispozițiile art. 263 (12) Codul muncii, cu vinovăție, având reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale prin aceea că așa cum învederează în nota explicativă nu a introdus arma în unitate pe la poarta de acces - ci peste gard (fiind luată de la un coleg).
Nu se poate reține astfel, susținerea contestatorului în sensul că în speță, răspunderea nu poate exista, fiind vorba de un caz fortuit.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3585 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3585 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /6.03. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./6.03. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Maria
