Pretentii civile. Speta. Decizia 3487/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3487
Ședința publică din 3 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul SERVICIUL de AMBULANȚĂ al JUDEȚULUI T împotriva sentinței civile nr. 2914 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect dreptul bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul intimat lipsă, avocat, lipsă fiind pârâtul-recurent Serviciul de Ambulanță al Județului
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială seria - nr. - și fotocopia facturii fiscale nr. - din 7.07.2008 privind achitarea onorariului avocațial în cuantum de 833 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat învederează instanței că de la pronunțarea sentinței drepturile s-au virat în noua bancă, reclamantul și-a primit toți banii, fiind astfel respectate dispozițiile hotărârii, iar cu privire la vechiul cont, intimatul avea cunoștință că acesta a fost închis. Pe de altă parte, susține că dreptul de a-și alege instituția bancară, este un drept recunoscut de lege, în speță, intimatul a optat pentru instituție bancară, alta decât cea impusă de recurent, iar pârâtul în mod nejustificat a refuzat să-i vireze drepturile salariale în contul indicat. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. A depus la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2914/9.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Serviciul de Ambulanță al Județului T și a obligat pârâtul să achite reclamantului drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă, prin virament în contul bancar nr. -L-XX, deschis la Banca Transilvania - Sucursala T, începând cu sumele aferente lunii aprilie 2008, precum și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând în rest cererea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 29.04.2008, reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale în contul bancar nr. -L-XX, deschis la Banca Transilvania - Sucursala T, menționând că a înțeles să întrerupă relațiile cu Bank T, închizând contul inițial deschis la aceasta. Prin adresa nr.2444/09.05.2008 pârâtul a răspuns reclamantului în sensul că drepturile salariale îi vor fi virate în continuare în contul personal deschis la Bank T, existând posibilitatea efectuării unui transfer bancar către banca pentru care a optat reclamantul (fila 6). La 20.05.2008 reclamantul a învederat angajatorului că nu a încasat drepturile salariale aferente lunii aprilie 2008 (fila 7).
Instanța conchide că, față de probatoriul administrat, se poate deduce, chiar în absența unor înscrisuri doveditoare, faptul că reclamantul a închis contul personal existent inițial la Bank T, de vreme ce în cursul lunii mai a arătat că nu a încasat drepturile salariale aferente lunii aprilie, iar pârâtul căruia de altfel îi revenea sarcina probei potrivit art.287 Codul Muncii, nu a dovedit faptul că sumele reprezentând drepturi bănești cuvenite, începând cu luna aprilie 2008, ar fi fost virate într-un cont de la banca menționată.
Interpretând sistematic dispozițiile art.7 alin.1 și alin.2 din nr.OUG 149/2007 astfel cum a fost adoptată, se poate deduce că selectarea de către angajator a instituției bancare prin intermediul căreia se face plata pe card a drepturilor salariale reprezintă regula, în timp ce virarea acestor sume prin alte instituții de credit, pentru care optează salariații reprezintă excepția. Aceasta rezultă din împrejurarea că prima variantă este inclusă în alin.1 al art.7 din OUG nr.149/2007, în timp ce a doua este amplasată în alin.2.
Cum dreptul salariaților de a opta pentru alte instituții bancare este prevăzut ca o excepție de la regulă, trebuie conchis că textul legal care consacră acest drept este de strictă interpretare, neputându-se adăuga, pentru aplicarea sa, alte condiții decât cele expres prevăzute de lege. Ca atare, nu se poate aprecia în speță că plata drepturilor salariale printr-o astfel de instituție bancară ar putea fi realizată doar ca urmare a unei aprobări prealabile din partea angajatorului, așa cum susține pârâtul. De asemenea, nu se poate condiționa realizarea în acest mod a plăților de întrunire a unor condiții de organizare internă a angajatorului. Așadar, indiferent care ar fi dimensiunile compartimentului însărcinat cu efectuarea plăților ori volumul de muncă al acestuia, trebuie recunoscut dreptul salariaților de a beneficia de plată prin intermediul instituției bancare pentru care au optat.
2 al art.7 din OUG nr.149/2007 consacră un adevărat drept, în favoarea salariaților, de a încasa drepturile salariale prin intermediul instituțiilor bancare pentru care au optat personal.
acestui drept revine angajatorului o obligație de a face, respectiv de a realiza plata drepturilor salariale lunare în contul astfel deschis.
Cererea reclamantului de acordare a unor daune morale, în suma de 1000 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât singurul prejudiciu nepatrimonial invocat de reclamant îl constituie "atitudinea abuzivă a pârâtului". Or, o atare atitudine echivalează, în fapt, cu neîndeplinirea culpabilă a obligației de a face izvorâtă din lege, ceea ce în fapt a atras admiterea primului capăt de cerere al acțiunii. Neîndeplinirea acestei obligații este de natură să conducă la crearea unui prejudiciu patrimonial, iar nu nepatrimonial, cum susține reclamantul.
Instanța de fond a constatat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.161 alin. 4 Codul Muncii, în sensul că pârâtul nu a refuzat plata salariului, pentru a se aprecia că acesta datorează reparație reclamantului.
În baza art.274 și 276 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, constatându-se că acesta se află în culpă procesuală.
Pârâtul Serviciul de Ambulanță al Județului T, a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr.2914/9.09.2008, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii capătului de cerere referitor la obligarea sa să achite, începând cu luna aprilie, drepturile salariale ale reclamantului în contul indicat de acesta, precum și a celui privitor la cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond nu a ținut seama de actele depuse la dosarul cauzei, deși a luat cunoștință de ele.
Contractul nr. 40/15.05.2002 încheiat de recurent cu Bank în urma unei proceduri de achiziții conform normelor legale, prelungit prin actul adițional nr. 11008/3.03.2008, s-a derulat în bune condiții, nu a fost semnat de salariații instituției și nu poate fi modificat de către aceștia.
Instanța de fond a reținut greșit că plata drepturilor salariale se face în conturile deschise la Bank din anul 2008, iar nu din anul 2002.
Singurul angajat din compartimentul salarizare, care efectuează plățile salariale, se află în imposibilitate de a întocmi mai multe documente de plată către mai multe bănci.
Excepția prevăzută de art.7 din nr.OUG 149/2007, conform căreia salariații pot opta pentru plata drepturilor salariale prin intermediul altor instituții bancare decât cea aleasă, în mod legal, de către angajator trebuie corelată cu acceptul de principiu al angajatorului, în situația în care condițiile tehnico-organizatorice existente în instituție permit acest lucru, la cererea expresă a salariatului. Reclamantul nu a cerut acest accept.
Recurenta l-a înștiințat pe intimat că drepturile salariale îi sunt virate în continuare în contul deschis la Banca, dar acesta refuză ridicarea salariului, afirmând în mod fals că în luna aprilie nu a primit salariul, deși din extrasul de cont solicitat Băncii rezultă că intimatul are toate drepturile salariale în contul personal cu începere din luna aprilie.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La cererea de recurs au fost anexate următoarele înscrisuri: extrase cont -R- privind salarii aprilie 2008 - august 2008, precum și ordinele de plată ale recurentei cu privire la sumele menționate în extrasele de cont arătate.
Intimatul a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că eventualele erori materiale de apreciere a unor înscrisuri nu duc la nelegalitatea hotărârii atacate, câtă vreme dreptul de opțiune al intimatului este legal.
Reclamantul are dreptul să își aleagă instituția bancară, prin care să încaseze drepturile salariale, indiferent de voința angajatorului.
Pârâta-recurentă are prerogativa de a alege instituția bancară, conform art.7 alin.1 din nr.OUG 149/2007, doar dacă salariatul nu optează ca plata drepturilor sale salariale să se facă printr-o altă instituție bancară.
Or, prin adresa nr. 2263/29.04.2008, reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale în contul deschis la Banca Transilvania - Sucursala Prin adresa nr. 2705/20.05.2008 a reiterat cererea.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Din considerentele sentinței atacate rezultă că prima instanță a pronunțat hotărârea prin aprecierea tuturor probelor administrate în cauză de către părți, reținând, în mod corect, că virarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului s-a făcut în contul personal deschis la Bank T cu care unitatea avea încheiată o convenție din anul 2002.
Reclamantul nu a solicitat modificarea convenției nr. 40/15.05.2002 și a actului adițional la această convenție nr. -/3.03.2008, încheiate între Serviciul de Ambulanță a Județului și Bank T, așa cum susține recurenta, iar instanța de fond nu a dispus vreo modificare a acestor convenții.
Prin cererile înregistrate sub nr. 2263/29.04.2008 și nr. 2705/20.05.2008, reclamantul a solicitat angajatorului virarea drepturilor sale salariale în contul personal deschis la Banca Transilvania - Sucursala T, în temeiul art.7 alin.2 din nr.OUG 149/2007.
Art.7 alin. 2 din nr.OUG 149/2007 prevede că salariații pot opta pentru plata pe card a salariului prin intermediul altor instituții de credit decât cele selectate de angajator în condițiile art.7 alin.1 din aceeași ordonanță. Prin urmare, art.7 alin.2 din nr.OUG 149/2007 nu prevede acceptul de principiu al angajatorului, așa cum susține recurenta, și nu condiționează opțiunea salariatului de condițiile tehnico-organizatorice ale unității angajatoare, respectiv de posibilitatea acesteia de a întocmi documentele de plată a drepturilor salariale către mai multe bănci.
Pe cale de consecință, în situația în care salariatul a optat pentru plata salariului prin intermediul altei bănci, decât cea selectată de angajator, angajatorul este obligat să vireze drepturile salariale în contul bancar indicat de salariat, după exprimarea opțiunii de către salariat în acest sens.
Recurenta a refuzat virarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului, cu începere din luna aprilie 2008, în contul precizat de acesta. Ordinele de plată și extrasele de cont anexate cererii de recurs probează că recurenta a virat pe perioada aprilie 2008 - august 2008, drepturile salariale într-un alt cont bancar, decât cel indicat de reclamant, și pe care reclamantul susține că l-a închis, astfel încât nu este probată plata salariului reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 1.04.2008, deși sarcina probei incumbă angajatorului, conform art.287 din Codul Muncii.
Din cele expuse anterior, rezultă că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă sau vreun alt motiv de nelegalitate sau netemeinicie.
În temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtului ca neîntemeiat.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul la plata către intimat a sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul-recurent SERVICIUL de AMBULANȚĂ al JUDEȚULUI T împotriva sentinței civile nr. 2914/9.09. 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat -.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 833 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, DR.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./18.12.2008
Thred./11.01.2009
Ex.2
Prima inst. - - C - Trib.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Florin Dogaru
