Pretentii civile. Speta. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.335
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Elena Pașcan Camelia Viziteu
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile promovate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 991/C din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă de către ambii recurenți prin cererea de recurs, fl.8 și fl.12 dosar, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 01.10.2007 reclamanții -, - C, -, -, -, -, -, -, -, I -, I, -, -, în calitate de judecători la Judecătoria Piatra Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost recunoscută prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, s-a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
În baza acestei hotărâri, în expunerea de motive preliminară din nr.OUG 27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, măsură prevăzută și în Capitolul VI pct. 3.3 din "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007", pentru eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători în detrimentul altora.
Au mai arătat că actualul sistem de salarizare, concretizat inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile și, contrar criteriilor stabilite prin dispozițiile art. 2 din aceste acte normative.
Au mai precizat că modalitatea lor de salarizare, în raport de procurorii din cadrul și, încalcă prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă au solicitat judecata în lipsă.
Prin sentința civilă nr.991/C/30.11.2007 Tribunalul Neamț, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea următorilor coeficienți de multiplicare:
- 19 - pentru judecătorii cu grad de judecătorie;
- 20 - pentru președinte și vicepreședinte de judecătorie;
- 20 - pentru judecătorii cu grad de tribunal;
- 21,50 - pentru judecătorii cu grad de curte de apel,
începând cu data de 10.04.2006, la zi și în continuare, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute, despăgubiri ce vor fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Piatra Neamț, salarizarea acestora realizându-se în baza prevederilor Legii nr. 45/2007 care a aprobat cu modificări nr.OUG 27/2006. Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de retribuire anterior, constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - ce crease o inegalitate evidentă între categoriile de magistrați cu pregătire și responsabilități identice, ca urmare a acordării selective a sporului de 30 - 40% pentru instrumentarea infracțiunilor de corupție - a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Ori, potrivit art. 73 și 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, remunerația lor fiind stabilită, conform art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite.
Aceste elemente, care sunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, au fost însă disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, în sensul că în privința acestora s-a dat eficiență numai criteriului referitor la nivelul parchetului în cadrul cărora funcționează.
Însă acesta din urmă își pierde orice relevanță necorelat cu vechimea în magistratură, ce reprezintă condiția sine qua non pentru promovarea sau numirea într-o funcție de execuție la un parchet de un anumit nivel.
În cazul procurorilor din structurile și, a fost eliminată în mod privilegiat legătura obligatorie dintre criteriul nivelului parchetului și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor. Aceasta întrucât ei sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004, corespunzătoare acestui nivel, fiindu-le necesară o vechime de doar 6 ani, conform art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.
Ca urmare a acestui fapt, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, fiind numiți, potrivit art. 75 alin. 3 și art. 87 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (în prezent ), în baza unui simplu interviu.
S-au instituit astfel două derogări de la principiile care reglementează salarizarea magistraților, deoarece art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 republicată, dispune că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, iar art. 43 alin. 1 din lege stabilește că promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național.
Pe de altă parte, apartenența procurorilor și la aceste structuri este una temporară, conform art. 75 alin. 11 și art. 87 alin. 9 din Legea nr. 304/2004, deoarece la data încetării activității în cadrul structurilor menționate revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, aspect ce conduce la concluzia că nu dobândesc în mod real și definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, potrivit art. 5 alin. 1 din nr.OUG 43/2002 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 508/2004, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și în structuri teritoriale analoge celorlalte instanțe și parchete, iar competența de judecată în primă instanță a cauzelor instrumentate de procurorii din aceste structuri revine, de regulă, tribunalelor. Prin urmare este sporită în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal, prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
În aceste condiții, instanța a apreciat că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și CO. în ceea ce privește salarizarea, cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamanților, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Prin urmare, discriminarea directă conținută de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și de art. 24 din Legea nr. 508/2004, între reclamanți și procurorii din cadrul și, constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost în realitate înlocuită cu o alta, conținută de prevederile incriminate ale nr.OUG 27/2006, sub forma stabilirii unui coeficient de ierarhizare mult superior în favoarea procurorilor din structurile menționate. Astfel obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, ce revine tuturor magistraților, produce efecte juridice diferențiate în ce privește salarizarea.
Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași obiective și elemente tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel create în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu poate fi realizată decât prin aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv: 19 pentru judecătorii cu grad de judecătorie, 20 pentru președintele pentru vicepreședintele de judecătorie, 20 pentru judecătorii cu grad de tribunal și 21,50 pentru judecătorii cu grad de curte de apel.
Aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare de mai sus urmând a se face începând cu 10.04.2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării urmând a fi plătite de la această dată, la zi și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute de fiecare dintre ei.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția generală a Finanțelor Publice
Ministerul Justiției a invocat în drept motivul de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă și de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă; în dezvoltarea motivelor de recurs fiind invocate în esență următoarele:
- prin acordarea unor drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării magistraților, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare ceea ce atrage incidența motivului prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Cu atât mai mult s-a apreciat ca fiind nelegală soluția instanței cu cât aceste drepturi au fost acordate pentru viitor, aceasta echivalând practic cu legiferarea lor.
În ceea ce privește caracterul "discriminatoriu", reținut de prima instanță atât în privința promovării, cât și al salarizării, recurenta a susținut că dispozițiilor nr.OG137/2000 nu sunt aplicabile, întrucât despăgubirile și acțiunea în despăgubiri avute în vedere de acest act normativ sunt în legătură cu acte sau fapte de discriminare înțelese ca acțiuni sau inacțiuni ilicite prin care se restrânge sau se înlătură folosința ori exercitarea, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a unor drepturi recunoscut6e de lege.
Prin sentința recurată se ajunge astfel ca toți magistrații să primească drepturi salariale corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără îndeplinirea cerințelor imperative ale legii speciale de salarizare, criteriul principal de departajare avut în vedere de legiuitor la stabilirea salarizării magistraților care rezultă din enumerarea legii este acolo al nivelului instanței sau parchetului.
În considerarea argumentelor recursului s-a susținut că nu se poate reține sub nicio formă existența unei situații analoage sau comparabile între situația reclamanților și cea a procurorilor numiți în cadrul DIICOT - DNA și pe cale de consecință, existența unei discriminări a reclamanților în materie de salarizare.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat soluția pronunțată sub aspectul obligării sale la asigurarea fondurilor pentru plata drepturilor bănești, față de rolul și atribuțiile sale reglementate prin acte normative speciale.
Curtea, analizând motivele de recurs, urmează a reține următoarele:
Obiectul cauzei îl constituie în esență stabilirea salariilor magistraților de la Judecătoria Piatra Neamț, asemănător cu cele prevăzute pentru procurorii din cadrul și, care sunt salarizați ca și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă.
Se susține că s-a instituit astfel o discriminare directă între judecători și procurorii din cadrul, neținându-se seama de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și de faptul că magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, trebuie să aibă același nivel de salarizare.
Tribunalul Neamța admis acțiunea, a obligat pârâții la plata drepturilor solicitate, rezultate din aplicarea noilor coeficienți de multiplicare a salariului, retroactiv, precum și pe viitor.
Soluția este nelegală în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, fiind date cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 din nr.OUG27/2006, modificat și completat prin Lg.45/2007, procurorii din cadrul și cei din cadrul, sunt salarizați potrivit nr.crt. 6-13 lit A din Anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin, sau cu care sunt asimilați, potrivit legii.
Punctele 6-13 din Anexa la.OUG nr.27/2006, privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă
Conform art.3 alin 1 din nr.OUG27/2006 " judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți", sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte din ordonanță.
este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă, așa cum rezultă din art.1 alin.1-2 din Lg.508/2004, modificată și completată, astfel că salarizarea acestora s-a făcut în conformitate cu art.3 din nr.OUG27/2000 și art.74 al.1 din Lg.303/2004.
Drept urmare, susținerile reclamanților potrivit cărora art.11 din nr.OUG27/2006, instituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul, este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează. Astfel, nu toate situațiile în care anumite persoane sunt tratate diferențiat pot constitui acte de discriminare, iar un asemenea tratament poate avea la bază un alt motiv decât apartenența persoanei respective la una dintre categoriile prevăzute în art.2, 1 OG nr.137/2000.
de multiplicare 19-23 conform anexei la.OUG nr.27/2006 lit. A, nr. crt. 6-13, se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul, este justificată.
Prin soluția instanței de fond, s-a ajuns astfel să se încalce criteriile de bază ale salarizării respectiv: nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, vechimea în magistratură prevăzută la art. 3 alin.1 din nr.OUG26/2007, respectiv la stabilirea direct de către instanță a salariului de bază al magistraților de la Judecătoria Piatra Neamț corespunzător drepturilor salariale prevăzute pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă
Greșit s-a reținut că prin această modalitate s-a instituit o discriminare între judecători și procurorii din cadrul și, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, salarizarea are la bază criteriile prevăzute de nr.OUG27/2006, așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea 45/2007.
Relevantă în acest sens este și Hotărârea nr.355/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s- statuat că faptele prezentate - respectiv salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul și T, pe de altă parte - nu constituie discriminare potrivit nr.OG137/2000.
În consecință, potrivit art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul Ministerului Justiției și va modifica în tot hotărârea, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată; deși recursul Ministerului Economiei și Finanțelor vizează calitatea sa procesuală pasivă, văzând argumentele privind netemeinicia acțiunii introductive, se impune a fi admis și acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile civile promovate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 991/C din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Pașcan Camelia Viziteu, Niculina Țiț
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./3 ex.
22.04/5.05.2008
Președinte:Elena Pașcan Camelia ViziteuJudecători:Elena Pașcan Camelia Viziteu, Niculina Țiț
