Pretentii civile. Speta. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 35
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1520/D din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - reclamant care se legitimează cu, seria -, nr. - eliberată de Poliția B la data de 10.09.1999, lipsă fiind intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, promovat în termen, motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru.
Recurentul - reclamant depune la dosar precizări la motivele de recurs. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul _ reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului. Arată că au fost emise de către intimată un număr de 4 decizii, prima decizie ia fost comunicată la data de 14.05.2008, iar ultima decizie ia fost comunicată la data de 16.06.2008, cu toate că ultima decizie apare cu data de 1.04.2008. Acest lucru rezultă și din adresa nr. 619 aflată la dosar, și care a fost adresată conducerii Spitalului în momentul în care s-a primit ultima decizie iar în ce privește termenul formulării contestației consideră că este de 3 ani conform art. 166 din Codul Muncii. Mai arată că a solicitat plata diferențelor la sumele acordare prin plată a concediului de ordină așa cum a precizat în motivele de recurs la fl. 5 dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1520 din 11 noiembrie 2009 Tribunalului Bacăus -a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 264 din 1 aprilie 2008, s-a respins capătul de acțiune având ca obiect constatarea nulității acestei decizii și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență B, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei cât a avut calitatea de angajat în anul 2008.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse, ca nefondate celelalte capete de acțiune.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâtul pentru a se dispune:
1. Aplicarea prevederilor legale având în vedere abuzul în serviciu contra intereselor personale și crearea situației de inferioritate pe temei de vârstă;
2. Calculul, actualizat cu indicele de inflație la data plății și plata diferențelor de natură salarială, neplătită ca urmare a neaplicării prevederilor art. 1 pct. 1 din OG 17/2008, aferent perioadelor - 09.04.2008 - 31.08.2008;
- concediu de odihnă neefectuat în exercițiul 2008.
3. declarațiilor lunare privind calculul și virarea sumelor către Bugetul asigurărilor sociale de sat și speciale, pentru perioada menționată în punctul 2.
4. Plata de daune morale, în conformitate cu prevederile Legii 237/2007 în sensul diferențelor cu 5.000 euro, și nu mai puțin de 1 euro la cursul de schimb BNR din data plății.
Ulterior, prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat și a se constata nulitatea de drept a deciziei nr. 264 din 1 aprilie 2008.
S-a reținut că reclamantul a fost angajat de intimat prin contract individual de muncă pe perioade determinate, contract cu nr. 8706/1 noiembrie 2006.
Acesta a fost inițial angajat pe o perioadă determinată pe postul de, la Compartimentul Audit, pe durata cât titularul postului a fost în concediu de creștere și îngrijire copil până la vârsta de 2 ani, perioada în care a beneficiat de salariul de bază al titularului postului, respectiv 940 lei.
După revenirea titularului postului din concediu contractul de muncă al reclamantului s-a modificat întrucât nu a ajuns la termen și la cererea acestuia s-a emis decizia nr. 264/2008 și a fost trecut reclamantul pe un al doilea post de economist IA din Compartimentul Audit, tot pentru perioadă determinată, până la ocuparea postului prin concurs, stabilindu-i-se acordarea nivelului minim al salariului de bază corespunzător funcției - respectiv 800 lei.
Ulterior, deși a participat la concurs, reclamantul nu a obținut nota minimă de promovare.
A apreciat instanța de fond, referitor la daunele morale solicitate că reclamantul nu a dovedit existența și natura unui prejudiciu și că cererea de constatare nulitate a deciziei nr. 264 din 1 aprilie 2008 fost tardiv formulată în raport de data comunicării.
S-a mai reținut privitor la efectuarea concediului de odihnă de reclamant în anul 2008 că pârâtul nu a făcut nicio probă în sensul că reclamantul ar fi efectuat concediu.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
In motivarea recursului se arată în esență că instanța nu a avut în vedere faptul că acțiunea sa privea drepturi de natură salarială care se prescriu în termen de 3 ani, conform art. 166 alin.1 Codul muncii și că greșit s- reținut că a trimis o notificare directorului B la care nu a primit răspuns.
Susține recurentul că a recunoscut existența actului adițional la contractul de muncă și că nu există examen de evaluare ci doar evaluarea anuală a sa în raport de care se stabilea salariul de bază individualizat.
Mai arată recurentul că intimata nu a efectuat nicio probă din care să rezulte că a efectuat concediul de odihnă în anul 2008 și neînțelegerea conținutului pct. 2 din acțiune în care a solicitat plata diferențelor de natură salarială neplătite ca urmare a neaplicării prevederilor art. 1 pct. 1 din OG17/20 ianuarie 2008, pentru perioadele 9 aprilie - 31 august 2008.
Susține și că nu a formulat contestație, ci acțiune privind drepturi de natură salarială, nu a solicitat contravaloarea în bani a concediului de odihnă ci aplicarea prevederilor legale având în vedere abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și crearea situației de inferioritate pe temei de vârstă, solicitând a se impune pârâtei să dea răspuns la interogatoriul formulat și să prezinte fișa postului pentru economist specialist IA.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul formulat urmează a fi respins, ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul este nemulțumit de faptul că instanța nu ar fi răspuns la cererea sa din acțiunea introductivă de aplicare a prevederilor legale privind abuzul în serviciu a directorului resurse umane ( )- B, contra intereselor persoanelor. Din conținutul acțiunii formulate inițial la fondul cauzei, se constată că recurentul este nemulțumit că prin decizia 264 din 1 aprilie 2008 i s-a diminuat salariul de bază.
Se va aprecia, însă că instanța de fond s-a pronunțat în mod corect în raport de acțiunea formulată ( acțiune care nu are un conținut și o expunere clară) deoarece decizia menționată a fost comunicată recurentului, care avea posibilitatea legală de aoa taca în instanță, în termenul prevăzut de lege, în situația în care era nemulțumit de conținutul acestei.
Nu se poate reține că, acțiunea formulată vizează doar drepturi salariale, al căror termen de exercitare a acțiunii în instanță este de 3 ani deoarece prin solicitarea diferenței de drepturi salariale se tinde, în fapt la modificarea deciziei în cauză cu privire la cuantumul salariului stabilit.
De aceea se va aprecia că în mod corect a constatat instanța de fond că modificarea deciziei nu se putea efectua decât prin contestarea acesteia în termenul legal de 30 de zile, sub acest aspect cererea recurentului fiind tardivă, iar cu privire la drepturile salariale solicitate, s-a considerat că nu se justifică a fi acordate în raport de conținutul și prevederile deciziei 264/1 aprilie 2008, nepunându-se în discuție tardivitatea solicitării acestora.
Nemulțumirile recurentului referitoare la reținerea de către instanță a situației că s-ar fi susținut sau nu concurs pentru postul ocupat de recurent pe perioadă determinată și cu privire la stabilirea salariului în raport de evaluare și nu de concurs, nu vor putea fi reținute atât timp cât recurentul a achiesat la prevederile deciziei nr. 264/2008 prin semnarea actului adițional la contractul de muncă și necontestarea deciziei.
Nici susținerea referitoare la reținerea eronată a instanței că recurentul - reclamant s-ar fi contrazis în legătură cu existența actului adițional la contractul de muncă și cu privire la persoana căreia i s-a adresat cu notificare nu sunt relevante, neavând influență asupra fondului litigiului, neschimbând în nici un mod situația reținută în mod corect de instanța de fond.
De asemenea, se constată că la fila 53 dosar de fond recurentul solicită "nulitatea de drept a celor patru exemplare din Decizia nr. 264 din 1 aprilie 2008, neputându-se reține susținerile recurentului cu privire la faptul că nu a solicitat acest lucru.
Se va aprecia și că instanța de fond s-a pronunțat în raport cu pretinsul abuz în serviciu invocat de recurent, care după susținerea acestuia ar fi constat în diminuarea salariului, în sensul că a analizat această situație și a constatat că cererea recurentului nu este fondată situație în care nu s-a constatat existenței vreunei nelegalități, recurentul nefăcând dovada existenței vreunui fapt care să conducă la discriminarea sa pe temei de vârstă.
Cu privire la cererea de a i se impune intimatului să răspundă la interogator, se va aprecia că interogatoriul este o probă ce este inadmisibil a fi administrată în recurs în raport de dispozițiile art. 305 cod pr.civilă, iar referitor la cererea de a se impune intimatei să depună fișa postului se va aprecia că această cerere nu era relevantă în raport de obiectul cauzei deduse judecății.
A mai invocat recurentul și faptul că nu i s-a fi aplicat dispozițiile OG17/2008, art. 1, însă nu precizează exact ce dispoziție din acest act normativ a fost încălcat situație în care nu a dovedit existența unor diferențe de drepturi salariale neacordate în perioada 9 aprilie - 31 august 2008.
Referitor la concediul de odihnă, se va aprecia că instanța a reținut că nu a fost efectuat, recurentul nemaiavând interes în a invoca acest aspect.
In considerarea celor reținut anterior Curtea de Apel în baza art. 3041cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul din B, str. -. -,. 3,.A,.12, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1520 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/4 ex.
22.01.2010
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
