Pretentii civile. Speta. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 357/CM
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, împotriva sentinței civile 756/2.04.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: -, -, toți cu domiciliul ales în C-, jud.C și intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI - cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, având ca obiect drepturi bănești - 50% spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 al.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Reclamanții -, -, -, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice Prin Direcția Generală A Finanțelor Publice T, Ministerul Justiției B, Curtea De Apel Constanța, Tribunalul Constanța, pentru a fi obligați în solidar la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, neacordat pentru ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii, actualizat la zi în raport de indicele de inflație, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare și înscrierea mențiunilor în cărțile de muncă ale reclamanților.
S-au invocat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit cu care, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul da bază brut lunar."
Au mai arătat reclamanții că prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Se apreciază astfel, că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl și reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare.
Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, într-adevăr art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Însă textul de lege sus-menționat a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, act normativ care, față de reglementările Legii nr. 50/1996 a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate asimilat magistraților, cât și coeficientul de multiplicare.
Prin urmare finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci, dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în îndemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
Prin sentința civilă nr. 756/02.04.2008 Tribunalul Tulceaa admis cererea reclamanților.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța, în solidar să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50%, prevăzut de art. 47 din legea nr.50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pe cei 3 ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la acordarea lunară și în continuare a drepturilor menționate.
A fost obligată Curtea de Apel Constanța să efectueze mențiunile respective în carnetul de muncă.
A fost obligată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. I pct. 42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Prin art. 1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 astfel că, s-au încălcat disp. art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
De asemenea au fost reținute disp. art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Reținând existența unui conflict între art.1 pct.42 din OG 83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1997 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, instanța a dat prioritate acestui din urmă text legal, obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța în solidar, să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând sporul de stres de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pe cei 3 ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a avut în vedere că până la executarea acestei hotărâri va trece o perioadă de timp, astfel că instanța a obligat pârâții la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit disp. art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le dispune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
De asemenea, potrivit art.15 din HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr. 304/2004.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile bănești necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de disp. art. 304 cod procedură civilă.
Recurentul a criticat sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit iar decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparține Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Pentru aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului si modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate in contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art.3(1) din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerul Economiei si Finanțelor, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
In exercitarea acestor atribuții, recurentul poate fi obligat să ia măsurile pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art.2 din nr.OG22/2002 modificată prin Legea nr.110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Această obligație ar fi însă lipsită de orice efect dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare și nu ar deschide creditele necesare.
În plus, se impune obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse, tocmai pentru a asigura caracterul efectiv al dreptului a cărei realizare se urmărește prin acțiunea în justiție, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care consacră caracterul efectiv al drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care stabilește că asigurarea executării hotărârilor judecătorești, constituie nu numai o condiție a respectării art.1 din Primul Protocol la Convenție, dar și o parte a dreptului de acces la o instanță, garantat de art.6 din Convenție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 din codul d e procedura civila, va fi respins ca nefondat recursul cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta - pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, împotriva sentinței civile 756/2.04.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: -, -, toți cu domiciliul ales în C-, jud.C și intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI - cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red. jud. /08.07.2009
- gref.-
2 ex./09.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea
