Pretentii civile. Speta. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.373/CM
Ședința publică din 18 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, -.4,.B, apart.39, județul C, împotriva sentinței civile nr.1020 din 16 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari NR.17 C, cu sediul în C,-, -.4,.B, parter, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de le acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 18.06.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Cu privire la recursul de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanta în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari nr. 17 Cas olicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 386 lei reprezentând drepturi salariale neachitate, actualizate până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune interese pentru întârzierea nejustificată a plății salariilor, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că este angajata pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 1321/2003, iar aceasta nu i-a achitat drepturile salariale integral pentru lunile septembrie-decembrie 2007 în mod nejustificat.
Pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese în cuantum de 3.000 lei reclamanta a susținut că datorită întârzierii nejustificate în plata salariilor a fost în imposibilitate de a achita cheltuielile curente si ratele la bancă, fiindu-i afectate mijloacele materiale de subzistență.
În drept au fost invocate prevederile art. 281, 283 al. 2, art. 141 al. 4, art. 161.muncii, art. 969.civ.
La termenul din data de 05.03.2008 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru luna ianuarie și februarie 2008 până la data încetării raporturilor de muncă și la plata contravalorii celor 5 zile de concediu cuvenite pentru anul 2008.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că prin decizia nr. 32/18.09.2007 reclamanta a fost concediată, aspect care justifică neplata salariilor.
Admiterea contestației reclamantei în dosarul nr- nu conduce la întârzierea nejustificată la plată a drepturilor salariale, mai mult chiar, decalarea datei de plată a salariilor reclamantei se datorează și culpei acesteia deoarece a întârziat cu întocmirea statelor de plată.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat instanței obligarea reclamantei la plata sumei de 3.825,44 lei reprezentând prejudiciu cauzat pârâtei, suma compusă din c/val. cheltuielilor efectuate cu reparații și care nu au putut fi recuperate de la locatari și c/val. cheltuieli de transport în cuantum de 3.650 lei decontate în perioada martie 2005-aprilie 2007 fără a avea viza președintelui și a comitetului executiv al asociației de proprietari.
Pârâta la termenul din 07.05.2008 a formulat precizări prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat referitor la drepturile salariale pretinse, având în vedere soluția pronunțată în dosarul nr-.
De asemenea, pârâta reconvenientă a completat cererea reconvențională în sensul majorării pretențiilor solicitate cu încă 8.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin acceptarea și achitarea unui contract de reparații încheiat în condiții dezavantajoase. a invocat faptul că reclamanta depășind atribuțiile pe care le avea a încheiat un contract de reparații fără acordul asociației.
Față de excepția autorității de lucru judecat, reclamanta a invocat excepția tardivității acestei excepții, iar în ceea ce privește cererea reconvențională a fost invocată excepția inadmisibilității cererii.
De asemenea, reclamanta a invocat nulitatea cererii de completare a cererii reconvenționale, tardivitatea formulării cererii, inadmisibilitatea cererii.
Prin sentința civilă nr.1020/16.09.2008 instanța de fond a respins capătul de cerere formulat de reclamanta privind obligarea pârâtei reconveniente ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 17 C - la plata drepturilor salariale, ca rămasă fără obiect.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese ca nefondată.
A admis cererea reconvențională astfel cum a fost precizată.
A fost obligata reclamanta la plata către pârâta reconvenientă a sumei de 11.650 lei cu titlu de prejudiciu precum si la plata cheltuielilor de judecată în sumă 175,44 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi de muncă potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1321/19.03.2003.
Prin sentința civilă nr. 1963/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dos. nr- litigiul între părți, generat de emiterea deciziei de concediere nr. 32/18.09.2007 a fost soluționat de către instanță în sensul anulării deciziei, obligarea pârâtei la reintegrare și plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la data reintegrării.
Sentința în cauză a fost comunicată la data de 11.01.2008 iar prezenta acțiune a fost depusă la instanță la data de 14.01.2008, conform vizei compartimentului arhivă al Tribunalului.
Prin încheierea din data de 05.03.2008 instanța s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii reconvenționale în sensul respingerii, iar cererea completatoare formulată de reclamanta a fost admisa în parte în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale pentru lunile ianuarie și februarie 2008 astfel cum au fost solicitate, respingând solicitare privind drepturile de concediu de odihnă.
Pe parcursul soluționării litigiului, astfel cum a constatat și expertul contabil desemnat pentru efectuarea lucrării, au fost achitate integral drepturile salariale solicitate, sens în care s- constatat că acest petit al cererii de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese ca urmare a întârzierii nejustificate la plata salariilor a fost respinsă având în vedere că neplata a fost justificată de litigiul existent între părți cu privire la decizia de concediere, nelegalitatea deciziei fiind pronunțată de instanță prin sentința civilă nr. 1963/07.11.2007.
Referitor la cererea reconvențională, completată și precizată, instanța reținut următoarele:
- Referitor la decontarea cheltuielilor de transport în cuantum de 3.650 lei pentru perioada martie 2005-aprilie 2007, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că în perioada de referință reclamanta a formulat cerere de decontare a cheltuielilor de transport aferente rutei C și.
Din dispozițiile de încasare depuse rezultă că aceste sume au fost achitate dar, înscrisurile nu cuprind semnătura persoanelor autorizate și nici aprobarea spre decontare dată de către Președintele Asociației.
Din contractul individual de muncă al reclamantei depus la dosarul cauzei nu rezultă că angajatorul și-a asumat obligația decontării acestor cheltuieli.
- În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea reclamantei pârâtă reconvenientă la plata sumei de 8.000 lei instanța a reținut următoarele:
La data de 18.08.2006 a fost încheiat contractul de prestări servicii cu SC SRL (281-284) prin care societatea se obliga să execute lucrări de reparații la conducta de încălzire a blocului, fiind stabilit și prețul lucrării.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv procesele verbale ale asociației de proprietarii, devizele de ofertă primite de la alte firme de reparații instanța de fond a constatat că reclamanta și-a depășit atribuțiile conferite de contractul individual de muncă și art. 22 al. 3 lit. e din HG nr. 400/2003.
Din analiza susținerilor pârâtei reconveniente și a devizelor estimative depuse la dosarul cauzei rezultă că alte societăți de același profil ofereau condiții mult mai bune de preț, față de firma cu care a fost încheiat contractul.
De asemenea nu rezultă acordul asociației de proprietari cu privire la încheierea contractului în condițiile în care toate ședințele asociației au interzis administratorului să angajeze patrimoniul asociației și să efectueze plăți către furnizori sau prestatori de servicii.
În această situație instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 270 al. 1 codul muncii sens în care a obligat reclamanta și la plata sumei de 8.000 lei contând în prejudiciu cauzat prin încheierea contractului de prestări servicii.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274.pr.civ. a obligat reclamanta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 175,44 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
- În ce privește cererea principală, recurenta arată că în mod greșit prima instanță a constatat ca rămasă fără obiect cererea referitoare la plata drepturilor salariale deoarece s-a făcut dovada achitării cu întârziere a sumei de 692 lei astfel că rezultă o diferență de 6 lei pe care pârâta nu i-a achitat-
De asemenea s-a respins greșit cererea de plată a daunelor interese de 3.000 lei pe motiv că neplata salariilor s-a datorat litigiului dintre părți - soluționat prin hot. civilă nr. 1963/2007 mai ales că prin această sentință s-a dispus anularea deciziei de concediere, reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze de la data concedierii iar sentința este executorie.
Instanța nu a observat că drepturile salariale aferente perioadei sept.2007-febr.2008 i-au fost achitate cu întârziere iar această situație i-a produs grave prejudicii materiale.
În raport de această situație recurenta consideră că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, angajatorul fiind pus în întârziere pentru neplata salariilor.
Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea cererii principale și obligarea pârâtei la plata diferenței de 6 lei salariu cuvenit și neacordat, plata sumei de 3.000 lei daune interese pentru întârzierile majore la plata salariilor, plata sumei de 359,50 lei cheltuieli de judecată la fond.
- În ce privește cererea reconvențională, recurenta consideră că în mod greșit a fost admisă de instanța de fond în condițiile în care această cerere astfel cum a fost completată, este inadmisibilă, tardivă și este lovită de nulitate.
Recurenta consideră că cererea reconvențională completată, este nulă deoarece nu poartă numele niciunui reprezentant al Asociației, nu este ștampilată și semnată de președintele Asociației.
Această cerere este tardivă deoarece s-a depus în afara termenului stabilit de art.119 din codul d e proc. civilă, respectiv după prima zi de înfățișare.
Este de asemenea inadmisibilă, în ce privește motivul doi al cererii deoarece nu se încadrează în dispozițiile art. 281 codul muncii prin urmare pretențiile reconvenientei nu pot fi soluționate pe calea dreptului muncii și nu au legătură cu cererea principală.
Mai arată recurenta că și pe fond este greșită soluția instanței deoarece aceasta nu a angajat în niciun fel patrimoniul pârâtei mai ales că nu a deținut niciodată prima semnătură în cadrul asociației de proprietari și nu putea lua nicio măsură fără acordul superiorilor ierarhici. De altfel expertul contabil nu a constatat niciun prejudiciu in evidențele contabile ale asociației.
Mai critică sentința atacată și prin prisma faptului că au fost ignorate apărările recurentei reclamante privind legalitatea decontării biletelor de transport în comun precum și împrejurarea că listele de plată lunară a acestor cheltuieli au fost semnate de către președintele asociației iar suma totala de 3.650 lei a fost recuperată de la proprietari.
În ce privește prejudiciul semnalat de reconvenientă, recurenta arată că expertul contabil desemnat de instanță nu a constatat existența unui astfel de prejudiciu rezultat în perioada în care recurenta a avut calitatea de administrator al asociației, astfel că se impunea respingerea cererii reconvenționale ca nefondată.
Intimata și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- În ce privește cererea principală astfel cum a fost completată de reclamantă, se rețin următoarele:
Decizia prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei, înregistrat sub nr. 32/18.09.2007 a fost anulată prin sentința civilă nr. 1963/07.11.2007, sentință prin care s-a dispus și plata drepturilor salariale de care trebuia să beneficieze reclamanta, actualizate, indexate, majorate, de la data concedierii și până la reintegrare în funcție.
Prin notificarea nr. 10/27.11.2007, pârâta solicită reclamantei să se prezinte la sediul Asociației pentru a fi reintegrată pe postul deținut, conform sentinței de mai sus.
În conformitate cu dispozitivul acestei sentințe, pârâta avea de achitat totodată, drepturile salariale de care reclamanta a fost lipsită de la data desfacerii contractului de muncă - 18.09.2007 până la data reintegrării, respectiv finele lunii nov. 2007.
Nemulțumirile reclamantei legate de punerea în executare a acestei hotărâri nu mai puteau face obiectul unei alte cauze având ca obiect plata drepturilor salariale aferente acestei perioade deoarece instanța s-a pronunțat iar diferențele neîncasate puteau cel mult să fie contestate cu ocazia executării.
Expertul desemnat în cauză a făcut un calcul global în care a inclus și parte din perioada pentru care instanța se pronunțase anterior prin sentința nr. 1963/07.11.2007 respectiv 18.09.2007-30.11.2007.
drepturile ce i se cuveneau reclamantei pentru această perioadă cu cele cuvenite după reintegrare, până la data de 21.02.2008 când raporturile de muncă au încetat prin acord prin decizia nr. 25/21.02.2008, expertul a stabilit o sumă globală de 698 lei la care reclamanta era îndreptățită.
Ori acest calcul nu poate fi luat în considerare atâta vreme cât obiectul judecății trebuia să-l constituie perioada lucrată după reintegrare iar cu privire la această perioadă pârâta a depus statele de plată din care rezultă că pentru luna dec. 2007 reclamanta a încasat salariul conform semnăturii acesteia de pe statul de plată iar pentru ianuarie și februarie 2008 salariul s-a trimis prin mandat poștal. Prin urmare, din calculul făcut de expert nu se poate deduce că pârâta ar mai avea de achitat reclamantei diferența de 6 lei așa cum pretinde recurenta reclamantă astfel că aceste critici urmează a fi înlăturate.
Cât privește plata cu întârziere a acestor drepturi trebuie remarcat că, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței nr. 1963/07.11.2007, pârâta trebuia să achite fostului angajat drepturile salariale cuvenite, actualizate, indexate și actualizate, ori această modalitate de plată acoperă prejudiciul suferit de neplata la termen a drepturilor în discuție.
Referitor la dispoziția instanței privind plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că în mod corect prima instanță a obligat reclamanta la plata acestor cheltuieli în condițiile în care cererea sa nu a fost găsită ca fiind întemeiată iar pârâta a depus dovezi în legătură cu cheltuielile suportate pe parcursul desfășurării acestui litigiu.
- În referire la cererea reconvențională, criticile recurentei sunt de asemenea nefondate pentru următoarele considerente:
Prin această cerere, pârâta reconvenientă a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 3.650 lei reprezentând cheltuieli de transport în perioada martie 2005-aprilie 2007 și 8.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii cu depășirea atribuțiilor conferite de contractul de muncă.
Criticile recurentei legate de decontarea cheltuielilor de transport se referă la neanalizarea tuturor probelor din dosar deoarece aceste cheltuieli au fost aprobate de Președinta Asociației și au fost recuperate de la locatari cu ocazia plății facturilor lunare.
Ori pentru efectuarea unor astfel de plăți, trebuia mai întâi să existe o hotărâre a Asociației de proprietari sau a Comitetului executiv care să aprobe astfel de cheltuieli și limita lunară a acestor cheltuieli deoarece Președintele asociației nu poate dispune singur de fondurile Asociației de proprietari în condițiile în care dispozițiile din HG nr. 400/2003 și HG nr. 1588/2007 nu-i conferă astfel de atribuții.
Cât privește prejudiciul cauzat Asociației de proprietari cu ocazia încheierii contractului de prestări servicii pentru înlocuirea conductei de încălzire de la subsol, instanța de fond a analizat procedura prevăzută de lege pentru efectuarea reparațiilor în cadrul imobilului administrat de reclamantă.
Potrivit art. 22 al. 3 lit. e din HG nr. 400/2003, administratorul asigură managementul de proprietate al condominiului prin "înștiințarea comitetului executiv al asociației de proprietari și luarea măsurilor necesare pentru efectuarea la timp și eficient a lucrărilor de întreținere și reparații; supune spre aprobare comitetului executiv ofertele pentru efectuarea lucrărilor de întreținere și reparații aprobate de adunarea generală a asociației de proprietari".
Ori reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii cu firma SRL fără a exista în prealabil o astfel de hotărâre a Adunării generale sau o aprobare a Comitetului executiv, depășindu-și în acest fel atribuțiile.
Prejudiciul suferit de Asociație constă tocmai în diferența dintre prețul achitat acestei firme aleasă de reclamantă și prețul solicitat de o altă firmă în condițiile în care ofertele acestor firme nu au putut fi analizate de Adunarea generală a asociației de proprietari iar plata serviciilor a fost făcută fără aprobarea Comitetului executiv.
Cererea reconvențională nu putea fi respinsă de instanță ca fiind inadmisibilă deoarece pretențiile reconvenientei se circumscriu dispozițiilor art. 119 cod procedură civilă, având legătură cu cererea principală deoarece izvorăsc din modul de îndeplinire al atribuțiilor conferite prin același contract de muncă invocat de reclamantă.
Această cerere nu este nici tardiv formulată deoarece capătul doi de cerere reprezintă o completare a cererii reconvenționale inițiale, prin care se stabilește prejudiciul final reclamat de parte.
De altfel în aceeași modalitate și reclamanta și-a completat cererea inițială cu pretenții care nu au fost incluse inițial în petitul cererii iar instanța de fond nu a analizat această nouă cerere ca o modificare a acțiunii.
De asemenea nu se poate reține nici nulitatea acestei cereri de completare a cererii reconvenționale deoarece este semnată și ștampilată de Asociația de proprietari respectând cerințele art.119 alin.2 rap. la art. 112 cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr.1020/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, - 4,. B,. 39, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1020 din 16 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 17 C, cu sediul în C,-, - 4,. B, parter, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.
Pt. Președinte, Judecători,
- - - -
Cf.art.261 alin.2 Cod pr.civilă, semnează,
Vicepreședinte Instanță, - -
Grefier,
- -
Jud.fond. /
Red.dec.jud. -/ 2 ex.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea
