Pretentii civile. Speta. Decizia 3481/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -prime de vacanță 2003-2006-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3481
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții G, G, G, G, împotriva sentinței nr.103 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 103/07.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova ca instanță de fond potrivit art. I și II din OUG75/2008 s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G, -, -, -, G, G, -, -, și G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești - acordare primă concediu pentru anii 2003-2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea adresata Tribunalului Gorj la data de 10.01.2008, reclamantii G, -, -, -, G, G, -, -, și G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la plata către fiecare dintre reclamanți a primelor de concediu de odihnă pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație publică în luna în care se face plata față de luna pentru care se calculează.
Motivand in fapt cererea, reclamantii au aratat ca au calitatea de magistrati si asistenti judiciari in cadrul Tribunalului Gorj.
Potrivit art. 1 alin. 2 teza a II- din OUG nr. 146/2007, "intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
In conformitate cu prevederile legale susmenționate, au dreptul să primească prima de concediu neachitată în perioada 2001-2006, alături de categoriile enumerate expres în cuprinsul textului, și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
In ceea ce priveste modul de calcul al actualizarii sumelor, au invocat prevederile art. 5 alin. 1 din OUG nr. 146/2007.
Prin intampinarea formulata la data de 28 februarie 2008, paratul Ministerul Justitiei a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii, in raport de Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 data de Sectiile Unite ale ICCJ in solutionarea recursului in interesul legii, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3.civ.
Cod PenalLa data de 26 iunie 2008, Tribunalul Gorja dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Instanța de fond reține pe de o parte, că reclamanții, având calitatea de judecători si asistenti judiciari, susțin că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea lor dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2003-2006.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007 și care este clar evidențiată în preambulul Ordonanței, astfel:
" bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu au permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare.
Prin majoritatea hotărârilor instanțelor de judecată ordonatorii de credite au fost obligați să acorde primele de concediu de odihnă pentru perioada cât acestea au fost suspendate. În acest sens s-a pronunțat inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 și Decizia nr. LXXVII din 5 noiembrie 2007.
Neacordarea primelor de concediu de odihnă pentru perioada aferentă anilor în care au fost suspendate ar conduce la obligarea ordonatorilor de credite de a achita, în temeiul unor hotărâri ale instanțelor, atât sumele aferente, actualizate, cât și cheltuielile de judecată, ceea ce ar conduce la sporirea efortului bugetar".
Este nefondată susținerea reclamanților în sensul că dreptul lor s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2003 - 2006 (perioadă supusă analizei instanței judecătorești prin prezenta cerere de chemare în judecată).
Acesta este cazul judecătorilor, al căror drept la prima de vacanță, reglementat prin Legea nr. 50/1996 a fost abrogat începând cu data de 01.01.2003, data intrării în vigoare a OUG nr. 177/2002.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, prin DECIZIA Nr. XXIII din 12 decembrie 2005 precizat în mod expres:
"La data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă -".
Pentru considerentele expuse anterior, s-a apreciat ca nefondata cererea reclamanților și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții arătând în esență că, potrivit art. 64 alin. 2 din Legea 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ reintră în vigoare, de unde rezultă că, pentru perioada 2001-2002 dreptul reclamanților la prima de concediu a fost reintrodus prin OUG83/2000.
Pentru perioada 2003-2004, dreptul la prima de vacanță a fost reintrodus prin Legea 347/2003, Ordinul 2918/C/13.10.2003 și Ordinul 817/10.03.2004 care la art. 8 prevede dreptul la prima de vacanță pentru magistrați.
Este adevărat că prin Legea 507/2003 este prevăzută în continuare suspendarea dreptului referitor la prima de concediu până la data de 31. 12. 2004 dar textul nu se referă la personalul autorității judecătorești.
În condițiile în care OUG 146/2007 prevede că au dreptul la prima de concediu neachitată în perioada 2001-2006 și categoriile de personal care au acest drept în baza legilor speciale - /2000, reintrată în vigoare la 31 12 2002, art. 34 din Legea 347/2003 și OUG 27/2008, sentința instanței de fond este pronunțată cu aplicarea greșită a legii solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă perioadei 2003-2006.
Curtea analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor d recurs formulate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată, ca instanță de control judiciar în cauză, că recursul cu care a fost investită, potrivit Deciziei nr. 104/20 ian. 2009 Curții Constituționale, este nefondat.
Prin decizia nr. 23 din 12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în urma admiterii unui recurs în interesul legii s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești introdus prin OG nr. 83/2000, s-a stabilit că - prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
Dreptul respectiv a fost abrogat expres prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv art. 1 din OUG nr. 146/2007 care reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive sau actele normative anuale de salarizare în perioada 2001 - 2006.
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat plata primelor de concediu de odihnă pe anii 2003-2006, în calitatea lor de magistrați, însă dreptul respectiv a fost abrogat expres prin OUG nr. 177/2002, astfel încât nu pot beneficia de prevederile OUG nr. 146/2007, actul normativ respectiv reglementând doar modalitatea de plată a primelor de concediu, categoriilor de salariați care aveau prevăzut expres, în diferite acte normative de salarizare, că beneficiază de această primă, iar executarea acestora a fost suspendată în toată această perioadă de timp.
Se va reține astfel că prima instanță făcut o corectă aplicare a legii, hotărârea recurată nu este afectată de nici unul din motivele de modificare arătate prin motivele de recurs ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 304, respectiv 3041cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 teza a II- cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanți se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții G, G, G, G, împotriva sentinței nr.103 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /2 ex. 2 iulie 2009
/și
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
