Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3482/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3482
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
********************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 150 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu in pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, în contradictoriu cu intimații reclamanții. C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învedera cererea formulată de recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că la data de 04.09.2008, reclamanții C, au formulat cerere de chemare în judecată pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar a sporului de stres, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21.05.2008 până în prezent și în viitor, precum și la reactualizarea sumelor cuvenite fiecărui reclamant cu acest titlu, plus dobânda legală și la cheltuieli de judecată.
În motivare petenții au precizat că acest drept le-a fost acordat pentru perioada 01.03.2005-21.05.2008 prin sentința civilă nr.3500 din 21.05.2008,pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ, iar prin decizia nr.21/10.03.2008 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a prev.art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Au mai arătat reclamanții că în mod nejustificat nu le-a fost acordat acest spor în continuare date fiind și condițiile în care își desfășoară activitatea.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de faptul că dispozițiile legale invocate ca temei al acordării acestor drepturi au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale, situație în raport de care instanțele judecătorești s-ar transforma în autoritate legiuitoare prin eludarea textelor constituționale.
Dacă instanța ar admite cererea ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, astfel că cererea este inadmisibilă.
In același timp a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererea trebuia respinsă întrucât raționamentul reclamanților este corect numai cu privire la perioada 01.10.2000-03.02.2007, iar odată cu intrarea în vigoare a nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost abrogată în mod explicit Legea nr.50/1996 și acest spor nu mai poate fi acordat după acest moment, astfel că în acest mod trebuie interpretată decizia instanței supreme.
Au solicitat să se respingă și cererea privind plata actualizată a sumelor cerute, cât și cea privind dobânda legală, având în vedere că se află în fața unei obligații imposibile, iar acordarea dobânzilor nu poate avea loc în temeiul nr.OG9/2000, în lipsa existenței unei convenții între părți.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu se află în raporturi juridice de muncă cu reclamanții și prin Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 s-a stabilit modalitatea de eșalonare a plății sumelor cuprinse în titluri executorii până la intrarea în vigoare a nr.OUG75/2008.
Cu atât mai mult dispozițiile în baza cărora reclamanții își întemeiază cererea au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr.819/03.07.2008, astfel că acțiunea trebuie respinsă integral.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că în speță își exprimă poziția sa numai în calitatea sa de expert în materia discriminării și aceasta are un caracter consultativ
Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 150 din 26 noiembrie 2008, admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
A admis acțiunea formulată de reclamanții C, și, și a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 21.05.2008 - 26.11.2008 și în continuare, sume care vor fi actualizate cu coeficientul de devalorizare monedei naționale până la data plății efective și la care se va aplica dobânda legală.
A admis cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar acțiunea reclamanților se privește ca fiind întemeiată și se admite pentru considerentele care se vor expune.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că între părți nu există raporturi juridice de muncă, astfel că s- respins acțiunea cu privire la acest pârât.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că este întemeiată acțiunea reclamanților în condițiile în care în mod neconstituțional sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prev.de art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat și nu a mai fost acordat, iar abrogarea textului a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, deoarece potrivit art.107 alin.3 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, ordonanțele de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de această lege.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 și în acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
A rezultat așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dând preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Chiar dacă prin art.30 din nr.OG8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996, așa cum susține pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nu se poate reține că decizia dată în interesul legii, susmenționată nu-și produce efectele obligatorii pentru instanțe asupra dezlegării date problemelor de drept, așa cum prevede art.329 alin.3 Cod proc.civ.
Nu a putut fi primită susținerea din întâmpinarea acestui pârât că drepturile solicitate nu mai pot fi acordate după intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, în condițiile în care prin acea decizie s-a statuat că sporul de stres se cuvine în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care textul de lege se referea, astfel că acestea nu și-au încetat aplicabilitatea și nici nu se poate concepe că la data când a fost soluționat recursul în interesul legii nu au fost avute în vedere noile dispoziții legale privind salarizarea personalului din sistemul justiției, respectiv.nr.OG8/2007 și nr.OUG27/2006 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.45/2007.
Cu atât mai mult în componentele salariului, așa cum prevede art.155 din Codul muncii, se include și acest spor solicitat de reclamanți, astfel că nu pot fi primite susținerile din întâmpinările depuse, în sensul că aceste drepturi salariale nu se cuvin reclamanților în continuare.
Chiar dacă prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819,820 și 821 din 03 iulie 2008 au fost declarate neconstituționale prev. art.1, art.2 alin.3, art.20 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, în cauză se reține că își produc efectele obligatorii concluziile desprinse din decizia instanței supreme, așa cum s-a menționat mai sus.
Nu sunt întemeiate nici susținerile din întâmpinare care se referă la faptul că sumele solicitate nu pot fi actualizate și nu se pot acorda dobânzile legale, în condițiile în care reclamanții nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, așa încât moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța a reținut că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor stabilite în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, atât pentru, pierderea ce a suferit", cât și pentru,beneficiul de care a fost lipsit".
De asemenea, conform art. 161 alin.4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care vor cuprinde dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil.
Cum obligația de plată a acestor drepturi trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății sporului solicitat, s- constatat că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamanților.
In temeiul art.60 și urm.Cod. proc.civ. a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de prev.art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în temeiul cărora acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul ministerului chemat în garanție este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ca atare, a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Împotriva sentinței respective, la data de 30 decembrie 2008 și respectiv 08 ianuarie 2009, au declarat recurs DGFP D pentru Ministerul Finanțelor și Economiei și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași DGFP a invocat, în primul rând, lipsa calității procesuale pasive întrucât nu are raporturi juridice cu reclamanții Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta din urmă având doar obligația de a propune Guvernului, proiectul de buget.
Pe fondul cauzei,hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, avându-se în vedere faptul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit cărora, magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, au fost abrogate expres.
Motivându-și recursul, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție arată că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 Cod procedură. civilă, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A mai arătat că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești
Recursurile sunt nefondat
Astfel, referitor la fondul cauzei, sunt neîntemeiate ambele recursuri declarate de pârâți, criticile formulate fiind aceleași, regăsindu-se în ambele cereri de recurs.
In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului MINISTERUL PUBLIC, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
In ceea ce privește motivul de recurs de ordin procedural, invocat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, se constată că este nefondat, acesta având calitate procesuală pasivă, în calitate de chemată în garanție, în condițiile în care acest minister are obligația de a întocmit proiectul de buget și de a vărsa fondurile necesare către toate ministerele, inclusiv MINISTERUL PUBLIC pentru acoperirea deficitului bugetar a fiecărei instituții.
Ca atare,în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursurile se privesc ca nefondate și se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 150 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu in pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, reclamanții C,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/23.06.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
