Pretentii civile. Speta. Decizia 329/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6431/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.329/
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 934 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(919/C/2009), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL(fosta SRL), având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 21.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.934 din 13.07.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția civilă - s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâtei; a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumelor de 415 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate și 400 lei diferență de majorare salariu pe perioada ianuarie-aprilie 2008, contravalorii indemnizației de concediu medical pentru 183 de zile (05.05.2008-11.11.2008) și indemnizațiilor de concediu de odihnă pe anii: 2006, 2007 și 2008, precum și a sumei de 4000 lei cu titlul de daune morale, toate drepturile bănești susmenționate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata prejudiciului material cauzat de imposibilitatea încasării indemnizației de șomaj, la plata diferenței dintre prețul integral și prețul compensat al medicamentelor, precum și la plata contravalorii transportului la B pentru internare, controale medicale și analize și cel privind obligarea la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor la zi până la data de 30.11.2008; a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1242 lei cheltuieli de judecată, din care 1000 lei onorariu avocat și 242 lei contravaloare transport.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte din data de 03.08.2006 în baza contractului individual de muncă nr.31688 până în luna noiembrie 2008, iar din data de 01.12.2008, s-a angajat fără forme legale la o altă societate, deși raporturile de muncă cu pârâta nu au încetat în baza vreunei decizii emise de aceasta.
S-a reținut că din actele medicale depuse de reclamant, reiese că acesta suferea de boli de inimă conform actelor medicale încă din anul 2007.
Cu privire la plata prejudiciului material cauzat de imposibilitatea încasării indemnizației de șomaj, se constată că cererea nu este întemeiată, în cauză nefiind vorba despre o concediere din inițiativa angajatorului, ci a angajatului, motiv pentru care reclamantul nu ar fi beneficiat de indemnizație de șomaj.
În privința plății diferenței dintre prețul integral și prețul compensat al medicamentelor nici acest capăt de cerere nu poate fi admis întrucât nu s-a făcut dovada cu înscrisuri a achitării prețului integral sau compensat al acestora.
Referitor la contravaloarea transportului efectuat la B pentru internare și controale medicale se reține că solicitarea reclamantului nu are bază legală, astfel că această pretenție nu va admisă.
Neîntemeiat se constată a fi și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor la zi până la data de 30.11.2008, întrucât conform legislației în vigoare, competența aparține inspectoratului teritorial d e muncă și nu angajatorului.
În ceea ce privește, daunele morale se apreciază că pentru suferințele psihice cauzate reclamantului de pârâtă constând în spitalizarea sa cu întârziere din cauza lipsei dovezii de plată a CAS, a imposibilității de a-și procura medicamente la prețuri compensate, acesta urmează a fi obligată la plata sumei de 4000 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul care a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând indemnizația de șomaj de 7200 lei; diferența dintre prețul întreg și prețul compensat al medicamentelor de 4968 lei, precum și contravaloarea transportului la B pentru internare, controale medicale și analize de 2950, 36 lei.
În motivarea în fapt și în drept a recursului se arată că instanța de fond a respins în mod greșit cererea sa sub aspectul capetelor de cerere menționate mai sus.
Astfel, cu privire la indemnizația de șomaj, recurentul arată că nu s-a mai prezentat la serviciu, deoarece așa i-a transmis conducerea societății, întrucât nu avea posibilitatea asigurării unui loc de muncă cu condiții mai ușoare și revenindu-i astfel obligația comunicării acestei situații la Inspectoratul Teritorial d e Muncă pentru întocmirea formelor de șomaj.
De asemenea, pârâta nu și-a îndeplinit nici obligația privind plata concediilor medicale, a concediilor de odihnă și a diferențelor salariale și a contribuției CAS.
Cu privire la contravaloarea costului medicamentelor și a plății contravalorii transportului pentru internare la spital, controale medicale și analize periodice, recurentul susține că această dovadă rezultă din neplata CAS- ului ce a fost dovedită și recunoscută de pârâta-intimată.
Intimata-pârâtă a formulat recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu în conformitate cu art. 304/1 proc. cvi. raportat la probatoriu administrat în cauză, Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul solicitat prin cererea de recurs.
Astfel, deși instanța de fond a reținut existența raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâtă precum și culpa pârâtei în ceea ce privește lipsa plății pentru reclamant a asigurărilor de sănătate în mod greșit a respins acțiunea acestuia cu privire la contravaloarea cheltuielilor legate de tratamentul afecțiunilor dobândite în perioada în care își desfășura activitatea în calitate de salariat al pârâtei.
De asemenea, în ceea ce privește plata indemnizației de șomaj, tot pârâta avea obligația întocmirii documentației necesare pentru ca reclamantul să poată obține indemnizația respectivă în condițiile în care nu a avut posibilitate oferirii unui loc de muncă corespunzător recomandărilor afecțiunilor medicale de care suferea reclamantul.
Curtea reține că materia litigiilor de muncă, angajatorului îi revine sarcina probei, indiferent de poziția procesuală în care se găsește, aceea de pârât sau reclamant.
În acest sens, sunt dispozițiile art. 287 din Codul muncii, care statuează următoarele, "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare"
Prin urmare, cum în cauza de față angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de a depune în apărarea sa dovezile necesare din care să rezulte caracterul netemeinic al acțiunii reclamantului, concluzia care se desprinde constă în faptul că acțiunea trebuia admisă și în ceea ce privește obligarea la contravaloarea indemnizației de șomaj, întrucât pârâta nu a dovedit faptul că a întreprins toate obligațiile ce-i reveneau față de reclamant pentru ca acesta să primească acestă indemnizație.
Cât privește compensarea medicamentelor și a transportului la B pentru internare, controale și analize medicale, admisibilitatea acțiunii este evidentă atâta timp cât corect a reținut Tribunalul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată ce le datora fondul de asigurări de sănătate pentru recurentul-reclamant.
Motivele reținute de Tribunal în considerente, cu privire la faptul că reclamantul avea obligația să dovedească cu înscrisuri plata diferenței dintre prețul integral și cel compensat al medicamentelor este contrară dispozițiilor statornicite de art. 287 din Codul muncii precitat, care obligă pe angajator să facă această dovadă și nu pe salariat mai ales atâta timp cât acesta nu achitat contribuția la sistemul asigurărilor sociale.
Prin urmare, având în vedere că intimata-pârâtă nu a dovedit că nu datorează pretențiile solicitate de către recurentul-reclamant, Curtea pentru motivele prevăzute mai sus, urmează să dispună în baza art. 312. proc. civ. admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate.
Urmează a fi obligată pârâta la plata contravalorii indemnizației de șomaj în cuantum de 7200 lei, la plata contravalorii diferenței dintre prețul integral și prețul compensat al medicamentelor în cuantum de 4968 lei și la plata contravalorii transportului la B pentru internare, controale medicale și analize în cuantum de 2950,36 lei.
De asemenea urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.934/13.07.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr- (919/C/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL (fostă SC SRL ).
Modifică în parte sentința atacată.
Obligă pârâta la plata contravalorii indemnizației de șomaj în cuantum de 7200 lei, la plata contravalorii diferenței dintre prețul integral și prețul compensat al medicamentelor, în cuantum de 4968 lei, și la plata contravalorii transportului la B pentru internare, controale medicale și analize în cuantum de 2950,36 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.:
2 ex./11.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
